Revision for contradictory judgments: Non-identity of object and cause between obligation-to-do action and execution objection

Decizia nr. 2130/2015

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, la 26 iunie 2013, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., revizuirea deciziei civile nr. 635 din 18 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/233/2010, susţinând că aceasta este potrivnică sentinţei civile nr. 5820 din 28 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Galaţi.

În drept, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1086 din 02 decembrie 2013, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, dând eficienţă dispoziţiilor art. 322 pct. 7 şi art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi la 07 aprilie 2014.

La 23 aprilie 2014, A., C. şi D. au depus la dosar motive de revizuire, prin care au solicitat menţinerea sentinţei civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galaţi şi anularea sentinţelor nr. 5565 din 10 iulie 2008 şi nr. 11136 din 16 noiembrie 2012, pronunţate de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. x/233/2007, respectiv Dosarul nr. x/233/2010, precum şi a deciziei civile nr. 635 din 18 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/233/2010.

Prin decizia civilă nr. 270/R din 04 iunie 2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 635 din 18 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi, reţinând că în cauză nu este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Totodată, prin încheierea din 23 iulie 2014, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de E., cu motivarea că aceasta nu a avut calitatea de parte în dosar.

Împotriva deciziei nr. 270/R din 04 iunie 2014 şi a încheierii din 23 iulie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, F., A., D. şi C. au declarat recurs, arătând, în esenţă, că în mod greşit cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, subliniind că decizia civilă nr. 635 din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/233/2010 este contrară sentinţei civile nr. 5820 din 28 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 3573/2001, precum şi sentinţei civile nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunţată de aceeaşi judecătorie în Dosarul nr. x/233/2007.

Prin decizia civilă nr. 3398 din 04 noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat hotărârile atacate şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că instanţa de revizuire nu a pus în discuţia părţilor şi nu a analizat cererile vizând anularea sentinţelor nr. 5565 din 10 iulie 2008 şi nr. 11136 din 16 noiembrie 2012, pronunţate de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. x/233/2007, respectiv Dosarul nr. x/233/2010, depuse de A., C. şi D. la 23 aprilie 2014.

În rejudecarea cauzei după casare, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 88/R din 25 martie 2015, a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire ce vizează sentinţa civilă nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galaţi şi ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 11136 din 16 noiembrie 2012 a Judecătoriei Galaţi şi a deciziei civile nr. 635 din 18 iunie 2013 a Tribunalului Galaţi.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, potrivit cererii de revizuire şi precizărilor din Dosarul nr. x/121/2013 al Curţii de Apel Galaţi, revizuenţii C. şi D. au solicitat menţinerea sentinţei civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galaţi şi anularea hotărârilor potrivnice, respectiv anularea sentinţelor civile nr. 5565/2008 şi nr. 11136/2012, pronunţate de Judecătoria Galaţi şi a deciziei civile nr. 635/2013 a Tribunalului Galaţi.

Raportat la sentinţa civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008 a Judecătoriei Galaţi, curtea de apel a apreciat că cererea de revizuire este tardivă.

Curtea de apel a evocat dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2 şi 7 şi art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi a subliniat că cererea de revizuire a fost formulată după expirarea termenului de o lună de la data comunicării hotărârii definitive.

Astfel, a reţinut că aşa cum rezultă din referatul ce însoţeşte sentinţa civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008 a Judecătoriei Galaţi, hotărârea prin care s-a respins ca nefondat apelul a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 509/2008.

Totodată, a reţinut că din copia sentinţei civile nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galaţi şi a deciziei civile nr. 509 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Galaţi, depuse chiar de revizuenţi în Dosarul nr. x/233/2010 al Judecătoriei Galaţi (având ca obiect contestaţie la executare) rezultă că hotărârea a rămas irevocabilă prin nerecurare la data de 17 februarie 2009. De aici se desprinde concluzia că hotărârea din apel a fost comunicată revizuenţilor cu 15 zile anterior acestei date [raportat la dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. - Dosarul nr. x/233/2010 al Judecătoriei Galaţi].

A mai apreciat curtea de apel că din motivele invocate în contestaţia la executare promovată la data de 08 noiembrie 2010, rezultă în mod clar faptul că hotărârea definitivă a fost comunicată revizuenţilor, care pretindeau că s-au conformat dispozitivului acesteia încă din anul 2008 (Dosarul nr. x/233/2010 al Judecătoriei Galaţi).

În ce priveşte cererile de anulare a sentinţei civile nr. 11136/2012 a Judecătoriei Galaţi şi a deciziei civile nr. 635/2013 a Tribunalului Galaţi, subliniind că au fost pronunţate în acelaşi dosar, de instanţe de grade diferite, în fond şi recurs, a procedat la analiza globală a acestora.

A apreciat curtea de apel că cererea de revizuire a acestor hotărâri, în sensul menţinerii sentinţei civile nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galaţi şi anulării hotărârilor mai sus menţionate, este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În continuare, a evocat dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi condiţiile de admisibilitate a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri şi a reţinut că, în speţă, nu este vorba de hotărâri contradictorii, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

Aceasta, întrucât prin sentinţa civilă nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galaţi s-a respins ca nefondată acţiunea în „obligaţie de a face”, formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu E., în timp ce Dosarul nr. x/233/2010, cu privire la care se invocă contrarietatea de hotărâri, a avut ca obiect o contestaţie la executare promovată de contestatorii A. şi F., în contradictoriu cu intimatul B., având ca obiect anularea actelor de executare din Dosarul nr. x/CDC/2010, ce viza executarea sentinţei civile nr. 5565 din 10 iulie 2008 a Judecătoriei Galaţi.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008 a Judecătoriei Galaţi, ce constituia titlu executoriu, pârâţii A., F., D. şi C. au fost obligaţi, în contradictoriu cu reclamantul B., să monteze uluce şi burlane de scurgere pe aliniamentul CD din schiţa ataşată, iar motivele contestaţiei la executare vizau faptul că debitorii executaseră de bună voie obligaţia ce rezulta din hotărârea judecătorească definitivă, astfel încât nu se impunea recurgerea la procedura de executare silită.

În acest context, curtea de apel a apreciat că aceste hotărâri nu sunt contradictorii, prima vizând respingerea cererii reclamantului având ca obiect obligaţia de a face, iar a doua o contestaţia la executare în cadrul căreia se solicita anularea formelor de executare silită ca urmare a îndeplinirii de bună voie a obligaţiei rezultând din sentinţa civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008 a Judecătoriei Galaţi.

Totodată, a apreciat că nici respingerea unei acţiuni având ca obiect o obligaţie de a face în anul 2001, urmată de admiterea ei în anul 2008, în contradictoriu cu succesorii pârâtei nu este, prin ea însăşi, contradictorie, în condiţiile în care într-un interval de 7 ani se puteau schimba împrejurările de fapt ce au determinat respingerea iniţială a cererii.

Împotriva acestei decizii, F., A., D. şi C. au declarat recurs, solicitând casarea ei.

În motivare, au arătat că au solicitat revizuirea sentinţei nr. 11136/2012, pronunţată de Judecătoria Galaţi şi a deciziei nr. 635/2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ce se afla sub autoritate de lucru judecat în sentinţa nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galaţi şi în decizia civilă nr. 509/2008 a Tribunalului Galaţi, vizând o obligaţie de a face, existând triplă identitate de părţi, obiect şi cauză faţă de sentinţa nr. 5820/2001 a Judecătoriei Galaţi.

Astfel, au subliniat că, în speţă este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză şi că, în măsura în care intimatul nu a fost mulţumit de soluţia dată în anul 2001, avea la îndemână căile de atac, de care însă nu a uzat, ci a revenit, după şapte ani, cu o nouă acţiune, având aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Totodată, au precizat că li s-a încălcat un drept fundamental, instanţa neluând în considerare excepţiile invocate, care i-au determinat să formuleze contestaţia la executare.

Au arătat că niciuna dintre instanţele care au judecat contestaţia la executare declarată împotriva sentinţei nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galaţi şi deciziei civile nr. 509 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Galaţi nu a analizat fondul şi nu a constatat că obiectul acesteia vizează tot obligaţia de a face, astfel că o nouă învestire cu executarea acesteia era inadmisibilă.

Aceasta, întrucât o obligaţie având acelaşi obiect nu se poate executa de două ori.

În continuare, au prezentat motivele pentru care consideră că revizuirea este admisibilă, arătând că, în conformitate cu prevederile art. 509 pct. 5 C. proc. civ., după pronunţarea deciziei, au descoperit înscrisuri doveditoare care au fost ascunse de B., dar şi că intimatul nu are şi nici nu a avut calitate procesuală activă, întrucât nu este proprietarul imobilului din Galaţi, str. x.

Au mai arătat recurenţii că imobilul vândut în anul 1992 figurează ca fiind demolat, astfel că solicită clarificarea situaţiei juridice şi locative a intimatului.

În final, au prezentat situaţia de fapt, raportat la obiectul obligaţiei de a face a cărei executare o solicită intimatul şi au conchis că au fost executaţi în mod abuziv, astfel că se impune anularea tuturor hotărârilor care au condus la reţinerea sumelor de bani.

Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, Înalta Curte retine următoarele:

Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că, deşi prin decizia atacată, curtea de apel a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire ce vizează sentinţa civilă nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galaţi, recurenţii nu au formulat nicio critică cu privire la acest aspect.

Prin urmare, criticile acestora, conform cărora sentinţa nr. 5565/2008 a Judecătoriei Galaţi a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, fiind îndeplinită condiţia existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, întrucât acestea nu vizează nici considerentele şi nici dispozitivul deciziei atacate.

De asemenea, tot cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că nu pot fi analizate nici susţinerile recurenţilor potrivit cărora, după pronunţarea deciziei, au descoperit înscrisuri doveditoare care au fost ascunse de intimat.

Aceasta, întrucât recursul vizează hotărârea prin care a fost respinsă cererea de revizuire, întemeiată de autorii căii de atac pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar în măsura în care apreciază că, în speţă, a intervenit un alt motiv de revizuire, aceştia îl pot invoca numai pe calea unei alte cereri de revizuire.

Totodată, se cuvine subliniat că, deşi potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă dezvoltarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă şi limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., recurenţii nu au indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 sus-menţionat.

Înalta Curte constată însă că, în ce priveşte criticile recurenţilor vizând faptul că în mod greşit a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei nr. 11136/2012, pronunţată de Judecătoria Galaţi şi a deciziei nr. 635/2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi, deşi în speţă era îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, acestea pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin prisma căruia va fi analizat recursul.

Astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. presupune fie lipsa de temei legal, fie încălcarea sau aplicarea greşită a legii; în concret, recurenţii au afirmat că în mod nelegal cererea lor de revizuire a sentinţei nr. 11136/2012, pronunţată de Judecătoria Galaţi şi a deciziei nr. 635/2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi, a fost respinsă ca inadmisibilă, atâta vreme cât erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acesteia, reţinându-se în mod eronat că în speţă nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.

În analiza acestor critici, Înalta Curte va porni de la prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., conform cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.

Aşadar, raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi şi ea vizează imposibilitatea executării hotărârilor, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia imposibilă generată de existenţa hotărârilor potrivnice se poate realiza doar pe calea revizuirii şi a anulării ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorităţii de lucru judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Înalta Curte constată că prin cererea de revizuire soluţionată prin decizia atacată, revizuenţii au solicitat anularea sentinţei nr. 11136/2012, pronunţată de Judecătoria Galaţi şi a deciziei nr. 635/2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi, susţinând că prin aceste hotărâri s-a încălcat autoritatea de lucru judecat izvorând din sentinţa civilă nr. 5820 din 28 iunie 2001 a Judecătoriei Galaţi.

Totodată, constată că, prin sentinţa civilă nr. 5820 din 28 iunie 2001, Judecătoria Galaţi a respins ca nefondată cererea prin care reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâta E., solicitând obligarea acesteia la montarea unei uluci, astfel încât apa rezultată din precipitaţii să nu se mai scurgă pe terenul său, precum şi constituirea unei servituti de trecere prin curtea pârâtei.

Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008, definitivă prin decizia civilă nr. 509 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Galaţi şi irevocabilă prin nerecurare, Judecătoria Galaţi a luat act de renunţarea reclamantului B. la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâţilor F., A., D. şi C. la desfiinţarea gardului din punctele F-G-H din schiţa ataşată la acţiune, a luat act că a rămas fără obiect capătul de cerere privind desfiinţarea gardului în punctele C-D din aceeaşi schiţă şi a obligat pârâţii să monteze uluce şi burlan de scurgere pe aliniamentul C-D.

Împotriva actelor de executare dispuse de B.E.J. G., în dosarul de executare nr. x/CDC/2010, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 5565 din 10 iulie 2008, definitivă prin decizia civilă nr. 509 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Galaţi şi irevocabilă prin nerecurare, A., F., D. şi C. au formulat contestaţie la executare, arătând că au executat de bună voie, încă din anul 2008, obligaţia ce rezulta din titlul executoriu, astfel încât nu se impunea recurgerea la procedura de executare silită.

Prin sentinţa civilă nr. 1136 din 16 noiembrie 2012, Judecătoria Galaţi a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de F., A., D. şi C. în contradictoriu cu intimaţii B. şi B.E.J G., iar prin decizia nr. 635 din 18 iunie 2013 Tribunalul Galaţi a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenţii-contestatori împotriva sus-menţionatei sentinţe.

Astfel, cum obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de pretenţia concretă a reclamantului, iar cauza acesteia o reprezintă situaţia de fapt calificată juridic, Înalta Curte impune părţilor concluzia că între pricina privind contestaţia la executare ce viza executarea silită a obligaţiei de a face, stabilită în sarcina contestatorilor prin sentinţa nr. 5565 din 10 iulie 2008 a Judecătoriei Galaţi şi pricina prin care s-a respins ca nefondată acţiunea în „obligaţie de a face”, formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu E., nu există identitate de obiect şi de cauză.

Prin urmare, constatând că cererea de revizuire privind sentinţa nr. 5565 din 10 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria Galaţi, este tardiv formulată, iar hotărârile pretins contradictorii vizează tocmai punerea în executare a acesteia, în mod corect curtea de apel a respins calea de atac de retractare a sentinţei nr. 11136/2012 a Judecătoriei Galaţi şi deciziei nr. 635/2013 a Tribunalului Galaţi, reţinând că în cauză nu este incidenţă ipoteza de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, hotărârea atacată se dovedeşte a fi legală, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii F., A., D. şi C. împotriva deciziei civile nr. 88/R din 25 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2015.