Competence conflict: Ex officio invocation of relative territorial incompetence prohibited in personal actions

Decizia nr. 1233/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vişeu de Sus, sub nr. x/336/2014, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâta E. au solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 20.850 RON şi 1.500 euro, cu titlu de pretenţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1621/2014 din 11 septembrie 2014, Judecătoria Vişeu de Sus a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei laşi, reţinând că faţă de sediul profesional al pârâtei care este situat în laşi şi în raport de obiectul cauzei, dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. sunt imperative, impunând o competenţă teritorială exclusivă, astfel că, părţile sau instanţa nu o pot înlătura, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Judecătoria laşi, prin sentinţa civilă nr. 14585 din 03 decembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâta E., în favoarea Judecătoriei Vişeu de Sus, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 131, art. 129 alin. (3) şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 133 şi 135 C. proc. civ., instanţa a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, sens în care a dispus suspendarea soluţionării cauzei şi înaintarea dosarului pentru soluţionarea conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vişeu de Sus, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenţei teritoriale relative, dreptul de a contesta alegerea reclamanţilor de investire a instanţei revenind exclusiv pârâtului, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În cazul în care necompetenţă este de ordine privată, instanţa învestită de reclamant nu poate invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, acest atribut revenind exclusiv pârâtului, care putea sesiza instanţa cu această excepţie prin întâmpinare sau, în cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, neavând posibilitatea să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vişeu de Sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vişeu de Sus.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 mai 2015.