Admissibility of annulment for defective summons where prior appeals were unavailable due to procedural irregularity.

Decizia nr. 558/2015

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/88/2011, SC A. SRL, în contradictoriu cu SC B. SRL a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei civile nr. 1798 din 18 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea, în Dosarul nr. x/88/2010.

Prin sentinţa civilă nr. 4 din 07 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea a fost admisă contestaţia în anulare şi a fost anulată sentinţa civilă nr. 1798 din 18 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Tulcea, în Dosar nr. x/88/2010, motivat de împrejurarea că procedura de citare a pârâtei-contestatoare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită, în raport de prevederile art. 85, art. 86 alin. (3), art. 87 alin. (1) pct. 2 şi art. 921, respectiv art. 94 C. proc. civ.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe, SC B. SRL a declarat apel.

În şedinţa din 23 aprilie 2012, Curtea de Apel Constanţa a invocat din oficiu inadmisibilitatea apelului formulat.

Părţile şi-au precizat în scris poziţia procesuală faţă de această excepţie.

Prin decizia civilă nr. 97 din 19 iunie 2012 pronunţată în Dosarul nr. x/88/2011 Curtea de Apel Constanţa, cu majoritate de voturi, a apreciat că excepţia invocată este întemeiată şi a respins ca inadmisibil apelul declarat.

S-a reţinut că prin hotărârea pronunţată de Tribunalul Tulcea a fost admisă contestaţia în anulare a sentinţei civile nr. 1798/2011 pronunţată de aceeaşi instanţă, a fost anulată sentinţa civilă nr. 1798/2011 pe motiv de citare nelegală a pârâtei contestatoare, şi s-a fixat termen pentru soluţionarea cauzei pe fond.

Aşa fiind, s-a apreciat că în cauză prima instanţă a pronunţat o hotărâre intermediară prin care a anulat sentinţa tribunalului, stabilind termen pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei în anulare.

Or, faţă de dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., din interpretarea cărora reiese că împotriva hotărârii pronunţate în contestaţia în anulare se exercită căile de atac prevăzute de lege pentru hotărârea atacată, instanţa a reţinut că această cale de atac poate fi exercitată, potrivit intenţiei legiuitorului, împotriva soluţiei pronunţate pe fondul contestaţiei în anulare şi, nu împotriva hotărârii intermediare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 2856 din 26 septembrie 2013 a admis recursul formulat de reclamanta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 97 din 19 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a casat decizia apelată şi a trimis cauza spre soluţionarea apelului declarat reţinând că această cale de atac este admisibilă.

În motivare, instanţa de recurs a arătat, în esenţă, că nu poate fi reţinut considerentul potrivit căruia hotărârea prin care s-a admis contestaţia în anulare, a fost anulată hotărârea de fond şi s-a acordat termen pentru evocarea fondului, aceasta neputând fi apreciată ca o hotărâre interlocutorie, atacabilă doar o dată cu pronunţarea asupra fondului cauzei.

Aceasta întrucât, hotărârea pronunţată în aceste condiţii are o identitate proprie, faţă de motivele care au condus la admiterea contestaţiei şi anularea primei hotărâri, putându-se proceda în calea de atac la analiza acestor motive, sub aspectul temeiniciei, fără a se antama şi fondul cauzei.

S-a mai reţinut că trebuie făcută o distincţie între fondul contestaţiei în anulare şi fondul cauzei, cele două neputând fi apreciate ca identice, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, fiecare dintre aceste două hotărâri având temeiuri distincte de analiză şi apreciere.

Totodată, admisibilitatea căii de atac în speţa dedusă judecăţii decurge şi din interpretarea gramaticală şi sistematică a dispoziţiei legale incidente. Astfel, art. 320 alin. (3) C. proc. civ. prevede că hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată. În consecinţă, în situaţia în care se pronunţă o hotărârea asupra contestaţiei în anulare în sensul admiterii acesteia, anulării sentinţei contestate şi acordării termenului pentru evocare fondului cauzei, fondul contestaţiei este practic soluţionat, judecata continuând pe aspectele de fond ale cauzei, fără a se mai antama problematica motivelor care au determinat admiterea căii de retractare. Astfel, la momentul admiterii contestaţiei în anulare, cu consecinţele menţionate anterior, suntem în prezenţa unei hotărâri date în contestaţie, ce poate fi atacată cu calea de atac prevăzută pentru fondul cauzei, conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/88/2011*.

Prin decizia civilă nr. 439 din 06 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins apelul formulat de apelanta reclamantă SC B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 4 din 07 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Tulcea.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că, în speţă, contestaţia în anulare promovată împotriva sentinţei civile nr. 1798 din 18 mai 2011 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că aceasta poată fi introdusă „atunci când procedura de citare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită în conformitate cu cerinţele legii”.

S-a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate, întrucât sentinţa civilă nr. 1798 din 18 mai 2011 a rămas irevocabilă prin nerecurare potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, motivele pentru care se critică sentinţa nu au fost invocate într-o altă cale de atac.

S-a reţinut, în esenţă, că procedura de citare a pârâtei-contestatoare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită, hotărârea pronunţată de către prima instanţă fiind astfel temeinică şi legală.

În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta SC B. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În opinia recurentei, Curtea de Apel Constanta a respins apelul cu ignorarea dispoziţiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd cerinţele de admisibilitate ale contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut la pct. 1, cât şi a motivelor apelului care invocau subsidiaritatea acestei căi extraordinare de atac faţă de cerinţa ca nelegala citare a părţii să fi fost invocată pe calea apelului sau, după caz, a recursului.

Contestaţia în anulare, apreciază recurenta, ar fi fost admisibilă dacă nelegala citare a pârâtei debitoare ar fi fost invocată prin apel, iar acesta ar fi fost respins, iar critica nu ar fi fost reiterată şi în recurs situaţie care nu există în speţă, astfel că, formulând contestaţie în anulare direct faţă de sentinţa civilă nr. 4 din 07 decembrie 2011 a Tribunalului Tulcea debitoarea a formulat această critică omisso medio, iar cererea sa trebuia respinsă ca inadmisibilă.

Totodată, litigiului de faţă îi sunt aplicabile prevederile vechiului C. proc. civ. care stabileau prin art. 320 alin. (3) că hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, iar potrivit art. 2821 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., raportat la valoarea obiectului pricinii, prezenta hotărâre este supusă recursului.

Solicită admiterea recursului declarat, modificarea în tot a deciziei civile nr. 439 din 06 octombrie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul admiterii apelului declarat de SC B. SRL împotriva sentinţei civile nr. 4 din 07 decembrie 2011 a Tribunalului Tulcea, pronunţată în Dosarul nr. x/88/2011, şi respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare formulată de pârâta SC A. SRL.

Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele care succed:

Se constată că susţinerile recurentei au vizat doar aspecte privind admisibilitatea contestaţiei în anulare întemeiată pe art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reţinută de instanţa de apel, însă criticile formulate nu pot fi primite pentru motivele ce vor fi arătate.

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare (…) numai dacă aceste motive au fost invocate pe calea apelului sau recursului când procedura de citare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită în conformitate cu cerinţele legii.

Din dispoziţiile legale evocate rezultă că trebuie îndeplinite două condiţii pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare întemeiată pe art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: hotărârea atacată să fie irevocabilă, în condiţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., iar motivele contestaţiei să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Contrar susţinerilor recurentei în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, întrucât sentinţa civilă nr. 1798 din 18 mai 2011 a rămas irevocabilă prin nerecurare potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ., textul legal neimpunând nicio condiţie, hotărârea irevocabilă putând să fi fost pronunţată în primă instanţă, în apel, recurs şi, de asemenea, motivele pentru care se critică sentinţa nu au fost invocate într-o altă cale de atac.

Caracterul subsidiar al contestaţie în anulare de care se prevalează recurenta vizează situaţia în care partea a exercitat apel sau recurs, dar nu a înţeles să invoce lipsa de procedură, or în cauză, astfel cum s-a arătat anterior, sentinţa civilă nr. 1798 din 18 mai 2011 a rămas irevocabilă prin nerecurare potrivit art. 377 alin. (2) C. proc. civ.

Este lesne de observat ca partea contestatoare nu a putut formula criticile vizând nelegala sa citare prin exercitarea apelului sau recursului. Este adevărat că în conturarea caracterului subsidiar al contestaţiei în anulare partea nu are un drept de opţiune între o cale de atac de reformare şi calea de atac de retractare, însă este indubitabil că în speţă motivul invocat acum în contestaţia în anulare dedusă judecăţii nu mai putea fi valorificat pe calea apelului sau recursului, dat fiind că, la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărârea contestată, erau deja epuizate căile de atac de reformare îndreptate împotriva acesteia.

În interpretarea pretinsă de recurentă, ar însemna ca o contestaţie în anulare promovată împotriva unei hotărâri date în condiţii de neregularitate procedurală să fie exercitată numai împotriva unei decizii date în recurs, ceea ce nu poate fi acceptat, pentru că ar lipsi de efect dispoziţiile alin. (1) al art. 317 C. proc. civ.

Astfel, instanţa învestită va trebui însă să examineze admisibilitatea contestaţiei în anulare în funcţie şi de posibilitatea de exercitarea sau nu a apelului şi recursului în condiţii de neregularitate procedurală.

Prin urmare, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. invocat de recurentă, decizia atacată fiind la adăpost de orice critică, în raport de argumentele evocate, Înalta Curte, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 439 din 06 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, menţinând decizia recurată ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SRL împotriva deciziei civile nr. 439 din 06 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2015.