Commission contract dispute referred to Bucharest Sector 1 Court under seat-based and contractual jurisdiction.

Decizia nr. 514/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr. x/183/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând, în temeiul art. 14 şi art. 2043 şi urm. C. civ., obligarea acesteia la plata sumei de 5.981 RON şi a dobânzii legale aferente, sumă pretinsă în baza contractului de comision încheiat de părţi.

Prin sentinţa civilă nr. 8362 din 31 mai 2013, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, reţinând că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. conform cărora „cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului”. Or, pârâta are domiciliul în Bucureşti, sector 1.

Prin sentinţa civilă nr. 18693 din 21 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reţinând că din eroare Judecătoria Iaşi a declinat competenţa soluţionării cauzei către Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, în condiţiile în care reţinuse că sediul pârâtei se află în Bucureşti, sectorul 1.

Prin decizia nr. 17032 din 10 octombrie 2014, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi reţinând că, faţă de dispoziţiile art. 1591 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., având în vedere că pârâta nu a depus întâmpinarea prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi cel mai târziu cu 5 zile înainte de primul termen de judecată, în condiţiile art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., iar la prima zi de înfăţişare instanţa nu şi-a verificat competenţa, la termenul din 31 mai 2013 Judecătoria Iaşi nu mai era îndreptăţită să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea altei instanţe.

În raport de dispoziţiile art. 20-22 C. proc. civ., constatând declanşat conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului şi pronunţării regulatorului de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale, pentru situaţia în care pârât este o persoană juridică, este înscrisă în art. 7 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea se face la instanţa sediului ei principal.

Regula înscrisă în art. 7 alin. (1) C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, părţile sunt libere să agreeze de comun acord să se judece la o altă instanţă.

În speţă, se constată că părţile au stabilit la art. 13 din contractul de comision încheiat de ele că orice litigiu se va soluţiona pe cale amiabilă în maxim 30 de zile, în caz contrar cauza urmând să fie dedusă spre judecată instanţei competente în materie din municipiul Bucureşti.

Totodată, se constată că, deşi ne aflăm în prezenţa unei clauze atributive de competenţă, în speţă, domiciliul pârâtei fiind în sectorul 1, Bucureşti, ambele criterii de determinare a competenţei, respectiv cel prevăzut de art. 7 alin. (1) C. proc. civ. şi cel stabilit prin clauza atributivă de competenţă atrag competenţa Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti în soluţionarea cauzei.

Astfel, este adevărat că, în cauză, sunt aplicabile normele de ordine privată, prevăzute de C. proc. civ. (art. 5-12), a căror încălcare putea fi invocată, exclusiv de către pârât, prin întâmpinare şi că potrivit art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., întâmpinarea trebuie depusă cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, iar pârâta nu a depus întâmpinarea în termenul sus-menţionat.

Cu toate acestea, trebuie subliniat însă şi că Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, dispunând din oficiu asupra excepţiei necompetenţei teritoriale, a procedat cu încălcarea prevederilor legale anterior menţionate.

Totodată, se reţine că Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în motivarea declinării competenţei teritoriale a soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, nu a indicat niciun argument sau text de lege care să înlăture competenţa sa şi să o atragă pe aceea a instanţei de trimitere, ci comportându-se ca o veritabilă instanţă de control judiciar, a cenzurat hotărârea Judecătoriei Iaşi, deşi aceasta era irevocabilă.

Astfel, cum în cauză, niciuna dintre normele legale incidente nu atrag competenţa teritorială a Judecătoriei Iaşi, Înalta Curte, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2015.