Territorial jurisdiction conflict in consumer credit disputes: invalidity of pre-dispute forum selection clauses and competence of the consumer’s domicile court under Articles 113 and 126 of the Civil Procedure Code.

Decizia nr. 518/2015

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe la 05 iunie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. Bank România SA, prin Sucursala Sfântu Gheorghe, solicitând, în temeiul Legii nr. 193/2000, constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 8.1, 9.1 şi 9.2 din contractele de credit pentru nevoi personale din 12 aprilie 2006 şi din 24 iulie 2007.

Pârâta B. Bank România SA a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, arătând că, în cauză, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1991 din 01 octombrie 2014, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sfântu Gheorghe a reţinut că, în speţă, părţile, prin contractele sus-menţionate, au stabilit că orice litigiu intervenit, care nu este soluţionat pe cale amiabilă, se va soluţiona de instanţa competentă din localitatea în care se află sediul băncii, ceea ce corespunde regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (8) din acelaşi cod privind competenţa teritorială alternativă, obiectul cauzei nefiind executarea contractului, rezilierea sau denunţarea acestuia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la 15 octombrie 2014, sub nr. x/299/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 19745 din 13 noiembrie 2014 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamant şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a reţinut că părţile, prin contractele de credit de nevoi personale încheiate, în care reclamantul are calitatea de consumator, au stabilit că orice litigiu intervenit, care nu este soluţionat pe cale amiabilă, se va soluţiona de instanţa competentă din localitatea în care se află sediul băncii.

În acest context, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, în cauză nu poate fi invocată clauza atributivă de competenţă, întrucât, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) noul C. proc. civ., în litigiile în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată nescrisă. Or, în speţă, părţile nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente ulterior naşterii dreptului la despăgubire, ci anterior.

Totodată, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 113 pct. 8 noul C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai sunt competente instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorului, iar potrivit art. 116 noul C. proc. civ., odată introdusă cererea la una dintre instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă competente, respectiva instanţă este legal învestită, neputând să-şi decline competenţa.

Or, în speţă, faţă de obiectul cererii şi calitatea părţilor, Judecătoria Sfântu Gheorghe era deopotrivă competentă, în calitate de instanţă de la domiciliul reclamantului.

Prin urmare, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, constatând că reclamantul a optat pentru instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 noul C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

În principiu, normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepţia situaţiilor în care au fost instituite norme de competenţă teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 noul C. proc. civ. conform căruia „cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 noul C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Când însă legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Înalta Curte constată că, în speţă, instanţa a fost învestită să se pronunţe asupra cererii prin care reclamantul, în temeiul Legii nr. 193/2000, a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 8.1, 9.1 şi 9.2 din contractele de credit pentru nevoi personale din 12 aprilie 2006 şi din 24 iulie 2007, încheiate de părţi, în care reclamantul are calitatea de consumator, iar banca de profesionist.

Potrivit art. 126 alin. (2) noul C. proc. civ., „În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă”.

Cum, în speţă, clauza atributivă de competenţă a fost inserată în contractele de credit încheiate de părţi, deci anterior naşterii dreptului la despăgubiri şi nici nu s-a făcut dovada încheierii unei convenţii de alegere a instanţei competente ulterior naşterii respectivului drept, justificat a reţinut Judecătoria sectorului 1 Bucureşti că nu se poate da eficienţă acestei clauze.

Totodată, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorului, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 din acelaşi cod, mai este competentă şi instanţa domiciliului consumatorului, iar potrivit art. 116 noul C. proc. civ., „reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.”

În acest context, Înalta Curte constată că Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a apreciat în mod corect situaţia de fapt şi de drept reţinând că, faţă de obiectul cererii - constatarea nulităţii absolute parţiale a unor contracte de credit încheiate între bancă, în calitate de profesionist şi reclamant, în calitate de consumator şi despăgubiri pentru prejudiciul creat consumatorului - în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. şi, cum domiciliul reclamantului se află în raza teritorială a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, competenţa soluţionării cauzei aparţine acestei instanţe, care a fost învestită în conformitate cu prevederile art. 116 noul C. proc. civ.

De asemenea, trebuie subliniat că potrivit prevederilor art. 109 noul C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori de fapte săvârşite de acesta”.

Cum, în speţă, contractele de credit în litigiu au fost încheiate de pârâtă, prin Sucursala Sfântu Gheorghe, Înalta Curte constată că şi prin prisma acestui text de lege Judecătoria Sfântu Gheorghe era deopotrivă competentă să soluţioneze prezenta cauză, în calitate de instanţă de la locul unde pârâta are un dezmembrământ fără personalitate juridică.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2015.