Contractor's cassation appeal rejected; constructor awarded remaining price and costs under construction contract.

Decizia nr. 1194/2016

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/30/2008 la data de 07 aprilie 2008, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâta SC B. SRL solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 144.964 lei cu titlu de preţ, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională depusă la dosar, pârâta SC B. SRL a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată, suma pretinsă fiind nedatorată şi admiterea cererii reconvenţionale prin care solicita obligarea reclamantei să finalizeze şi să remedieze pe propria cheltuială, conform art. 5.1 lit. c) din contractul de antrepriză din 18 august 2005, toate lucrările care nu corespund calitativ, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100 lei/pe zi de întârziere, compensarea legală în temeiul art. 1144 C. civ. a oricăror sume pe care se va dovedi că părţile şi le datorează reciproc în baza contractului de antrepriză, respectiv penalităţi pentru finalizarea cu întârziere a lucrărilor, contravaloarea lucrărilor neexecutate, contravaloarea lucrărilor care nu corespund calitativ şi alte asemenea, astfel cum vor fi evidenţiate prin expertiza tehnică de specialitate.

Prin Sentinţa civilă nr. 169 din 09 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. x/30/2008, s-a admis cererea principală formulată de reclamantul pârât C., în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC B. SRL; s-a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată şi a fost obligată pârâta SC B. SRL la plata către reclamantul pârâtul C. a sumei de 144.964 lei cu titlu de rest preţ lucrări de construcţie, precum şi a sumei de 5.651 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 169 din 9 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. x/30/2008 a formulat apel pârâta SC B. SRL Timişoara prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate ca fiind netemeinică şi nelegală, pe fond respingerea acţiunii principale ca neîntemeiată şi admiterea cererii reconvenţionale.

Prin Decizia civilă nr. 206 din 14 noiembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/30/2008, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de pârâta SC B. SRL în contradictoriu cu intimatul C., împotriva Sentinţei civile nr. 169 din 9 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. x/30/2008, având ca obiect pretenţii; s-a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC B. SRL, respectiv pentru suma de 47.548,88 de lei şi în consecinţă s-a redus suma datorată de pârâtă reclamantului-intimat C. la cuantumul de 97.415,12 lei; s-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate referitoare la modul de soluţionare a cererii principale; fără cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că litigiul între părţi a intervenit ca urmare a solicitării adresate de constructor către beneficiar de a achita un rest de 144.964 de lei, sumă rezultată dintr-o situaţie centralizatoare finală, întocmită de dirigintele de şantier, pe baza situaţiilor de lucrări şi a notelor de comandă suplimentară, prin scăderea sumei achitată deja din suma totală constatată a fi de plată în raport de lucrările efectuate.

Curtea a mai observat că în ce priveşte susţinerea pârâtei că nu a comandat edificarea unei piscine în perimetrul viitoarei construcţii, această susţinere nu este pertinentă deoarece respectiva piscină a reprezentat o lucrare de anvergură care nu putea rămâne neobservată beneficiarului pe durata realizării ei. Or, din nicio probă administrată în cauză nu a rezultat că, în ipoteza în care constructorul ar fi iniţiat realizarea acestei piscine, beneficiarul i-ar fi interzis expres şi ferm continuarea oricărei lucrări în această direcţie. În aceste condiţii, nu se putea concluziona că piscina a fost realizată fără acordul beneficiarului şi nici că s-ar fi încadrat în categoria lucrărilor executate gratuit în favoarea acestuia.

Nu au fost reţinute criticile apelantei legate de numărul de muncitori utilizaţi de antreprenor în realizarea lucrării, în condiţiile în care facturarea manoperei s-a realizat în funcţie de devizul ofertă acceptat de beneficiar prin semnarea contractului, iar nu în raport de criterii subiective ale antreprenorului. La fel de nefondate s-au reţinut a fi şi criticile legate de caracterul fictiv al facturii emise de către reclamantă, deoarece la baza acesteia au stat situaţiile de lucrări, întocmite ca urmare a executării lucrărilor cuprinse în devizul-ofertă, precum şi notele de comandă suplimentare semnate în numele beneficiarului de către dirigintele de şantier care a şi confirmat realizarea lor, în virtutea atribuţiilor care îi reveneau potrivit legii şi a contractului încheiat cu beneficiarul. Pe de altă parte, susţinerea apelantei că factura nu este conformă cu contractul semnat de părţi, s-a reţinut a fi neavenită, în condiţiile în care părţile, de comun acord, au modificat substanţial contractul iniţial, cu privire la lucrările ce trebuie realizate şi soluţiile tehnice cele mai potrivite în raport de destinaţia pe care urma să o aibă edificiul.

Curtea a constatat că este fondată parţial critica apelantei referitoare la depăşirea termenului de realizare a lucrării. Astfel, termenul de realizare a lucrării, aşa cum a fost el modificat de părţi, a fost depăşit numai cu 24 de zile, ceea ce face incidentă clauza penală inserată la art. 8.1 din contract conform căreia pentru neîndeplinirea în termen a obligaţiilor asumate, părţile contractante îşi datorează reciproc penalităţi de 0,06%.

Coroborând constatările expertului din cuprinsul raportului de expertiză cu constatările instanţei consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu declaraţiile martorului D., dirigintele de şantier al lucrării cu clauzele contractuale şi celelalte înscrisuri administrate în cauză, Curtea a reţinut că numai o parte din lucrările menţionate în acest raport nu au fost executate, respectiv: Fereastră pod - 159 lei şi trotuarul din jurul casei - 19.799 lei, în total 19.958 de lei. Cele două lucrări deşi au fost luate în calcul la stabilirea valorii finale a lucrării, nu au fost în realitate executate, aspect constatat de altfel şi de către dirigintele de şantier, în cuprinsul anexei la procesul-verbal de recepţie, cât şi de către instanţă prin constatările la faţa locului efectuate. Nu au subzistat însă criticile apelantei referitoare la celelalte lucrări pretins a fi fost neexecutate.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/30/2008, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea reclamantului C. privind îndreptarea erorilor materiale strecurate în Decizia civilă nr. 206 din 14 noiembrie 2013, modificând cuantumul sumelor la plata cărora a fost obligată pârâta SC B. SRL Timişoara.

Împotriva Deciziei civile nr. 206 din 14 noiembrie 2013, în termen legal, au declarat recurs reclamantul C., iar pârâta SC B. SRL Timişoara a formulat recurs atât împotriva deciziei menţionate cât şi împotriva încheierii din 23 ianuarie 2014.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. de dosar x/1/2014.

Prin Decizia nr. 2915 din 07 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/1/2014, s-au admis recursurile declarate de reclamantul C. şi de pârâta SC B. SRL Timişoara împotriva Deciziei civile nr. 206 din 14 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, care a fost casată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru administrarea tuturor probelor necesare şi utile justei soluţionări, urmând a fi avute în vedere, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., toate motivele şi apărările invocate de părţi.

În considerentele deciziei de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, deşi criticile dezvoltate de recurentul C. au fost subsumate motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aspectele invocate de acesta referitoare la lipsa argumentelor instanţei de apel privind înlăturarea celor două expertize efectuate în cauză sunt întemeiate căci instanţa de apel trebuie să analizeze şi să răspundă motivat criticilor formulate şi să argumenteze motivele pentru care îşi însuşeşte considerentele de fapt sau de drept ale primei instanţe, ori aceste aspecte nu se regăsesc în hotărârea pronunţată de instanţa de apel, care nu a analizat apărările formulate de aceasta, cu referire la înlăturarea celor două expertize solicitate a fi administrate, preluând soluţia dată în expertiza extrajudiciară. De asemenea, Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie a arătat că instanţa de apel nu a motivat raţionamentul care a condus la respingerea probelor solicitate de reclamant şi a procedat doar la analiza concluziilor raportului expertizei extrajudiciare, astfel că, chiar dacă instanţa de apel nu ar fi fost obligată să răspundă fiecărui argument adus de părţi, era obligată să analizeze toate apărările formulate în cauză.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că referitor la critica recurentei pârâte SC B. SRL, care a arătat că au fost aplicate greşit de către instanţa de apel disp. art. 30 din H.G. nr. 273/1994, în sensul că pârâta nu mai putea solicita remedierea lucrărilor, cu excepţia celor prevăzute în procesul-verbal de recepţie, s-a reţinut că această susţinere a pârâtei este corectă, având în vedere că din considerentele deciziei atacate nu se poate aprecia în ce măsură instanţa de apel ar fi interpretat şi analizat incidenţa dispoziţiilor legale evocate şi nici modul de aplicare a acestui text de lege.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de apel Timişoara sub nr. x/1/2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele de apel invocate, coroborat cu completările la motivele de apel, precum şi cu concluziile scrise depuse în mai multe etape, dar şi în formă parţial diferită, în faţa instanţelor de apel şi de recurs care au judecat anterior cauza, Curtea, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, precum şi în raport de rolul activ de care trebuie să dea dovadă în aflarea adevărului şi în dezlegarea cauzei deduse judecăţii, a solicitat părţilor, datorită perioadei îndelungate de timp care s-a scurs de la înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Timiş şi până în prezent să facă precizări asupra solicitărilor adresate instanţei şi asupra criticilor pe care şi le menţin sau nu.

Astfel, la primul termen de judecată la care instanţa de apel a fost învestită cu rejudecarea cauzei, şi anume, termenul din 23 februarie 2015, s-a pus în vedere părţilor să precizeze raportat la motivele de casare şi în limitele motivelor de apel, care sunt probatoriile pe care le solicită a fi administrate, reinterpretate ori completate şi motivele pentru care solicită aceste probe.

Pentru următorul termen de judecată au depus la dosarul cauzei concluzii scrise, atât apelanta pârâtă, cât şi intimatul reclamant.

La termenul din 06 aprilie 2015, datorită poziţiei exprimată de ambele părţi, care nu au putut ajunge la un punctaj comun cu privire la sumele invocate prin acţiune şi prin cererea reconvenţională, pârâta apelantă a solicitat încuviinţarea unui supliment la raportul de expertiză în specialitatea construcţii, sens în care a depus la dosar obiectivele acestui supliment, iar instanţa a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care să fie efectuat de către expertul E., cu obiectivele indicate de ambele părţi.

Acest supliment al raportului de expertiză a fost depus la dosar, expertul concluzionând că valoarea totală a lucrărilor executate de către reclamantă a fost de 1.149.390 lei, din care pârâta a plătit 1.004.287,17 lei, urmând a mai achita suma de 145.102,83 lei, deci mai mult decât a solicitat reclamanta prin acţiune. Expertul în concluzia finală a suplimentului raportului de expertiză arată că valoarea de 144.964 lei corespunzătoare facturii din 28 decembrie 2006 este justificată din punct de vedere tehnic.

La acest supliment al raportului de expertiză, apelanta pârâtă SC B. SRL a formulat obiecţiuni, criticând în totalitate concluziile expertului, iar prin răspunsul la obiecţiuni, expertul a arătat că îşi menţine concluziile arătate mai sus.

La termenul din 05 octombrie 2015, reprezentantul apelantei şi-a exprimat din nou nemulţumirea faţă de răspunsul la obiecţiuni, arătând că acesta este incomplet, căci pentru soluţionarea cauzei, în opinia sa, este necesar a se cunoaşte de către instanţă unde au fost montate 14 uşi fag, de ce au fost necesare 2000 m liniari tub de protecţie ignifug, aspecte faţă de care reprezentanta reclamantului intimat a arătat că există notă de comandă suplimentare semnate de dirigintele de şantier care reflectă anumite schimbări de soluţii tehnice şi că expertul E. a răspuns la toate obiecţiunile în măsura în care a fost solicitat, astfel că nu se impune efectuarea unui nou supliment la raportul de expertiză.

Cu privire la aceste noi solicitări ale apelantei, Curtea remarcă din nou că prin aceste concluzii se modifică parţial solicitările apelantei în calitate de beneficiar către constructorul, respectiv antreprenorul lucrării edificate.

Coroborând întregul probatoriu administrat în cauză de la momentul înregistrării cererii introductive pe rolul Tribunalului Timiş, 07 aprilie 2008, până în prezent Curtea a constatat că în această cauză s-a administrat un ansamblu probatoriu deosebit de vast şi de complex, care s-a desfăşurat pe o perioadă îndelungată de timp, având în vedere momentul începerii judecăţii în faţa instanţei de fond, precum şi împrejurarea că această cauză a fost trimisă de două ori spre rejudecare, respectiv prin Decizia nr. 18 din 02 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, fiind trimisă cauza spre rejudecarea fondului la Tribunalul Timiş şi prin Decizia nr. 2915 din 07 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2014, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a trimis cauza spre rejudecare în apel.

Coroborând concluziile acestor expertize în specialităţile construcţii şi contabilitate cu răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi la fiecare dintre ele, precum şi cu concluziile suplimentului de expertiză întocmit de către expertul E. în faza de rejudecare a apelului, Curtea a reţinut că suma pretinsă de reclamant prin cererea introductivă a fost dovedită ca şi întemeiată, respectiv s-a dovedit atât cu înscrisurile depuse la dosar, cât şi cu expertizele efectuate în cauză că SC A. SRL care a cesionat drepturile sale către C. a realizat lucrarea contractată sub denumirea de Pensiune agroturistică cu beneficiarul SC B. SRL, în condiţii corespunzătoare tehnic şi calitativ. Acest aspect este confirmat pe lângă probatoriul arătat mai sus de către procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, care a fost întocmit de o comisie de recepţie formată din 6 membri, având în vedere că a fost vorba de o lucrare executată cu fonduri SAPARD, care a necesitat o atenţie şi o supraveghere sporită din partea forurilor care au aprobat executarea şi plata acestor lucrări.

Astfel, această comisie formată din reprezentanţi ai Primăriei Dumbrăviţa, în persoana juristului F. şi G., ing. D., dirigintele de şantier al lucrării, care a participat în calitate de secretar al comisiei, ing. H., care a participat în calitate de membru şi ing. I., inspector în construcţii, lipsind de la recepţie reprezentanţii A. SRL a fost condusă în calitate de preşedinte al comisiei, chiar de reprezentantul legal al beneficiarului SC B. SRL, J., care a concluzionat că lucrarea poate fi recepţionată deoarece s-a executat în bune condiţii şi nu prezintă deficienţe.

Astfel, procesul-verbal de recepţie depus la dosar menţionează că în urma constatărilor făcute comisia de recepţie propune admiterea recepţiei şi îşi motivează propunerea făcută prin aceea că lucrările au fost executate conform proiectului şi de bună calitate.

Aceleaşi aspecte sunt recunoscute în parte şi prin declaraţia martorului K., dirigintele de şantier al lucrării de construcţie şi care a fost împuternicit de către reprezentanta beneficiarului J., în mod specific, printr-un contract de mandat şi prin Decizia nr. 1 a SC B. SRL, să o reprezinte pe toată perioada desfăşurării lucrărilor şi să încheie în numele său notele de comandă suplimentare, precum şi notele de renunţare care au intervenit pe parcursul derulării lucrării.

Cu privire la aceste note de comandă suplimentare, precum şi note de renunţare care au intervenit pe parcursul derulării executării construcţiei din iniţiativa beneficiarului SC B. SRL, Curtea a constatat că acestea au modificat implicit contractul încheiat iniţial între părţi, îndepărtându-se în mod benevol şi tacit de la clauzele înscrise în acest contract şi acceptat iniţial de părţi, cu privire la termenul de derulare a contractului şi cu privire la preţul acestuia.

Astfel, Curtea a reţinut că excepţia de neexecutare a contractului invocată atât prin cererea reconvenţională a pârâtei apelante, cât şi ca motiv principal de apel, nu este întemeiată câtă vreme pentru construcţia contractată iniţial s-au solicitat prin note de comandă suplimentare şi prin note de renunţare o modificare implicită a condiţiilor contractuale avute în vedere iniţial, motiv pentru care ambele părţi şi-au asumat riscul nerespectării termenului stabilit iniţial pentru finalizarea lucrării cât şi nerespectării ofertei de preţ inclusă iniţial ca preţ al contractului.

În acelaşi context Curtea a constatat şi că reclamanta, în calitate de antreprenor nu datorează penalităţi de întârziere câtă vreme comisia de recepţie nu a invocat faptul că lucrarea a fost efectuată cu întârziere, iar facturile emise succesiv de către antreprenor au fost achitate de către beneficiar cu excepţia ultimei facturi fără să fie invocat în niciun moment depăşirea termenului de executare a lucrărilor.

Susţinerea apelantei că mandatul dat dirigintelui de şantier era expirat la momentul la care s-au întocmit ultimele note de lucrări suplimentare confirmate de către acesta nu vor fi primite de către instanţă, câtă vreme pârâta apelantă nu a notificat în niciun moment constructorului că D. nu mai este reprezentantul său în ce priveşte lucrarea contractată, având în vedere că acest contract de mandat nu a fost adus la cunoştinţa părţii adverse şi nu poate fi opozabil acesteia.

Mai mult, acest contract de mandat a continuat să producă efecte în mod tacit, având în vedere că s-au efectuat plăţi suplimentare în baza unor situaţii de lucrări suplimentare aprobate la plată de către dirigintele de şantier după încheierea contractului de mandat, iar în afară de contractul de mandat reprezentanta pârâtei apelante, J., l-a împuternicit pe acelaşi diriginte de şantier, D., prin Decizia nr. 1 din 01 septembrie 2005 să asigure dirigenţia lucrărilor de execuţie la investiţia Pensiune agroturistică rurală şi să urmărească realizarea stadiului fizic din proiectul tehnic ori prin semnarea de către acest diriginte de şantier a procesului-verbal de recepţie s-a recunoscut practic faptul că lucrarea contractată s-a desfăşurat la parametri calitativi şi cantitativi din proiect.

Un alt motiv de apel este acela că lucrarea contractată a fost realizată cu deficienţe pe care constructorul nu le-a remediat nici până în prezent, iar pe de altă parte există lucrări neexecutate, deşi au fost achitate şi aceste lucrări au fost solicitate în mod neîntemeiat la plată de către constructor.

Cât priveşte deficienţele constatate la pensiunea agroturistică ce face obiectul acestui litigiu, Curtea a reţinut că aşa cum rezultă din ansamblul probatoriu administrat în cauză, lucrarea prezintă cu certitudine deficienţele constatate atât de către instanţa care a efectuat cercetarea la faţa locului, precum şi de expertizele efectuate în cauză şi ilustrate de planşele fotografice depuse la dosar, însă nu s-a dovedit că aceste deficienţe sunt datorate cu certitudine culpei constructorului, acestea putând fi datorate şi modului defectuos în care s-a făcut întreţinerea clădirii şi exploatarea acesteia, sarcină care îi revine în totalitate beneficiarului.

Cu privire la lucrările neexecutate de către constructor, constând în instalaţie de răcire chiller, trotuar împrejmuitor al construcţiei cu lăţimea de 1 m, a cărui lipsă a determinat deteriorarea parţială a soclului clădirii, fereastră pod, deteriorare gresie de pe terasă, deteriorare tâmplărie PVC, Curtea a constatat că toate probele administrate în cauză au demonstrat că aceste lucrări constând în instalaţie de răcire chiller, trotuar împrejmuitor al clădirii, fereastră pod, nu au fost executate de către reclamant, însă, în acelaşi timp, nu s-a demonstrat faptul că acestea au fost comandate de către beneficiar constructorului, căci prin note succesive de renunţare ori de modificare a lucrărilor de construcţie la unele dintre lucrări s-a renunţat, iar altele nu au fost contractate cu constructorul, urmând a fi efectuate de beneficiar ulterior, pe cheltuiala sa. Tot astfel, nu s-a demonstrat faptul că aceste lucrări au fost solicitate la plată de către constructor, căci acesta a invocat în repetate rânduri că nu i s-au solicitat astfel de lucrări sau s-a renunţat la unele dintre ele, astfel încât nici nu le-a inclus în facturile emise către pârâta apelantă.

Mai mult, toate aceste deficienţe sau lucrări neexecutate au fost invocate, deşi prin constatările comisiei de recepţie se reţine că lucrarea a fost executată conform proiectului şi în condiţii de bună calitate, ori potrivit H.G. nr. 273 din 14 iunie 1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora se prevede la art. 30 că după acceptarea recepţiei de către investitor cu sau fără obiecţii, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remediere de lucrări, penalizări, diminuări de valori şi alte asemenea, decât cele consemnate în procesul-verbal de recepţie, cu excepţia viciilor ascunse descoperite în termenul stabilit conform legii.

Cu privire la motivul de apel potrivit căruia factura solicitată la plată de către reclamantă a fost întocmită în mod fictiv şi nu poate fi luată în considerare deoarece nu a fost semnată şi ştampilată de către pârâtă şi a fost chiar restituită de către aceasta, considerându-se că nu este datorată, Curtea a reţinut că potrivit contractului încheiat între părţi s-a stabilit că facturile urmează a fi întocmite potrivit situaţiilor de lucrări şi a situaţiei de lucrări centralizatoare, ori expertiza în construcţii, precum şi suplimentul la această expertiză a reţinut în mod lipsit de echivoc că factura în litigiu corespunde acestor situaţii de lucrări, precum şi a situaţiei de lucrări centralizatoare, expertul în construcţii concluzionând că suma ce ar mai fi de achitat din partea beneficiarului este aceea de 145.102,83 lei în loc de 144.964 lei, deci chiar mai mult decât s-a solicitat iniţial prin cererea de chemare în judecată.

Din acest motiv, constatându-se că acţiunea principală formulată de reclamantul C. este întemeiată, căci factura solicitată la plata din 28 decembrie 2006 este datorată la plată de către apelanta pârâtă SC B. SRL, aşa cum au constatat expertizele efectuate în cauză cu precădere suplimentul la expertiza în construcţii, întocmit de către expertul E. după trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, Curtea a constatat că în mod temeinic şi legal Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de către reclamant.

Totodată, Curtea a constatat că în mod temeinic şi legal s-a respins de către instanţa de fond cererea reconvenţională formulată de către pârâta SC B. SRL, deoarece conform probatoriului administrat în cauză, susţinerile şi cererile acestei părţi s-au dovedit a fi nefondate, iar instanţa de apel, în rejudecare, constată că nu s-au identificat motive care să impună schimbarea acestei soluţii.

Pe cale de consecinţă, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin Decizia civilă nr. 913/A din 19 octombrie 2015 a respins apelul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 169 din 09 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. x/30/2008; a obligat pârâta apelantă la plata sumei de 6.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantul intimat C.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SRL prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere nerespectarea dispoziţiilor deciziei de casare, aspect care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pornind de la dispoziţiile deciziei de casare, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de rejudecare trebuia să lămurească aspectele legate de obiectul contractului de antrepriză, de preţul convenit şi preţul achitat, de lucrările efectuate de antreprenorul A. SRL.

Recurenta-pârâtă a solicitat în cadrul judecăţii în apel efectuarea unui supliment la raportul de expertiză specialitatea construcţii civile, prin intermediul căruia expertul judiciar să stabilească dacă manoperele sau materialele consemnate în notele suplimentare, reprezintă consecinţa modificării unor soluţii tehnice faţă de proiectul iniţial sau dimpotrivă reprezintă lucrări prevăzute în proiectul iniţial, proiect care a fost avut în vedere la data încheierii contractului de antrepriză.

Recurenta arată că această solicitare a fost încuviinţată de instanţă, însă nu au fost soluţionate obiectivele încuviinţate de către instanţă, cu toate că au fost detaliate, solicitându-se o nouă expertiză care să lămurească aceste aspecte, cerere respinsă.

Faţă de această situaţie de fapt, recurenta-pârâtă solicită ca instanţa de recurs să constate că prin respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize, s-au nesocotit dispoziţiile deciziei de casare, iar pe de altă parte nu a fost respectat caracterul devolutiv al căii de atac şi obligaţia de rol activ al instanţei în aflarea adevărului şi lămurirea pricinii sub toate aspectele.

Sub un alt aspect, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a reţinut în mod greşit incidenţa dispoziţiilor art. 30 din H.G. nr. 273/1994, fără a argumenta de ce aceste dispoziţii nu sunt incidente, deşi se reţine prelungirea consensuală a termenului de execuţie a lucrărilor contractate.

Se mai susţine neargumentarea soluţiei de înlăturare a criticii de nelegalitate privind reţinerea instanţei de fond, potrivit căreia factura cu suma de 144.964 lei, emisă la aproximativ şase luni de la data recepţiei lucrărilor, este de natură a face dovada temeiniciei solicitării de încasare a preţului, cu toate că nu a fost însoţită de situaţii de lucrări.

În combaterea cererii de recurs, intimatul C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este nefondat.

Prima chestiune de drept, care se impune a fi reţinută în raport de recursul supus analizei, vizează ignorarea caracterului extraordinar al acestei căi de atac de reformare, nedevolutivă. Din sinteza motivării recursului se poate observa că lipsesc motivele de nelegalitate pe care recurenta avea obligaţia să le indice, prin acest procedeu fiind neglijat scopul recursului care este esenţialmente de control al legalităţii.

Prezentul recurs deşi a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi şi 9 C. proc. civ., dezvoltarea recursului nu păstrează o sistematizare a lor care să permită o examinare de asemenea, sistematică.

Dezvoltarea recursului astfel prezentat se referă sub toate motivele la aceleaşi critici privind nerespectarea caracterului devolutiv al căii de atac a apelului şi la necesitatea suplimentării probatoriului administrat în cauză, cu ignorarea de către aceasta a stadiului procesual, al doilea ciclu procesual, cât şi a faptului că după parcurgerea în rejudecare a două grade de jurisdicţie instanţa de recurs are de soluţionat o cale extraordinară de atac, în care, potrivit legii nu are a examina decât motive de nelegalitate ale hotărârii atacate în ipotezele prevăzute de situaţiile enumerate la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În consecinţă, se va analiza dacă hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Norma de drept pusă în discuţie este art. 315 C. proc. civ.

Prin aceste dispoziţii, pe care îşi întemeiază argumentele recurenta, s-a statuat că în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Din punctul de vedere al analizei propuse se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia de casare nr. 2915 din 07 octombrie 2014 a statuat asupra necesităţii analizării apărărilor formulate în cauză, cu referire la înlăturarea celor două expertize solicitate a fi administrate, cu indicaţia ca instanţa de apel să exercite rol activ în aflarea adevărului şi dezlegarea cauzei dedusă judecăţii.

Actele dosarului au relevant că la primul termen de judecată la care instanţa a fost învestită cu rejudecarea cauzei, instanţa de apel a pus în vedere părţilor să precizeze care sunt solicitările adresate instanţei, criticile pe care şi le menţin şi probatoriile pe care le solicită a fi administrate, reinterpretate sau completate.

Se mai constată că la termenul din 06 aprilie 2015, datorită poziţiei exprimate de ambele părţi, care nu au putut ajunge la un punctaj comun cu privire la sumele invocate prin acţiune şi prin cererea reconvenţională, pârâta a solicitat încuviinţarea unui supliment la raportul de expertiză în specialitatea construcţii, iar instanţa a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care a fost efectuat de către expertul E. La acest supliment al raportului de expertiză pârâta a formulat obiecţiuni, iar prin răspunsul la obiecţiuni, expertul a arătat că îşi menţine concluziile arătate mai sus.

De asemenea, Înalta Curte reţine că instanţa de apel, în rejudecare, a coroborat întregul material probator administrat în cauză de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată la 07 aprilie 2008, şi anume înscrisuri, interogatoriu, audieri de martori, cercetare la faţa locului, efectuarea de expertize în specialitatea construcţii şi în specialitatea contabilitate, şi anume expertiza în construcţii efectuată de expert L., expertiza în construcţii expert E., expertiză contabilă extrajudiciară expert M., supliment raport de expertiză expert E.

În raport de aceste precizări, Înalta Curte constată că, instanţa de apel s-a conformat indicaţiilor din decizia de casare, potrivit art. 315 C. proc. civ. referitoare la necesitatea lămuririi aspectelor legate de obiectul contractului de antrepriză, de preţul convenit, preţul achitat şi de lucrările efectuate de antreprenor, decizia pronunţată fiind legală din acest punct de vedere.

Cu privire la nemotivarea deciziei, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., critica astfel cum a fost invocată, se referă la lipsa argumentelor în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 30 din H.G. nr. 273/1994, precum şi în ceea ce priveşte factura emisă pentru suma de 144.964 lei, iar Înalta Curte constată existenţa argumentelor concordante în susţinerea soluţiei, cu privire la aceste motive de apel, instanţa de apel prin decizia sa a luat în examinare toate criticile relevante ale pârâtei cu privire la sentinţa atacată, modalitatea de analiză neconstituind în sine, motive de apel.

În consecinţă, faţă de cele ce preced potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.

În ceea ce priveşte cererea intimatului C. de obligarea a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de exercitarea prezentei căi de atac, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ, urmează să o admită în parte, reţinând următoarele:

Înalta Curte constată că în dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate, intimatul a solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând onorariu de avocat, precum şi a cheltuielilor de transport în sumă de 1149 lei. Verificând dovezile depuse în susţinerea cererii, Înalta Curte observă că în susţinerea onorariului de avocat a fost depus contractul de asistenţă juridică, înscris care nu face dovada efectivă a plăţii sumei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SRL împotriva Deciziei civile nr. 913/A din 19 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta SC B. SRL la plata sumei de 1.149 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT