Privatization restitution damages claim quashed and remanded for rehearing on successor standing.

Decizia nr. 1255/2015

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, reclamanţii SC A. SA, SC B. SRL, C. şi D. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Ministerul şi Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale solicitând instanţei: în principal, obligarea Statului Român la plata către SC A. SA, a sumei de 3.100.000 RON reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului cauzat societăţii prin restituirea imobilului situat în municipiul laşi, judeţul laşi, aportat de pârât la capitalul social al reclamantei, către proprietarii deposedaţi abuziv de Statul Român; în subsidiar obligarea Statului Român şi a Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale la plata către SC B. SRL, C. şi D., a sumei de 1.500.000 RON reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului cauzat reclamanţilor prin restituirea terenului situat în laşi, către proprietarii deposedaţi abuziv de Statul Român.

Prin sentinţa civilă nr 1510 din 22 februarie 2013 instanţa a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Statului Român ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC A. SA, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SA împotriva pârâţilor Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind promovată de o persoană fără legitimare procesuală activă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, a respins cererea reclamanţilor împotriva Statului Român ca fiind pronunţată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului ca neîntemeiată, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune ca neîntemeiată, a admis în parte cererea formulată de reclamanţii SC B. SRL, C., D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, a obligat pârâtul la plata către reclamanţii SC B. SRL, C., D., a sumei de 675.535,60 RON, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului creat reclamanţilor ca urmare a restituirii către foştii proprietari a imobilului aflat în patrimoniul SC A. SA, a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a nulităţii absolute a art. 8.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 29 martie 2002, a respins cererea de chemare în garanţie a Statului Român formulată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului ca fiind promovată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă, a obligat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului la plata către reclamanţi a sumei de 51.700 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut în esenţă următoarele:

Ulterior cererii introductive de instanţă, reclamanţii au solicitat ca în urma reorganizării Ministerului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale să se ia act că în cauză are calitate procesuală pasivă Ministerul Turismului, iar Statul Român urmează să fie citat în cauză pentru opozabilitate atât prin Ministerul Finanţelor Publice cât şi prin Ministerul Turismului.

Noua denumire a pârâtei a devenit Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Prin sentinţa comercială nr. 8698 din 15 septembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţi, dispunându-se obligarea pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului la plata către SC A. SA a sumei de 4.352.382,42 RON, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului cauzat societăţii prin restituirea imobilului situat în laşi, judeţul laşi, către foştii proprietari.

Prin decizia comercială nr. 164/A pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la 28 martie 2011 a fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond, în vederea soluţionării unitare a cauzei şi faţă de toate părţile procesului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/3/2011.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că prin H.G. nr. 1041/1991 emisă în temeiul Legii nr. 15/1990, a fost înfiinţată SC A. SA prin reorganizarea sub formă de societate comercială pe acţiuni a fostei unităţi economice de stat Oficiul Judeţean de Turism laşi. Noua societate rezultată era cu capital integral de stat, acţionar unic fiind Statul Român. Ca aport la capitalul social al societăţii Statul Român a adus un teren în suprafaţă de 55.603,05 m.p. şi construcţiile aflate pe acesta.

Cu privire la acest teren Ministerul Turismului a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni cu plata integrală din 29 martie 2008, Ministerul Turismului a înstrăinat un număr de 230.894 acţiuni ale SC A. către SC E. SA. Această societate a fost lichidată şi toate drepturile şi obligaţiile sale s-au transmis în urma lichidării cu titlu universal asociaţilor săi, respectiv reclamanţilor din cererea de chemare în judecată SC B. SRL, C. şi D.

Tribunalul laşi prin sentinţa nr 1857 din 25 noiembrie 2005, rămasă irevocabilă a restituit către proprietarii F., G. şi H., deposedaţi în mod abuziv de regimul comunist o suprafaţă de teren de 2.183 m.p. din totalul de 55.603,05 m.p. aferent hanului situat în laşi, împreună cu construcţiile aferente.

Prin punerea în executare a acestei sentinţe patrimoniul reclamanţilor s-a diminuat.

Ca urmare a evicţiunii cumpărătorului de lucrul vândut, pârâtul Ministerul Turismului are obligaţia de a asigura succesorilor în drepturi ai persoanei juridice cu care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, repararea prejudiciilor cauzate acestora prin executarea hotărârii judecătoreşti sus-amintite.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează să fie acordate reclamanţilor, instanţa a avut în vedere disp. art. 30 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 care prevăd că „valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depăşi cumulat 50% din preţul efectiv plătit de cumpărător”.

Valoarea despăgubirii cuvenite reclamanţilor la care pârâtul, ca instituţie publică implicată în procesul de privatizare urmează să fie obligat este cea stabilită prin expertiza efectuată în cauză, respectiv suma de 675.535,60 RON ce reprezintă 50% din preţul plătit prin contractul de vânzare-cumpărare, rezultată în urma actualizării sale pe baza evoluţiei indicilor preţurilor de consum la nivelul lunii martie 2010.

Prevederea din art. 8.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 29 martie 2002 nu încalcă dispoziţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr 137/2002, cum în mod eronat susţin reclamanţii.

Clauza cuprinsă în art. 8.4 din contract nu contravine principiului instituit prin art. 1399 C. civ. din moment ce nu suntem în prezenţa unei evicţiuni a reclamanţilor care să provină din faptul personal al pârâtului rămas în cauză Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Spre deosebire de garantarea unui fapt personal răspunderea pentru evicţiunea provenită de la un terţ, poate fi limitată printr-o clauză de non-garanţie, cum s-a procedat în cazul de faţă.

Clauza de non-garanţie nu are decât un efect limitat, ea nu exonerează pe vânzător să restituie preţul cumpărătorului evins, în speţă 50% din preţul plătit, vânzătorul neprobând faptul că în mod onest a informat dobânditorul despre circumstanţele care fac să nască riscul de evicţiune.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC A. SA, C. şi D., secunda în nume propriu şi în calitate de succesoare a SC B. SRL, ca urmare a lichidării voluntare şi radierii SC B. SRL prin care au solicitat instanţei de judecată să schimbe hotărârea apelată în sensul obligării, în principal, a Statului Român la plata, sumei de 4.352.382,42 RON reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului cauzat prin restituirea imobilului situat în municipiul laşi, judeţul laşi, aportat de pârât la capitalul social al reclamantei, către proprietarii deposedaţi abuziv de Statul Român; constatării nulităţii absolute a art. 8.4 din contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni cu plata integrală din 29 martie 2002; obligării, în subsidiar, a Statului Român şi a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului la plata către SC B. SRL, C. şi D., a sumei de 1.500.000 RON reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului cauzat reclamanţilor prin restituirea terenului situat în laşi, către proprietarii deposedaţi abuziv de Statul Român; obligării pârâţilor la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat apel prin care a solicitat anularea sentinţei civile, aceasta fiind pronunţată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosinţă, arătând totodată că M.D.R.A.P. nu are calitate procesuală în cauză.

Prin decizia civilă nr. 603 din 15 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, a admis apelurile, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:

Având în vedere data introducerii acţiunii, succesiunea actelor procedurale efectuate în cauză, raportat la data pronunţării sentinţei civile apelate, precum şi prevederile O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea constată că hotărârea a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosinţă.

Astfel, în condiţiile în care succesorul apelantului pârât (M.D.R.A.P.), nu a avut posibilitatea de a-şi exercita în mod efectiv drepturile procedurale din perspectiva art 6 parag. 1 din C.E.D.O. şi a jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupunând ca o instanţă internă să fi examinat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse judecăţii, precum şi posibilitatea rezonabilă a oricărei părţi de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii în care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului său la apărare, Curtea a apreciat că drepturile şi garanţiile procedurale ale acestuia au fost în mod substanţial încălcate.

De asemenea, s-a apreciat că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate.

împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii SC A. SA prin administrator judiciar I. SPRL laşi, C. şi D., precum şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Reclamanţii critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Instanţa de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului - motiv prevăzut de art. 304 pct 5 şi 7 coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, instanţa nu a soluţionat în niciun fel excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice invocată de intimaţi şi a admis apelul unei persoane fără calitate procesuală activă.

Chiar Ministerul Dezvoltării prin consilier juridic a precizat că nu este succesor în prezenta cauză. Calitate de succesor au Autoritatea Naţională pentru Turism şi eventual Ministerul Economiei.

Instanţa de apel a făcut confuzie între capacitatea de folosinţă şi calitatea procesuală şi a ajuns la concluzia că întrucât sentinţa civilă nr. 1510/2013 a fost pronunţată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă, succesoarea acesteia are dreptul şi motivele pentru a cere anularea respectivei hotărâri.

În speţă este vorba doar de o reorganizare a persoanei juridice, prin transmisiunea tuturor drepturilor şi obligaţiilor sale către o altă persoană juridică.

În mod nelegal instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa nr. 1510/2013 s-a produs părţii pârâte o vătămare a dreptului său la apărare care nu poate fi remediat altfel decât prin anularea hotărârii.

A fost ignorat faptul că apelantul a menţionat că întreaga documentaţie aferentă activităţii de turism a fost predată pe bază de protocol încheiat între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Ministerul Economiei.

Pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În cauză nu au fost încălcate prevederile art 6 parag. 1 din C.E.D.O. întrucât apelantul pârât M.D.R.A.P. a avut posibilitatea de a-şi exercita în mod efectiv drepturile procedurale, întrucât de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aceasta avea posibilitatea pentru a-şi exercita dreptul la apărare.

În mod greşit s-a apreciat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosinţă faţă de împrejurarea că instituţia nou înfiinţată se subrogă în drepturile şi obligaţiile instituţiilor care derulau aceste activităţi.

Prin încheierea nr. 374 din 23 septembrie 2014 Tribunalul laşi a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă privind pe debitoarea SC A. SA, iar administratorul judiciar I. SPRL laşi şi-a însuşit recursul formulat.

Analizând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt fondate şi urmează a fi admise pentru următoarele considerente:

În mod greşit instanţa de apel a reţinut că în cauză au fost încălcate disp. art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Art. 6 parag. 1 din Convenţie dispune:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.”

În realitate, în cauză, instanţa de fond a asigurat dreptul la apărare al părţilor şi a acordat posibilitatea rezonabilă tuturor părţilor din proces de a expune cauza sa instanţei de judecată, în condiţii în care să nu o dezavantajeze faţă de partea adversă.

Problema de drept care trebuia rezolvată de către Curtea de Apel era aceea a transmiterii calităţii procesuale şi nu a capacităţii procesuale de folosinţă.

Astfel, prin O.U.G. nr. 96/2012, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a fost reorganizat prin preluarea atribuţiilor sale de către alte instituţii, respectiv: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Economiei şi Autoritatea Naţională pentru Turism.

Activităţile şi structurile din domeniul turismului au fost preluate de Ministerul Economiei şi Autoritatea Naţională pentru Turism, iar Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a preluat activităţile, structurile şi instituţiile specializate din domeniul administraţiei publice.

În măsura în care Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, atunci acesta nu ar avea nici calitate procesuală activă pentru a formula apel.

Instanţa de apel nu s-a pronunţat în niciun fel asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Curtea de Apel trebuia să stabilească cine este succesorul în drepturi şi obligaţii al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, respectiv în favoarea cui a operat transmisiunea acestor drepturi şi obligaţii prin reorganizarea persoanei juridice respective.

În cazul persoanelor juridice, transmisiunea legală are loc pe calea reorganizării sau transformării persoanei juridice care este parte în proces.

Instanţa urma să aplice disp art. 26 din O.U.G. nr. 96/2012 care stabilesc că ministerele, celelalte autorităţi ale administraţiei publice şi instituţiile publice nou înfiinţate sau care preia activităţi de la alte instituţii publice preiau personalul aferent acestor activităţi în condiţiile legii şi se subrogă în drepturile şi obligaţiile instituţiilor care derulau aceste activităţi.

Chiar Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat citarea în cauză a Ministerului Economiei şi a Autorităţii Naţionale pentru Turism în vederea stabilirii instituţiei succesoare în drepturi şi obligaţii a fostului Minister.

În mod greşit s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1510/2013 s-a produs pârâtei o vătămare a dreptului său la apărare care nu poate fi remediat altfel decât prin anularea hotărârii.

În realitate, instanţa de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi faţă de disp. art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursurile să caseze decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Curtea de Apel urmează a stabili cadrul procesual, respectiv cine are calitate procesuală pasivă prin transmisiunea drepturilor şi obligaţiilor Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi să se pronunţe asupra apelurilor declarate împotriva sentinţei instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanţii SC A. SA - prin administrator judiciar I. laşi SPRL laşi, C. şi D. şi de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 603 din 15 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 mai 2015.