Timely filing requirement for revision petition under Article 324 Civil Procedure Code
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as unfounded, upholding the Court of Appeal's decision to reject the petition for revision (revizuire) and thereby leaving the lower-instance judgments dismissing the annulment of a property adjudication and suspension of enforcement in force. The dispute concerned a petition for revision filed against final civil judgments from a court of first instance and a court of appeal, where the petitioners argued the requests were timely because the underlying legal matter remained unresolved and cited procedural irregularities such as the removal of case files and a recusal motion. The decisive legal basis was Article 324(1)(1) of the 1865 Code of Civil Procedure, which establishes a mandatory one-month deadline for filing a revision petition in cases under Article 322(7), calculated from the pronouncement of the last final judgment by an appellate court; as the petition was filed nearly two months after this deadline expired, the filing was deemed untimely, triggering loss of right to appeal (decădere) under Article 103(1) of the Code of Civil Procedure, with no grounds provided for restitution to term.
Legislator headnote
AI generatedart. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 326 alin. (1) C. proc. civ, art. 101 alin. (3) C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ, art. 129 alin. (6) C. proc. civ; Timely filing requirement for revision petition under Article 324 Civil Procedure Code: Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 528/2015
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin decizia nr. 788 din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 739 din 27 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi împotriva sentinţelor civile nr. 15435 din 18 decembrie 2008, nr. 9331 din 17 iulie 2009, şi nr. 11446 din 30 august 2010 pronunţate de Judecătoria Iaşi, ca tardivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că în Dosarul nr. x/245/2007*, prin sentinţa civilă nr. 17324 din 20 octombrie 2011 s-a respins cererea formulată de A. şi B. în contradictoriu cu intimata Asociaţia de Proprietari Bl. x şi terţ adjudecatar C., obiectul fiind anulare act de adjudecare, întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.
A mai reţinut Curtea că Tribunalul Iaşi, secţia I civilă (Dosarul nr. x/245/2007* - recurs) prin decizia civilă nr. 739 din 27 martie 2013 a respins recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 17324 din 20 octombrie 2011 a Judecătoriei Iaşi, care a fost menţinută. În Dosarul nr. x/245/2008, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 15435 din 18 decembrie 2008, definitivă şi irevocabilă, a respins excepţiile perimării executării şi nulităţii absolute şi de drept a împuternicirii avocaţiale a avocatului D., iar pe fond a admis în parte contestaţia la executare formulată şi precizată ulterior de contestatorii A., B. şi E. în contradictoriu cu intimaţii C. şi cu B.E.J. F. şi în consecinţă: a dispus anularea somaţiei emisă de intimatul B.E.J. F. la data de 22 octombrie 2008, în dosarul de executare nr. x/2006 şi a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare. Au fost obligaţi intimaţii să plătească contestatorilor suma de 199 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 9331 din 17 iulie 2009 pronunţată în Dosarul nr. x/245/2009, definitivă şi irevocabilă, urmare a neexecutării căilor de atac, Judecătoria Iaşi a respins excepţia dreptului de a cere executarea silită, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de contestatorii A. şi B. în contradictoriu cu intimatul C. A respins acţiunea formulată de contestatori în contradictoriu cu B.E.J. G., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Verificând din oficiu legalitatea învestirii raportat la dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, ce prevăd: „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri”. Curtea a reţinut că cererea de revizuire, fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul de revizuire ca durată este de o lună.
Hotărârile definitive potrivnice, în speţă, sunt date de instanţe de grade diferite - judecătorie şi tribunal - ceea ce a impus competenţa materială a Curţii, decizia civilă nr. 739/2013 fiind dată în calea de atac a recursului la 27 martie 2013.
Cererea de revizuire s-a înregistrat la data de 11 iunie 2013 la Tribunalul Iaşi, Curtea fiind învestită prin declinarea competenţei.
În conformitate cu art. 137 alin. (1) cu referire la art. 324 şi art. 326 alin. (1) C. proc. civ., instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În cauză, a reţinut instanţa, termenul de revizuire este de o lună, şi se calculează de la data de 27 martie 2013, data pronunţării deciziei civile nr. 739/2013, acesta fiind calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ. ce prevede: „Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare”.
În consecinţă, a reţinut Curtea, termenul s-a îndeplinit la 27 aprilie 2013, fiind depăşit la data înregistrării cererii de revizuire (11 iunie 2013).
Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, pe care partea a exercitat-o peste termen, cererea fiind deci tardivă.
În cauză nu s-au invocat motive mai presus de voinţa părţii, în sensul art. 103 alin. (8) teza finală şi care să justifice repunerea în termen.
Curtea a avut în vedere că termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac a revizuirii este legal, consfinţit printr-o normă imperativă, a cărei încălcare se sancţionează cu decăderea.
Pentru considerentele expuse, cererea de revizuire fiind soluţionată pe excepţie, examinarea motivelor ce vizează fondul nu s-a mai impus.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenţii-reclamanţi A. şi B. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecând cauza în fond să se pronunţe instanţa asupra obiectului cauzei care face obiectul Dosarului nr. x/245/2007.
Recurenţii arată că instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra capetelor de acuzare stipulate în cererea de recuzare prin precizările din data de 06 noiembrie 2013 şi cele din 21 februarie 2014 depuse în Dosarul nr. x/99/2013 nerespectând şi neaplicând prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Arată recurenţii că cererea de revizuire nu este tardivă, ci este promovată în termenul de decădere de la comunicarea hotărârii. Până la acest moment instanţa nu s-a pronunţat asupra lucrului cerut respectiv nulitatea actului de adjudecare din 24 octombrie 2006.
Mai susţin recurenţii că prin sustragerea unui număr de 57 de acte din Dosarul nr. x/245/2006 atestate din corespondenţa dintre parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi anexate la cererea de revizuire se dovedeşte faptul că s-a modificat obiectul acţiunii din nulitate act de adjudecare în pretenţii şi revendicare imobiliară. Intimatul a utilizat actul de adjudecare din 24 octombrie 2006 ştiind că este nul, ştiind că Judecătoria Iaşi la înscris în fals prin încheierea din 14 septembrie 2007, inducând în eroare instanţele de judecată şi obţinând hotărâri judecătoreşti nelegale, netemeinice şi viciate prin nerespectarea deciziei nr. 458/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, fără hotărâre de încuviinţare a executării silite.
Înalta Curte, verificând cererea de recurs, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia atacată instanţa a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată.
Deşi recurenţii au formulat critici şi pe fondul cauzei, instanţa de recurs va analiza cererea de recurs în limitele atribuţiilor conferite de lege, obiect al recursului fiind exclusiv decizia atacată din perspectiva soluţiei pronunţate.
Verificând susţinerile recurenţilor cu privire la declararea în termen a cererii de revizuire, Înalta Curte, constată că acestea sunt nefondate.
Astfel, conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1), când hotărârile au fost date de instanţe de recurs, de la pronunţarea ultimei hotărâri.
Cererea de revizuire s-a înregistrat la data de 11 iunie 2013 la Tribunalul Iaşi, Curtea de Apel Iaşi fiind învestită prin declinarea competenţei.
În cauză, cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Iaşi, termenul de revizuire se calculează de la data de 27 martie 2013, data pronunţării deciziei civile nr. 739 din 27 martie 2013 împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire. În consecinţă termenul de o lună s-a îndeplinit la 27 aprilie 2013, fiind depăşit la data înregistrării cererii de revizuire, respectiv la 11 iunie 2013.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 328 alin. (2) şi art. 323 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 788 din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2015.