Contestație în anulare against unreviewed appeal: material jurisdiction exceptions and inadmissibility of recusal orders in forced execution proceedings

Decizia nr. 565/2015

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 2450 din 26 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/233/2012, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de recurentul contestator Municipiul Galaţi, prin Primar, şi de recurentul intervenient Consiliul Local Galaţi împotriva deciziei nr. 90/A din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Pentru a decide astfel, verificând criticile recurenţilor din perspectiva motivelor de nelegalitate, instanţa de recurs a răspuns prin considerente comune, întrucât ambii recurenţi au formulat critici care vizau aceleaşi aspecte.

S-a apreciat că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa, reţinându-se, în esenţă, ca fiind nefondată critica vizând greşita aplicare a dispoziţiilor legale ce reglementează modalitatea de invocare a excepţiei necompetenţei materiale.

Aceasta întrucât, astfel cum a constatat şi instanţa de apel, datorită incidentelor procedurale ivite ulterior depunerii dosarului de executare, excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Galaţi a fost invocată în termenul prevăzut de lege, fiind reţinut în mod corect că, raportat la momentul clarificării obiectului cererii de chemare în judecată la 30 ianuarie 2013, termenul din 29 martie 2013 reprezintă prima zi de înfăţişare.

Nici critica prin care a fost invocată greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii apelului împotriva încheierii de recuzare motivat de împrejurarea că aceasta nu este supusă niciunei căi de atac, nu a fost primită, având în vedere că instanţa de apel nu a mai soluţionat în fapt această excepţie, faţă de constatarea că tribunalul nu este competent material să soluţioneze cauza, sancţiunea procedurală fiind reglementată de art. 105 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că îndeplinirea actelor de procedură cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică, atrage nulitatea absolută a acestora.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a fost respins ca nefondat, faţă de faptul că instanţa de apel, constatându-se necompetentă, a menţionat în considerente că, inclusiv excepţia lipsei de interes, va fi analizată odată cu rejudecarea cauzei.

Referitor la invocarea de către recurentul contestator a motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 s-a reţinut că acesta este indicat în mod formal, fără a se aduce critici concrete.

Dată fiind soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare motivată pe aspectul încălcării normelor de competenţă materială, ceea ce nu a permis o analiză pe fond a apelului sau a excepţiilor invocate, acestea urmând să fie dezlegate de instanţa competentă material, respectiv Judecătoria Galaţi, s-a constatat ca fiind nefondat şi motivul de recurs care a vizat greşita soluţionare a excepţiei lipsei de interes, motiv în susţinerea căruia s-a arătat că actele de executare silită din Dosarul nr. x/2010 al B.E.J. A. nu mai produc niciun efect având în vedere că a fost retras titlul executoriu şi că nu ar mai exista un interes legitim.

Pentru considerentele reţinute, Înalta Curte a apreciat ca fiind nefondată şi critica privind faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, instanţa de apel prezentând pe larg şi motivate argumentele care au stat la baza soluţiei.

Prin cererea înregistrată la data de 07 august 2014, sub număr de dosar x/1/2014, Municipiul Galaţi, prin Primar, a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2450 din 26 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/233/2012, motivele contestaţiei în anulare fiind înregistrate la data de 27 octombrie 2014.

Invocând în drept dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., contestatorul a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs.

Arată că, în cauză, cererea de recurs formulată de Municipiul Galaţi, prin Primar, privea aspecte referitoare la faptul că apelul declarat de intimaţi a fost admis în mod greşit pe motivul necompetenţei instanţei de judecată şi s-a trecut la soluţionarea necompetenţei materiale ce nu fusese ridicată în termenul prevăzut de art. 1591 C. proc. civ.; privea aspecte vizând greşita soluţionare a excepţiei de necompetenţă materială, greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii apelului împotriva încheierii de recuzare - fiind astfel încălcate dispoziţiile imperative ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 188/2000, precum şi greşita soluţionare a excepţiei lipsei de interes a apelurilor.

Redă argumentele pe care le consideră fundamentale în susţinerea cererii de recurs, apreciind că instanţa de recurs a reluat mot-a-mot cele reţinute de Curtea de Apel Galaţi fără a adăuga nicio precizare suplimentară.

În opinia contestatorului, instanţa de recurs nu a adus niciun argument din care să reiasă că ar fi analizat criticile formulate de Municipiul Galaţi, prin Primar, prin recurs şi nici argumente care să lămurească motivele pentru care au fost înlăturate susţinerile acestuia.

Astfel, instanţa de recurs, susţine contestatorul, s-a limitat la a reitera considerentele instanţei de apel fără a arăta care sunt motivele pentru care susţine concluziile acestei instanţe; nu a analizat deloc criticile şi argumentele fundamentale formulate prin cererea de recurs, şi nici nu a arătat care sunt motivele pentru care înlătură argumentele recurentelor; instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre netransparentă, din care nu reiese că argumentele Municipiul Galaţi ar fi fost în mod real şi efectiv analizate.

Apreciază că încălcarea obligaţiei instanţei de a motiva corespunzător hotărârea, prin prezentarea argumentelor care au dus la validarea unor argumente şi înlăturarea celorlalte, echivalează cu necercetarea motivelor de recurs.

De asemenea, consideră că instanţa de recurs a încălcat însăşi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a explicat în numeroase ocazii asupra obligaţiei de motivare a hotărârii şi a trasat elementele definitorii ale unei motivări corespunzătoare.

Instanţa de recurs nu a analizat motivele de recurs prin prisma argumentelor fundamentale invocate, în cuprinsul hotărârii neregăsindu-se niciun fel de menţiuni din care să reiasă motivele pentru care au fost înlăturate criticile formulate de Municipiul Galaţi, prin Primar.

Aşa fiind, în ceea ce priveşte motivul privind modul de soluţionare a excepţiei lipsei de interes a apelului, susţine că instanţa de recurs în mod greşit a reţinut faptul că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra acestei excepţii (întrucât se pronunţase pe necompetenţă), astfel că nu a mai analizat-o deloc.

În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând tardivitatea invocării excepţiei necompetenţei materiale, instanţa de recurs nu a analizat argumentele prezentate de Municipiul Galaţi, prin Primar, prin care acesta a arătat că prima zi de înfăţişare a fost la termenul din 16 iulie 2012, iar cererea de chemare în judecată era lămurită şi precizată de la prima zi de înfăţişare din 16 iulie 2012 şi nu a suferit alte modificări.

Cu referire la motivul de recurs privind încălcarea principiului disponibilităţii şi, în consecinţă, soluţionarea greşită a excepţiei necompetentei materiale, a arătat că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii atunci când, în soluţionarea excepţiei, a considerat că temeiul de drept invocat de contestator, respectiv O.G. nr. 22/2002 nu ar fi incident.

Nici motivul inadmisibilităţii apelului împotriva încheierii prin care s-a admis recuzarea executorului nu a fost analizat, instanţa de recurs omiţând să răspundă criticilor prin care contestatorul a arătat că încheierea de recuzare nu este supusă niciunei căi de atac, este irevocabilă, are o existenţă de sine stătătoare, astfel că nici art. 105 alin. (1) nu îi este aplicabil; din moment ce încheierea de recuzare nu face obiectul apelului, această instanţă nu o poate anula, or procedând în acest mod, instanţa de apel a încălcat principiul legalităţii, desfiinţând o încheiere irevocabilă pentru care nu este prevăzută nicio cale de atac.

Or, faptul că instanţa de recurs se limitează la a reitera argumentele instanţei de apel - în condiţiile în care nici această instanţa nu a analizat corespunzător apărările formulate de contestatorul-intimat şi intervenientul accesoriu - reprezintă în realitate o încălcare a dreptului instituit prin art. 6 alin. (1) C.E.D.O.

Conchizând, consideră că singurul remediu procesual îl reprezintă admiterea prezentei contestaţii în anulare, fiind vădit faptul că motivele de recurs şi argumentele fundamentale invocate de Municipiul Galaţi, prin Primar, nu au fost analizate.

Cu titlu preliminar, deşi prin încheierea pronunţată la data de 03 decembrie 2014, în Dosarul nr. x/1/2014, în baza dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ. s-a dispus conexarea prezentului Dosar nr. x/1/2014 la Dosarul nr. x/1/2014, iar prin decizia nr. 443/2015 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2014 s-a soluţionat contestaţia în anulare formulată de Consiliul Local Galaţi împotriva deciziei nr. 2450 din 26 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, având în vedere şi susţinerile reprezentantei contestatorului Municipiul Galaţi, prin Primar, la acest termen de judecată, Înalta Curte constată că este învestită cu soluţionarea prezentei contestaţii în anulare formulată de Municipiul Galaţi, prin Primar, împotriva deciziei nr. 2450 din 26 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Se impune precizarea faptului că deşi contestatorul Municipiul Galaţi, prin Primar, a solicitat conexarea prezentului Dosar nr. x/1/2014 la Dosarul nr. x/1/2014, motivat de împrejurarea că ambele dosare au acelaşi obiect, aceleaşi părţi şi aceeaşi cauză, la acest termen de judecată reprezentanta contestatorului a insistat expres în soluţionarea prezentei contestaţii în anulare cu care a învestit instanţa de judecată, motivat de faptul că sunt două cereri de contestaţie în anulare diferite formulate de părţi distincte.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare pentru considerentele care succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Analizând însă decizia atacată, se constată că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor de nelegalitate formulate de recurentul-contestator şi care au putut fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., iar dezlegarea dată recursului prin decizia atacată nu este rezultatul unei omisiuni, prezenta contestaţie în anulare fiind nefondată din perspectiva dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Contrar susţinerilor contestatorului, în considerarea controlului de legalitate declanşat prin recurs, instanţa a examinat în mod real motivele de nelegalitate invocate, răspunzând în mod expres în motivarea hotărârii aspectelor referitoare la aplicarea dispoziţiilor legale ce reglementează modalitatea de invocare a excepţiei necompetenţei materiale, criticilor vizând greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii apelului formulat împotriva încheierii de recuzare, precum şi celor vizând greşita soluţionare a excepţiei lipsei de interes, iar faptul că soluţia adoptată nu a corespuns voinţei recurentului nu poate deschide calea contestaţiei în anulare.

În speţă, nu se justifică admiterea contestaţiei, deoarece criticile invocate de către contestator nu corespund prevederilor art. 318 C. proc. civ., nefiind vorba de absenţa punctului de vedere al instanţei, ca rezultat al omisiunii cercetării unuia dintre motivele de modificare invocate. Contestatorul nu face decât să repună în discuţie, în prezenta cauză, soluţia însăşi a instanţei de recurs, ceea ce nu este permis pe calea contestaţiei în anulare, precum şi probleme de fond ce au fost soluţionate de instanţa de recurs, care s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate de parte.

Se reţine, totodată, că instanţa de recurs a sintetizat şi a răspuns criticilor invocate printr-un raţionament global, esenţial, care a dezlegat pricina.

De altfel, chiar dacă instanţa de recurs nu ar răspunde fiecărui argument al recurentului este unanim admis că o contestaţie în anulare pe acest motiv nu este întemeiată.

Caracterul succint al motivării sau faptul că instanţa nu a răspuns tuturor argumentelor subsumate unui motiv de nelegalitate, nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă cu evidenţă raţionamentul logico-juridic al instanţei în adoptarea soluţiei.

Motivele invocate de contestator se circumscriu unor critici împotriva deciziei irevocabile, care o transformă într-un recurs la recurs, or prevederile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicaţie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recurs.

În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui „apel deghizat”, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a subliniat frecvent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

În acelaşi sens, Curtea de la Strasbourg a reţinut că „supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanţiale şi imperioase” (cauza Sebastian Taub c. România, Hotărârea din 12 octombrie 2006).

Nemulţumirea contestatorului cu privire la soluţia pronunţată sau cu privire la argumentele care au format convingerea instanţei de recurs nu poate conduce la admiterea contestaţiei în anulare de faţă, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă omisiuni în sensul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi nefiind îndeplinite cerinţele art. 318 teza a II-a C. proc. civ. invocate de contestator, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Municipiul Galaţi, prin Primar, împotriva deciziei nr. 2450 din 26 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/233/2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Municipiul Galaţi, prin Primar, împotriva deciziei nr. 2450 din 26 iunie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/233/2012.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2015.