Property registration claims annulled for unpaid stamp duty; appeal dismissed due to res judicata on fee calculation

Decizia nr. 533/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 262 din 03 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/1285/2012 al Tribunalului Specializat Cluj, au fost anulate, ca insuficient timbrate, cererile formulate de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. şi BB. împotriva pârâţilor CC., DD., EE., FF. şi Banca GG. şi intervenienţii HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. şi OO.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că le-a pus în vedere reclamanţilor şi intervenienţilor, la termenul din data de 16 decembrie 2013 să achite, fiecare, următoarele taxe de timbru şi timbru judiciar: A., 4.275,9 RON taxă judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar, B. şi C., 9.209,8 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar D. şi E., 4.637,8 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, F., 4.572 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, G. şi H., 4.506,2 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, I. şi J., 4.769,4 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, K. şi L., 4.243 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, M., N., O., P., 4.670,7 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, Q., 4.374,6 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, R., 4.506,2 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, S., 4.243 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, T. şi U., 6.611,4 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, V., 4.769,4 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar W., 4.703,6 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, X., 4.769,94 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, Y. şi Z., 4.572 RON, AA. şi BB., 4.374,6 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. şi OO., 4.637,8 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON, timbru judiciar, urmând ca pentru reclamanţii şi intervenienţii faţă de care nu s-a stabilit vreo obligaţie de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, să fie depuse la dosar, contractele încheiate cu pârâţii, în vederea calculării acestor taxe.

Reclamanţii au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă de către instanţă prin încheierea civilă pronunţată în data de 14 ianuarie 2014.

Reclamanţii şi intervenienţii au declarat că nu vor să plătească taxele de timbru.

Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa îi va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii. Acţiunea este una în prestaţie tabulară, reclamanţii şi intervenienţii dorind să-şi intabuleze în cartea funciară dreptul de proprietate pe care susţin că l-au dobândit în urma contratelor încheiate cu pârâţii.

Întrucât reclamanţii şi intervenienţii nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei de a achita taxa de timbru aferentă cererii formulate, în speţă instanţa a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi a dispus anularea cererii ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, solicitând modificarea sentinţei atacate, cu admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 242 din 12 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins apelul ca nefondat, Curtea reţinând următoarele considerente în motivarea soluţiei:

Pentru termenul din 16 decembrie 2013 prima instanţă le-a pus în vedere reclamanţilor să achite taxele de timbru şi timbru judiciar datorate sub sancţiunea anulării acţiunii ca netimbrată, aceştia neconformându-se însă dispoziţiei instanţei.

Procedura de citare a fost îndeplinită cu respectarea prevederilor art. 88, art. 92 şi art. 93 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară nu a fost achitată în cuantumul legal, instanţa va pune în vedere reclamanţilor să achite suma datorată în cuantumul legal. Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că neîndeplinirea obligaţiei de plată la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii.

Dintr-o altă perspectivă şi raportat la motivele de apel, Curtea a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 431 din 10 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2013 prin intermediul căreia s-a soluţionat regulatorul de competenţă şi s-a stabilit competenţa în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, în analiza obiectului cererii introductive formulată de reclamanţii apelanţi, unite cu motivarea în fapt şi în drept, s-a statuat că reclamanţii solicită obligarea pârâţilor la executarea obligaţiilor asumate prin contractele încheiate intre ei, scopul acţiunii fiind aşa cum se indică în cererea de chemare în judecată, de a obţine executarea acestor convenţii.

De asemenea, tot în aceeaşi hotărâre, rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, s-a mai reţinut că: „În realitate prin aceste petite reclamanţii urmăresc pornind de la calificarea contractelor ca fiind contracte de asociere şi antrepriză executarea în această manieră a convenţiilor încheiate cu pârâţii şi obţinerea scopului urmărit prin încheierea contactelor respective, şi anume recunoaşterea dreptului de proprietate pe apartamentele ce fac obiectul acestor convenţii cu drept de superficie pe teren. În aceste condiţii este evident că acţiunea de faţă este o acţiune în realizarea unor obligaţii contractuale”.

Curtea a reţinut că aceste statuări îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte problema de drept a stabilirii taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar aferent soluţionării cauzei.

Apelanţii au recurs şi la procedura de contestare a modalităţii de stabilire a taxei judiciare de timbru, aspect care s-a concretizat în cererea de reexaminare rezolvată de prima instanţă în alt complet conform art. 18 din Legea nr. 146/1997.

Astfel, prin încheierea civilă din 14 ianuarie 2014 prin care s-a respins cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru care este identic şi cu motivul de apel dedus judecăţii s-a statuat că prin cererea de chemare în judecată reclamanţii urmăresc să-şi înscrie în cartea funciară dreptul de superficie asupra apartamentelor care au format obiectul unor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâţii, acest drept fiind compus din dreptul de proprietate asupra construcţiei şi din dreptul de folosinţă asupra terenului pe care sunt edificate aceste construcţii. Astfel, cererile de chemare în judecată formulate de reclamanţi au ca obiect un drept patrimonial evaluabil în bani, astfel încât în mod corect s-a procedat la stabilirea în sarcina acestuia a obligaţiei de plată a unei taxe judiciare de timbru calculate în funcţie de valoarea bunului. Preţul de vânzare al apartamentelor conform antecontractelor de vânzare-cumpărare este cuprins între valoarea de 50.000 RON şi cea de 250.000 RON.

Reclamanţii nu au formulat o cerere prin care să solicite pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, astfel că este fondată susţinerea acestora că taxa judiciară de timbru nu trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 146/1997. Însă fiind în prezenta unei cereri evaluabile în bani prin care reclamanţii urmăresc realizarea dreptului lor de superficie pretins a fi dobândit în temeiul unor antecontracte de vânzare cumpărare, în mod corect s-a procedat la calcularea unei taxe judiciare de timbru în temeiul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997.

Dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 146/1997 nu sunt incidente în cauză deoarece acestea au în vedere acţiunile şi cererile prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938 şi de Legea nr. 7/1996, altele decât cererile de efectuare a operaţiunilor de publicitate, pentru care taxarea se face cu 8 RON. Acţiunea demarată de reclamanţi nu are ca obiect realizarea unei operaţiuni de carte funciară, ci valorificarea dreptului de superficie, iar operaţiunile de carte funciară sunt subsecvente realizării acestui drept.

Curtea a reţinut că, faţă de cele două hotărâri judecătoreşti incidente cauzei, respectiv sentinţa ce rezolvă regulatorul de competenţă şi încheierea prin care s-a rezolvat cererea de reexaminare, taxa judiciară de timbru a fost corect stabilită de prima instanţă în raport cu obiectul cererii, scopul şi finalitatea urmărită de reclamanţi prin demersul judiciar şi dispoziţiile legale pertinente incidente a fi aplicate în cauză.

Faţă de cele ce preced, cum reclamanţii tind obţinerea unei hotărâri judecătoreşti cu valoare de titlu executoriu de la instanţă ce implică recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu în contradictoriu cu pârâţii, Curtea a reţinut că acţiunea promovată de reclamanţi este evaluabilă în bani şi sub aspectul taxei judiciare de timbru datorate ea se încadrează în art. 2 lit. e) din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 aşa cum corect a stabilit prima instanţă şi s-a confirmat şi pe parcursul litigiului ca efect al promovării cererii de reexaminare.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanţa a obligat apelanţii să plătească în solidar intimaţilor DD. şi EE. suma de 500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii-reclamanţi B., C., E., D., F., R., G., H., Q., S., J., I., K., L., U., T., AA., BB., O., O., V., P., Z., Y., N., M., A., W., X. şi recurenţii-intervenienţi în nume propriu HH., KK., JJ., MM., OO., LL., II., NN.

Recurenţii invocă prin prisma art. 304 pct. 9 nelegalitatea deciziei atacate susţinând că aceasta este nelegală în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei netimbrării.

În dezvoltarea criticilor se arată că în mod eronat instanţa de apel a interpretat cererile introductive ca fiind acţiuni prin care se tinde la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti cu valoare de titlu executoriu ce implică recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu. În realitate, cererile introductive au urmărit interpretarea contractului şi executarea acestuia prin înscrierile în cartea funciară, prin urmare obiectul acţiunii introductive este, aşadar, rectificarea de carte funciară, înscrieri care au fost alcătuite exclusiv pe baza declaraţiilor intimaţilor, instanţa de apel reţinând în mod greşit că acţiunea este evaluabilă în bani.

Arată recurenţii că cererea a fost corect timbrată pentru cererile, altele decât cererile de efectuare a operaţiunilor de publicitate, pentru care taxa de timbru este de 8 RON, conform Decretului nr. 115/1938 şi Legii nr. 7/1996. Se mai susţine că taxele judiciare de timbru sunt stabilite de către legiuitor, prin urmare, atâta timp cât nu a fost solicitat explicit un transfer de proprietate, nu poate fi impusă o taxă excesivă care împiedică efectiv accesul la justiţie al reclamanţilor.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Reclamanţii au formulat o acţiune care a fost calificată de instanţa de fond ca fiind acţiune în realizare, fiind stabilită taxa de timbru raportat la caracterul evaluabil al pretenţiilor. Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru a fost formulată cerere de care a fost respinsă prin încheiere irevocabilă.

Recurenţii au invocat nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul soluţionării excepţiei netimbrării criticând totodată calificarea dată de instanţă acţiunii introductive.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Înalta Curte, reţine că art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, în temeiul căruia a fost formulată cererea de reexaminare în faţa instanţei de fond, conferă părţii în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de timbrare, o procedură clară, precisă şi previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Reexaminarea priveşte, potrivit textului legal menţionat, „modul de stabilire a taxei judiciare de timbru”, ca operaţiune de ansamblu, ce se constituie din mai multe etape, începând cu încadrarea acţiunii sau a cererii deduse judecăţii în categoriile prevăzute de Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidenţe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru, iar în situaţia în care se stabileşte că acţiunea sau cererea este supusă taxei judiciare de timbru, următoarea etapă constă în determinarea cuantumului acestei taxe, procedeu care poate presupune, în cazul acţiunilor evaluabile în bani, un calcul matematic de aplicare a cotelor procentuale prevăzute de lege asupra valorii obiectului cererii.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de reexaminare, care vizează „modul de stabilire a taxei judiciare de timbru” în întregul său, se soluţionează prin încheiere irevocabilă, ceea ce semnifică, în înţelesul art. 377 alin. (2) C. proc. civ., că, împotriva unei astfel de încheieri, nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată şi nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea irevocabilă pronunţată în temeiul articolului anterior menţionat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuţie de aceeaşi parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunţate cu privire la fondul litigiului.

Faţă de aceste considerente, întrucât criticile formulate în recurs vizează aspecte intrate în puterea lucrului judecat prin încheierea irevocabilă dată în soluţionarea cererii de reexaminare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B., C., E., D., F., R., G., H., Q., S., J., I., K., L., U., T., AA., BB., O., O., V., P., Z., Y., N., M., A., W., X. şi de recurenţii-intervenienţi în nume propriu HH., KK., JJ., MM., OO., LL., II., NN., împotriva deciziei nr. 242 din 12 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 17 februarie 2015.