Jurisdictional conflict over separated counterclaim in undue payment: Article 123 Civil Procedure Code prorogation versus exclusive territorial competence for corporate matters

Decizia nr. 1231/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea din data de 26 septembrie 2014, sub nr. x/339/2014, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 200.000 RON, reprezentând plată nedatorată.

Judecătoria Zimnicea, prin sentinţa civilă nr. 1277 din 24 septembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/339/2014 a respins cererea principală formulată de reclamanta SC B. SA împotriva pârâtei SC A. SRL şi a disjuns cererea reconvenţională formulată de pârâta SC A. SRL împotriva reclamantei SC B. SA, formându-se Dosarul nr. x/339/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 1615 din 03 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Zimnicea în Dosarul nr. x/339/2014, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta SC B. SA şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei reprezentate de cererea reconvenţională disjunsă din Dosarul nr. x/339/2014, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, reţinându-se prevederile art. 137 alin. (1) şi art. 1591 C. proc. civ., precum şi faptul că pârâta se află în insolvenţă, având totodată sediul în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu, motiv pentru care sunt incidente dispoziţiile art. 119 din acelaşi cod, care reglementează competenţa teritorială a instanţelor, în soluţionarea cererilor în materie de societate.

Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 1151 din 16 februarie 2015 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de reclamanta SC A. SRL, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect pretenţii, privind pe reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, în favoarea Judecătoriei Zimnicea, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 123, art. 129 alin. (2) pct. 3 şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 133 şi 135 C. proc. civ. instanţa a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, sens în care a dispus suspendarea soluţionării cauzei şi înaintarea dosarului pentru soluţionarea conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că obiectul Dosarului nr. x/339/2014 îl reprezintă cererea reconvenţională disjunsă din Dosarul nr. x/339/2014 al Judecătoriei Zimnicea, respectiv o cerere incidentală în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., împrejurare faţă de care se apreciază sunt aplicabile dispoziţiile art. 123 din acelaşi cod, potrivit cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 C. proc. civ., care reglementează competenţa de soluţionare a cererilor în materia insolvenţei sau concordatului preventiv, dându-le în competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul.

În acest sens se reţine faptul că, dispoziţiile art. 123 C. proc. civ., reglementează un caz de prorogare legală a competenţei, în sensul că instanţa competentă a soluţiona o cerere principală devine competentă a soluţiona şi cererile accesorii, adiţionale şi incidentale formulate în aceeaşi cauză, chiar dacă, în mod obişnuit, acestea nu ar fi intrat în competenţa sa materială sau teritorială, prin aceste dispoziţii se derogă expres de la normele de competenţă materială şi teritorială, cu o singură excepţie, aceea a cererilor prevăzute de art. 120 C. proc. civ.

Întrucât competenţa instanţei se determină la momentul sesizării acesteia, instanţa competentă să soluţioneze cererea principală rămâne învestită să soluţioneze cererea reconvenţională, chiar după disjungerea în vederea soluţionării separate, în condiţiile art. 210 C. proc. civ.

În acest context se reţine că, inclusiv în cazul în care cererea reconvenţională are ca obiect o cerere în materie de societate, competenţa de soluţionare a unei asemenea cereri revine tot instanţei învestite cu soluţionarea cererii principale, întrucât în această situaţie operează prorogarea legală de competenţă.

Deşi prevederile art. 119 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, în cazul de faţă, art. 123 din acelaşi cod derogă de la norma de competenţă teritorială exclusivă, având în vedere că cererea dedusă judecăţii nu reprezintă o cerere în materie de societate, întrucât acestea se referă la existenta societăţii sau la ansamblul operaţiunilor sale, interesând raporturile între asociaţi ori între aceştia şi societate, or în speţa de faţă este vorba de o cerere în materie de răspundere civilă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zimnicea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2015.