Annulment of arbitral award in land concession dispute dismissed; appeal rejected on ground that challenges concerned merits rather than legality

Decizia nr. 1287/2016

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa arbitrală nr. 142 din 7 decembrie 2015, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta B., a obligat pârâta să încheie cu reclamanta un act adiţional de recalculare a suprafeţei concesionate, redevenţei şi investiţiilor de realizat la contractul de concesiune din 26 iunie 2003 pentru suprafaţa de 98,5604 ha teren productiv şi 25,22077 ha teren neproductiv; a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 61.104,33 lei plătită în plus cu titlu de redevenţă, reclamantei suma de 8.015,09 lei cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 61.104,23 lei, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 31.474,53 lei cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri arbitrale a formulat acţiune în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 364 lit. g) şi i) C. proc. civ. B. Aceasta consideră că sentinţa arbitrală "nu cuprinde motivele pe care se bazează" [art. 364 lit. g)] şi nici considerentele pentru care au fost înlăturate susţinerile expertului contabil din raportul de expertiză referitoare la inexistenţa unei sume care să fi fost achitată în plus de concesionar, şi că încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, prin efectuarea unei analize superficiale a clauzelor contractuale. [art. 364 lit. i)]

Prin Decizia nr. 95 din 28 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de B.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:

Hotărârea arbitrală nu poate fi desfiinţată decât pe calea acţiunii în anulare pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie.

Instanţa arbitrală a respectat dispoziţiile art. 361 lit. g) C. proc. civ., sentinţa cuprinzând pe larg motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii arbitrilor în pronunţarea soluţiei. Astfel, sentinţa arbitrală cuprinde: descrierea situaţiei de fapt, pretenţiile reclamantei şi apărările pârâtei, enumerarea şi analizarea probelor administrate în cauză, în raport de susţinerile părţilor.

Din considerente rezultă în mod clar că soluţia de admitere în parte a acţiunii a avut la bază o analiză temeinică a probelor administrate, respectiv a rapoartelor de expertiză tehnică contabilă şi topografică efectuate în cauză.

Potrivit expertului contabil, a rezultat că, în perioada 2009 - 2013, redevenţele anuale recalculate au o valoare totală de 541.964,72 lei, iar redevenţele facturate, cu corecţiile aferente au fost în valoare de 603.068,95 lei. În consecinţă, valoarea redevenţelor facturate şi plătite în plus de reclamantă este de 61.104,23 lei.

În ceea ce priveşte expertiza topografică, în sentinţa arbitrală se menţionează motivele care au condus la validarea expertizei efectuate de dl. C.

Sentinţa arbitrală nu reprezintă o simplă însuşire a concluziilor experţilor ei, dimpotrivă, o analiză pertinentă, omogenă şi logico-juridică a pretenţiilor reclamantei şi a susţinerilor pârâtei prin prisma probelor administrate.

În privinţa incidenţei dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., Curtea a reţinut că aceste critici vizează aspecte care ţin de fondul litigiului, de o greşită interpretare a probelor, şi de reţinerea unei situaţii de fapt eronate, aspecte care nu pot fi reanalizate în cadrul promovării acestei căi de atac.

În privinţa respectării dispoziţiilor art. 360 C. proc. civ., Curtea a reţinut că soluţia tribunalului arbitral s-a bazat pe analiza temeinică a raporturilor contractuale stabilite între părţi şi a probelor administrate.

Tribunalul arbitral în pronunţarea soluţiei a avut în vedere contractul principal încheiat între părţi şi normele de drept incidente în cauză, şi s-a raportat la solicitările reclamantei referitoare la diminuarea succesivă a suprafeţelor de teren primite în concesiune şi de recalculare a redevenţei în raport de suprafaţa efectiv rămasă.

Curtea nu a constatat încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil, în contextul în care arbitrii au procedat la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cărora le-a apreciat pertinenţa şi concludenţa în determinarea situaţiei de fapt, cu privire la dispoziţiile art. 361 C. proc. civ.

Hotărârea arbitrală a cărei desfiinţare a fost solicitată pe calea acţiunii în anulare indică într-o manieră suficientă motivele pe care se întemeiază, în aşa fel încât arată părţilor că au fost ascultaţi, garantând controlul public asupra administrării justiţiei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B., solicitând casarea acestei hotărâri şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti în vederea rejudecării acţiunii în anulare.

Recurenta arată că se găseşte în situaţia imposibilă de a proceda la încheierea actului adiţional la contractul de concesiune din 26 martie 2006, în sensul diminuării obiectului acestuia, cu o suprafaţă de teren ce nu a fost contractată de intimată, şi pe cale de consecinţă, de a returna redevenţa aferentă suprafeţei necontractate, în valoare de 61.104,33 lei, ce evident că nu a fost încasată.

Motivele de recurs invocate sunt următoarele:

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. - Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Se solicită casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 312 alin. (3), teza III C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat procesul fără a analiza argumentele invocate referitoare la nelegalitatea hotărârii arbitrale.

Din paragrafele sentinţei arbitrale, redate de Curtea de Apel prin hotărârea recurată, rezultă modalitatea în care s-a ajuns, ca, expertul contabil să efectueze un calcul, care nu corespundea convingerilor sale, fiind obligat în acest sens de către instanţă, urmare a depunerii de către expertul tehnic, la data de 5 octombrie 2015 a tabelului centralizator intitulat "situaţia suprafeţelor de teren concesionate, pe baza diminuărilor succesive din protocoalele de predare-primire".

Criticile aduse sentinţei arbitrale au fost apreciate de Curtea de Apel Bucureşti ca ţinând de fondul litigiului, de o greşită interpretare a probelor şi de reţinerea unei situaţii de fapt eronate şi prin urmare nu pot fi reanalizate în cadrul promovării căii de atac.

Recurenta apreciază concluziile Curţii ca fiind nelegale, întrucât nemulţumirile sale se circumscriu art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Conţinutul protocolului de predare-primire din 21 octombrie 2010 semnat de reprezentanţii recurentei şi de cei ai Comisiei locale de fond funciar Ciorteşti, în ceea ce priveşte suprafaţa de 47,75 ha este aspectul esenţial de care depindea efectuarea unui calcul corect al redevenţei şi stabilirea suprafeţei concesionate şi, pe cale de consecinţă, soluţionarea corectă a cauzei. Diferenţa de redevenţă, în cuantum de 61.104,33 lei apreciată nelegal de instanţă ca fiind achitată în plus de concesionar, este aferentă acestei suprafeţe.

Prin însuşirea concluziilor expertului tehnic agricol, care nu a ţinut cont de textul protocolului, fără arătarea motivelor pentru care, se impune diminuarea suprafeţei contractate şi cu cele 47,75 ha predate Comisiei locale Ciorteşti, tribunalul arbitral a pronunţat o sentinţă nelegală, iar curtea de apel nu a reuşit, prin paragrafele redate, dovedirea contrariului.

Cererea pârâtei SC A. SA a fost încuviinţată nu pentru motivele arătate în cuprinsul acţiunii, ci în considerarea unor acţiuni şi măsuri întreprinse de B. după momentul constituirii dosarului, la data de 7 februarie 2011, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2/2011.

Acest fapt a fost apreciat de către instanţă că nu se circumscrie dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. întrucât ţine de netemeinicia hotărârii şi nicidecum de nelegalitatea acesteia, vizând fondul cauzei.

Recurenta consideră că soluţia curţii este nelegală întrucât critica sa nu vizează modalitatea efectivă de interpretare a probelor, de către instanţa arbitrală, ci aspecte privitoare la încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil, precum cele ce privesc dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

Aceste reguli nu au fost respectate de vreme ce, curtea de apel admite că, tribunalul arbitral, în pronunţarea soluţiei, a avut în vedere şi înscrisuri ulterioare promovării acţiunii. Acest fapt a condus la încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil şi în consecinţă, la încadrarea criticilor în dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

În cauză, intimata SC A. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale este o cale de atac specială, iar specificitatea acesteia constă în aceea că nu permite instanţei cenzurarea temeiniciei hotărârii arbitrale, ci numai un control judecătoresc al legalităţii acesteia din perspectiva motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege la art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ.

Acţiunea în anulare nu are un caracter devolutiv, astfel încât, instanţa nu procedează în cadrul acestei acţiuni la o reevaluare şi interpretare a probelor administrate, ci numai verifică legalitatea hotărârii arbitrale din perspectiva dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ. care arată motivele pentru care o astfel de hotărâre poate fi desfiinţată.

Hotărârea recurată răspunde exigenţelor dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În realitate, criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. reprezintă nemulţumirile recurentei faţă de modul de apreciere a probelor şi a stabilirii situaţiei de fapt de către tribunalul arbitral.

Acestea nu constituie motive de nelegalitate care să se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.

Sub aparenţa invocării motivului prevăzut de art. 364 lit. g) C. proc. civ., B. a formulat critici cu privire la modul de apreciere a rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, exprimându-şi nemulţumirea cu privire la faptul că nu s-a reţinut că suprafaţa efectiv folosită de SC A. SA ar fi cea care reiese din contractul de concesiune încheiat între părţi şi actele adiţionale.

În realitate, prin cererea adresată tribunalului arbitral s-a solicitat tocmai obligarea recurentei la încheierea unui act adiţional care să reflecte realitatea în ceea ce priveşte suprafeţele rămase efectiv în exploatare.

Expertizele efectuate din dispoziţia tribunalului arbitral au avut ca obiective lămurirea unor împrejurări de fapt pentru care s-a considerat necesar a se cunoaşte părerea unor specialişti.

Alegaţiile recurentei în sensul că expertul contabil "constrâns de dispoziţiile tribunalului, a refăcut calculul conform situaţiei arătate, însă este evident că, acesta nu corespunde opiniilor sale, exprimate anterior prin raportul de expertiză iniţial", nu pot constitui motive de nelegalitate care să se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.

În realitate, acestea sunt nemulţumiri ale recurentei cu privire la concluziile raportului de expertiză şi la modul de interpretare a probelor de către tribunalul arbitral, motive care nu pot duce la desfiinţarea hotărârii arbitrale neintrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ.

În cadrul acţiunii în anularea unei sentinţe arbitrale, instanţa de judecată în conformitate cu dispoziţiile legale nu procedează la reinterpretarea probelor şi nu analizează temeinicia acestei hotărâri, ci se limitează la un control judecătoresc al legalităţii acesteia din perspectiva motivelor prevăzute la art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ.

Soluţia pronunţată de tribunalul arbitral şi respectiv de Curtea de Apel a avut la bază tocmai susţinerile privind diminuarea suprafeţelor de teren efectiv deţinute în posesie prin atribuirea acestora către terţe persoane ca urmare a legilor de restituire a proprietăţilor, expertiza topografică efectuată în cauză având ca obiectiv tocmai verificarea suprafeţelor real deţinute în posesie de către intimată.

Criticile privind încălcarea dreptului la un proces echitabil astfel cum este definit prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi primite.

În cauză au fost respectate exigenţele unui proces echitabil în calea de atac reprezentată de acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale astfel cum este prevăzută în C. proc. civ.

Părţile au avut şanse egale de a-şi prezenta cauza şi nimeni nu a beneficiat de un avantaj substanţial asupra adversarului său.

De asemenea au avut acces la consemnări şi la probele efectuate în cauză, li s-a dat posibilitatea să combată argumentele invocate de cealaltă parte. S-au respectat drepturile şi garanţiile procesuale ale părţilor.

Aşa fiind, nu a existat în cauză o încălcare a dreptului la un proces echitabil al recurentei.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate şi, pe cale de consecinţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. Bucureşti împotriva Deciziei nr. 95/2016 din 28 martie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT