License revocation challenge inadmissible; appeal fails as administrative-law route exclusive
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the plaintiffs' appeal as unfounded, upholding the lower court's decision that rejected their action as inadmissible; the plaintiffs had sought, via an urgent interim order (ordonanță președințială), the immediate restoration of a revoked television broadcasting license and penalty damages. The dispute concerned the revocation of the license by the national audiovisual authority, with the plaintiffs invoking a personal interest in access to public information. Decisively, the court held that the action under Art. 581 of the Civil Procedure Code was inadmissible because the matter was governed by the special provisions of Arts. 1 and 9 of Law No. 29/1990 on administrative litigation, which exclusively regulate such challenges; the lower court's judgment remained in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 581 C. proc. civ; License revocation challenge inadmissible; appeal fails as administrative-law route exclusive: Acțiunea recurenților-reclamanți formulată potrivit dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., este inadmisibilă față de dispozițiile art. 1 și 9 din Legea nr. 29/1990 – lege specială aplicabilă în materie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 16 septembrie 2002, reclamanții P.L. și S.A. au chemat în judecată C.N.A., solicitând ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună redarea imediată a licenței emise, retrase abuziv postului de televiziune O.T.V. la data de 12 septembrie 2002, până la stabilirea legalității, iar în caz de refuz, obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 8.000.000 lei, pentru fiecare 24 ore întârzieri, către fiecare reclamant, până la redarea licenței de emisie.
Reclamanții au invocat interesul personal, legitim, licit și actual, de a avea acces la orice informație de interes public.
Prin sentința civilă nr. 1255 din 17 septembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a civilă, a respins acțiunea, ca fiind lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamanții, iar Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 2239 din 17 octombrie 2002, l-a admis, a casat sentința atacată și a trimis dosarul, spre judecare, în primă instanță, secției de contencios administrativ a Curții de Apel București.
Această instanță, prin sentința civilă nr. 228 din 20 februarie 2003, a respins excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârât și în consecință, a respins ca inadmisibilă, acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs, reclamanții P.L. și S.A., susținând în esență că, instanța de fond nu a pus în discuția părților, caracterele speciale ale ordonanței președințiale, cauza fiind judecată de o instanță necompetentă.
Recursul este nefondat.
Acțiunea recurenților-reclamanți formulată potrivit dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., este inadmisibilă față de dispozițiile art. 1 și 9 din Legea nr. 29/1990 – lege specială aplicabilă în materie.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamanți se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții P.L. și S.A. împotriva sentinței civile nr. 228 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.