Motion for annulment rejected; prior ruling nullifying appeal for defective grounds upheld, costs awarded

Decizia nr. 531/2015

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 2796 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012 s-a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 32 din 17 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte, a reţinut că obiect al recursului îl formează decizia instanţei de apelm iar în critica acesteia recurenta nu a dezvoltat motivul de nelegalitate pe care-l indică, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta neevocând şi nesusţinând încălcarea sau interpretarea eronată a vreunui text de lege şi nici că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal din perspectiva Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Aspectele învederate de recurentă privind data de la care consideră aceasta că a început să curgă termenul de prescripţie în cauză, ţine de aprecierea situaţiei de fapt ceea ce excede controlului instanţei de recurs în absenţa unor dispoziţii legale care să prevadă explicit data de la care curge termenul de prescripţie aplicabil situaţiei dedusă judecăţii.

Cum recurenta s-a limitat în a critica numai netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul aprecierii probatoriului cu privire la stabilirea datei de început a prescripţiei, criticile formulate se situează în afara limitelor de verificare impuse de art. 304 C. proc. civ., partea introductivă, pentru instanţa de recurs şi care au ca obiect numai legalitatea hotărârii atacate.

Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Motivele de nelegalitate sunt prevăzute în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, a arăta motivul de modificare sau casare, prin indicarea unuia dintre motivele de la art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a dezvolta motivul, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei de apel, raportat la motivul de modificare sau de casare invocat.

În speţă, Înalta Curte a constatat că, deşi recurenta-pârâtă a invocat nelegalitatea deciziei atacate, indicând motivul de modificare reglementat prin dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la situaţia în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, criticile formulate în dezvoltarea acestui motiv de recurs nu permit încadrarea lor în dispoziţiile legale mai sus menţionate.

Instanţa a reţinut că recurenta este, în realitate, nemulţumită de modalitatea în care instanţa de apel a analizat probatoriile administrate în cauză. Or, aprecierea probelor nu constituie un aspect de nelegalitate al hotărârii pronunţate, cu atât mai puţin susceptibil de a fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci un aspect de netemeinicie al hotărârii, ceea ce nu poate face obiect de analiză pentru instanţa de recurs.

În consecinţă, reţinând că recurenta nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat nulitatea recursului declarat de aceasta, motivele invocate neîncadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Împotriva deciziei nr. 2796 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012 a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A. întemeiată pe art. 318 C. proc. civ.

Contestatoarea arată că instanţa de recurs a omis să cerceteze faptul că instanţa de apel a aplicat în soluţionarea căii de atac instituţia bunului altuia. Susţine contestatoarea că deşi a arătat în faţa instanţei de recurs faptul că, prin raportare la instituţia vânzării bunului altuia făcută în soluţionarea apelului, instanţa de apel s-a rătăcit într-un domeniu al dreptului cu totul străin cauzei, în loc să aplice normele de drept potrivite.

Se mai arată că deşi a susţinut pe larg modul în care aplicarea în cauză a instituţiei vânzării bunului altuia influenţează hotărâtor soluţia sub aspectul prescripţiei dreptului material la acţiune în raport de datele concrete ale speţei, instanţa a reţinut că aplicarea în cauză a instituţiei vânzării bunului altuia se situează în afara limitelor de verificare impuse de art. 304 C. proc. civ., partea introductivă, pentru instanţa de recurs.

Înalta Curte, analizând contestaţia în anulare prin prisma motivului invocat, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce succed.

În susţinerea contestaţiei a fost invocat art. 318 teza a II-a C. proc. civ.

Conform acestui articol hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin prisma acestui temei legal s-a arătat faptul că instanţa de recurs nu a cercetat motivul de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul neaplicării în cauză a instituţiei vânzării bunului altuia.

Verificând această critică, Înalta Curte reţine că instanţa de recurs a constatat nulitatea recursului în temeiul art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., sancţiune care se aplică în situaţia în care prin cererea de recurs nu sunt formulate critici de nelegalitate raportat la motivul de recurs invocat.

În speţă, instanţa a constatat că recurenta, prin susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu a dezvoltat motivul de nelegalitate invocat respectiv nu a indicat în ce mod hotărârea atacată este nelegală în ceea ce priveşte analiza prescripţiei dreptului material la acţiune având în vedere că soluţia instanţei de apel de anulare a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare s-a făcut numai cu privire la aspectul prescripţiei.

Din analiza dispoziţiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ. rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanţa respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul, omiţând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia, şi nu atunci când soluţionează recursul pe o excepţie, chiar dacă aceasta vizează însăşi condiţia motivării recursului, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea excepţiei, ceea ce excede contestaţiei în anulare, care este o cale extraordinară de atac pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.

Prin motivarea recursului trebuie să se înţeleagă nu numai indicarea textelor de lege în care se încadrează criticile şi dezvoltarea lor, ci şi încadrarea lor în limitele recursului, cale de atac extraordinară nedevolutivă prin care o hotărâre poate fi modificată sau casată doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres în pct. 1-9 ale art. 304 C. proc. civ.

Prin decizia contestată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cu raportare la aceste cerinţe legale, astfel că, în aceste condiţii, nu se poate pe calea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a, să se invoce neanalizarea motivelor de recurs, motiv pentru care, contestaţia în anulare va fi respinsă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., constatând culpa procesuală va obliga contestatorul A. la plata sumei de 2.744,99 RON cheltuieli de judecată către intimata SC B. SRL Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2796 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012, ca nefondată.

Obligă contestatoarea A. la plata sumei de 2.744,99 RON cheltuieli de judecată către intimata SC B. SRL Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 17 februarie 2015.