Validity of jointly signed damage assessments in agricultural insurance and mandatory effect of cassation rulings on prescription defenses

Decizia nr. 1170/2016

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. x/87/2011 reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 3.177.669 lei reprezentând despăgubirii pentru daunele produse la culturile de rapiţă şi grâu în anul 2009.

Pârâtă SC B. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a fost respinsă ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei SC A. SRL Alexandria invocată de pârâta SC B. SA prin întâmpinare.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârâtă pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. de la 1865.

Prin Încheierea nr. 2970 din 31 mai 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus strămutarea Dosarului nr. x/87/2011 al Tribunalului Teleorman la Tribunalul Bucureşti, fiind păstrate actele de procedură îndeplinite.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 02 iulie 2012 sub nr. x/87/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 19559 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Alexandria, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA sucursala Teleorman, ca neîntemeiată.

Excepţia prescripției dreptului la acțiune reiterată de către pârâtă nu a putut fi primită, prima instanţă arătând, în esenţă, că, prin încheierea de strămutare, s-au păstrat toate actele de procedură efectuate de Tribunalul Teleorman, inclusiv încheierea din 01 februarie 2011 prin care s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că despăgubirea pretinsă de reclamantă face obiectul contractului de asigurare, pârâta susținând că valoarea cerută reprezintă suma maximă asigurată și nu valoarea prejudiciului efectiv suferit de reclamantă, care a fost deja achitat integral.

În raport de expertiza tehnică, prin expertiza contabilă (Dosar nr. x/87/2010 al Tribunalului Teleorman) s-a evaluat şi stabilit valoarea prejudiciului efectiv şi direct produs reclamantei în urma evenimentului asigurat.

În zona de cultură, denumită Poroschia, expertiza a stabilit suprafaţa agricolă afectată, felul producției şi valoarea pagubei directe, ca fiind de 21.329 lei, sumă achitată de pârâtă.

În zona de cultură Slobozia Mândra, asiguratul a notificat pârâtei un grad de distrugere de 60-70% la 1.100 ha cultură de rapiță şi de 40-45% la 300 ha grâu, iar, în procesul-verbal preliminar şi în cel definitiv, din 07 iulie 2009 și din 11 iulie 2009, încheiate de reprezentanții părților, s-a stabilit că la rapiță suprafaţa afectată era de 560 ha, în procent de 16,63%, ceea ce reprezintă o despăgubire de 236.601 lei, sumă, de asemenea, achitată de pârâtă.

Tribunalul a constatat că expertiza contabilă, deşi reține corect, în baza proceselor-verbale şi a constatărilor părților, că suprafața calamitată de grindină a fost de 560 ha, a calculat despăgubirea pentru o suprafață de 1.100 ha, aceeaşi eroare fiind comisă şi cu privire la cheltuielile tehnologice, şi reține că potrivit documentelor asiguratului, acestea au fost de 2.984,33 lei/ha, dar calculează valoarea prejudiciului în raport de cheltuieli tehnologice de 3.500 lei/ha (cu 15,67 lei mai mult).

Concluzionând că sumele reprezintă valorile reale ale prejudiciului efectiv şi direct suferit în urma evenimentului asigurat, tribunalul a constatat că acestea au fost, deja, achitate de pârâtă, astfel că acțiunea a fost apreciată ca fiind neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare.

Prin sentinţa civilă nr. 3043 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 19559 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011 şi a fost obligată reclamanta SC A. SRL la plata către pârâta SC B. SA a sumei de 37.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 01 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, şi a sentinţei civile nr. 19559 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, pârâta SC B. SA a formulat apel, solicitând admiterea apelului, desființarea încheierii de ședință și a sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată, ca prescrisă.

Reclamanta SC A. SRL a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 19559 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, şi împotriva sentinţei civile nr. 3043 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Intimata - reclamantă SC A. SRL a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității apelului formulat de apelanta - pârâtă SC B. SA împotriva încheierii de şedinţă din data de 01 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, excepția lipsei de interes a apelului formulat de apelanta - pârâtă SC B. SA împotriva sentinţei civile nr. 19559 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011.

Prin Decizia civilă nr. 508 din 09 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, s-a respins apelul declarat de către apelanta - pârâtă SC B. SA împotriva sentinţei civile nr. 19556 din 17 decembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, şi a încheierii pronunţate de Tribunalul Teleorman în şedinţă publică de la 01 februarie 2011, ca nefondat, a fost admis apelul declarat de către apelanta - reclamanta SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 19556 din 17 decembrie 2012 şi a sentinţei civile nr. 3043 din 15 aprilie 2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, au fost schimbate în tot hotărârile atacate în sensul că s-a admis în parte acţiunea reclamantei, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 309.353,96 lei reprezentând diferenţa de plată despăgubiri pentru daunele suportate de reclamantă la cultura de rapiţă în anul 2009, ca urmare a producerii riscului asigurat și a fost obligată pârâta - intimată la plata către reclamanta - intimată a cheltuielilor de judecată în fond şi în apel în sumă de 25.163 lei timbru judiciar şi taxă judiciară de timbru.

Prin Decizia nr. 2369 din 24 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/87/2011 s-au admis recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL și SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 508 din 09 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Totodată, a fost admisă cererea formulată de recurenta - pârâtă SC B. SA și s-a dispus întoarcerea executării silite a Deciziei nr. 508 din 09 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, în sensul obligării reclamantei SC A. SRL la restituirea sumei de 354.182,12 lei în favoarea pârâtei SC B. SA.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/87/2011*.

La termenul de judecată din data de 11 decembrie 2014, intimata - reclamantă SC A. SRL a învederat că nu mai insistă în excepția tardivității apelului formulat de apelanta - pârâtă împotriva încheierii de şedinţă din data de 01 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, în Dosarul nr. x/87/2011 și excepția lipsei de interes a apelului formulat de apelanta - pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 19559 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011.

În rejudecarea apelului au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, cu expertiză în specialitatea agricultură și expertiză contabilă.

Prin Decizia civilă nr. 1515 din 8 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 19559 din 17 decembrie 2012 şi a sentinţei civile nr. 3043 din 15 aprilie 2013 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC B. SA.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC B. SA împotriva încheierii de şedinţă din data de 01 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, şi a sentinţei civile nr. 19559 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, în contradictoriu cu intimata - reclamantă SC A. SRL.

A fost obligată apelanta - reclamantă SC A. SRL să plătească intimatei - pârâte SC B. SA suma de 12.833,33 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (10.333,33 lei onorariu avocat și 2.500 lei onorariu expert).

A fost obligată apelanta - pârâtă SC B. SA să plătească intimatei - reclamante SC A. SRL suma de 5.333,33 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel (5.333,33 lei onorariu avocat).

S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată acordate părţilor pentru judecarea apelurilor şi a fost obligată apelanta - reclamantă SC A. SRL să plătească intimatei - pârâte SC B. SA suma de 7.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Pentru a hotărî astfel, în ceea ce priveşte apelul formulat de apelanta - pârâtă SC B. SA, instanţa de control judiciar a respins critica apelantei - pârâte SC B. SA potrivit căreia în mod greșit a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.

S-a arătat că, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

În acest context, s-a constatat că în considerentele deciziei nr. 2369/24 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/87/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut ca fiind nefondată critica recurentei - pârâte privind greșita soluționare de către instant de fond și de instanța de apel a excepției prescripției dreptului material la acțiune, apreciind că în mod legal a fost respinsă excepția prescripției, întrucât acţiunea a fost promovată în termenul de 2 ani prevăzut de art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 - în vigoare la data formulării acțiunii raportat la art. 7 din același act normativ.

Astfel, în condițiile în care, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, este obligatorie pentru instanța de apel dezlegarea dată de instanța de recurs problemei de drept referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, motiv pentru care, a respins apelul formulat de apelanta - pârâtă SC B. SA, ca nefondat.

Referitor la apelul formulat de apelanta - reclamantă SC A. SRL, deși întemeiată susținerea apelantei - reclamante potrivit căreia prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la probele solicitate prin cererea de chemare în judecată, instanţa de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 pentru a se dispune schimbarea/desființarea sentinței apelate.

Aceasta întrucât, din interpretarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865 rezultă că nulitatea oricărui act de procedură, inclusiv a unei hotărâri judecătoreşti, intervine doar dacă neregularitatea comisă a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod.

S-a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat de către apelanta - reclamantă încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertize.

Nici înainte și nici după strămutarea cauzei nu au fost puse în discuție probele solicitate de apelanta - reclamantă, prima instanță omițând să se pronunțe pe cererea de probe, fiind încălcat dreptul la apărare al apelantei - reclamante.

Cu toate acestea, orice vătămare care i-ar fi fost produsă apelantei - reclamante prin nepronunțarea primei instanțe asupra probelor solicitate prin cererea de chemare în judecată a fost înlăturată cu ocazia judecării apelului întrucât apelanta - reclamantă a avut posibilitatea să solicitate încuviințarea tuturor probelor pe care le-a considerat utile soluționării cauzei.

De altfel, în rejudecarea apelului au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, cu expertiză în specialitatea agricultură și expertiză contabilă.

În consecință, deși întemeiată susținerea apelantei - reclamante potrivit căreia prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la probele solicitate prin cererea de chemare în judecată, s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. - civ. de la 1865 pentru a se dispune schimbarea/desființarea sentinței apelate.

Au fost apreciat ca fiind neîntemeiate criticile apelantei reclamante SC A. SRL referitoare la greșita stabilire a culturilor și suprafețelor afectate, precum și a gradului de distrugere a producției în zonele Poroschia și Slobozia Mândra.

Apelanta - reclamantă SC A. SRL și intimata - pârâtă SC B. SA au încheiat contractul de asigurare din 28 noiembrie 2008, contract ce a fost încheiat conform art. 8.1.3 din Condițiile de asigurare facultativă a culturilor agricole, a culturilor de legume, a rodului viilor, a rodului pomilor fructiferi și hameiului.

Contractul a avut ca obiect asigurarea de către apelanta - reclamantă SC A. SRL a suprafețelor de 2.276 ha grâu, 800 ha orz și 1.740 ha rapiță contra riscurilor cod 03 (grindină, incendiu, furtună, ploaie torențială - efecte directe, prăbușire / alunecare de teren cultivat).

Valabilitatea poliției de asigurare a fost pentru perioada 04 decembrie 2008 - 31 august 2009, iar asigurarea s-a făcut la cheltuielile de producție.

Totodată, a fost indicată de apelanta - reclamantă SC A. SRL o producție medie estimată de 5.000 kg/ha grâu, 6.000 kg/ha orz și 2.500 kg/ha rapiță și o valoare a producției de 3.000 lei/ha pentru fiecare dintre cele trei tipuri de culturi.

În condițiile de asigurare facultativă a culturilor agricole, a culturilor de legume, a rodului viilor, a rodului pomilor fructiferi și hameiului s-a stabilit o procedură foarte clară pentru constatarea daunelor și plata despăgubirilor.

Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 11.3 - 11.4 din Condițiile de asigurare, apelanta - reclamantă SC A. SRL avea obligația de a înștiința în scris asigurătorul, cel mai târziu în 5 zile de la data producerii riscului asigurat, cu privire la cazul de pagubă, iar apelanta - reclamantă și-a îndeplinit această obligație.

Astfel, prin adresa din 04 iunie 2009 a înștiințat-o pe intimata - pârâtă SC B. SA cu privire la producerea, în zona Poroschia, la data de 02 iunie 2009, a unui fenomen de „vijelie și grindină” care a afectat 324 ha de rapiță cu un grad de distrugere de 50% și 177 ha de grâu cu un grad de distrugere de 30% .

Totodată, prin adresa din 25 iunie 2009 apelanta – reclamantă SC A. SRL a comunicat intimatei - pârâte SC B. SA producerea, în zona Slobozia Mândra, la data de 24 iunie 2009, a unui fenomen de „vijelie și piatră” care a afectat 1.110 ha de rapiță cu un grad de distrugere de 60 - 70% și 300 ha de grâu cu un grad de distrugere de 40 - 50%.

Potrivit art. 13.1.1 din Condițiile de asigurare, constatarea producerii evenimentelor asigurate, evaluarea pagubelor și stabilirea despăgubirilor se fac de către reprezentanții sau împuterniciții asigurătorului, ca urmare a avizării producerii daunei, în prezența asiguratului sau a împuternicitului acestuia, pe baza următoarelor lucrări: stabilirea culturilor distruse ori vătămate și constatarea preliminară a pagubelor; constatarea definitive și evaluarea pagubelor; stabilirea cuantumului despăgubirilor.

În motivarea hotărârii, instanţa de control judiciar a constata că prin adresa din 08 septembrie 2009, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Administrația Națională de Meteorologie a indicat că la data de 02 iunie 2009, în zona Poroschia (jud. Teleorman), a fost prezent fenomenul de grindină, fiind înregistrate precipitații sub formă de aversă, cu caracter torențial.

Totodată, prin adresa din 06 august 2009, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Administrația Națională de Meteorologie a indicat că la data de 24 iunie 2009, în zona Slobozia Mândra (jud. Teleorman), s-au produs descărcări electrice, intensificări ale vântului cu aspect de vijelie, precipiții sub formă de aversă, condițiile meteorologice fiind favorabile fenomenului de grindină.

În aceste condiții, instanţa de apel a apreciat că în zonele Poroschia și Slobozia Mândra, la datele de 02 iunie 2009 și 24 iunie 2009, s-a produs riscul asigurat cod 03 (grindină, incendiu, furtună, ploaie torențială - efecte directe, prăbușire/alunecare de teren cultivat).

Totodată, în ceea ce privește culturile/suprafețele afectate și gradul de distrugere a producției, instanţa de apel a constatat că, potrivit art. 13.1.1 din Condițiile de asigurare, părțile au încheiat procese - verbale preliminare și definitive pentru fiecare zonă.

Pentru zona Poroschia, la data de 13 iunie 2009 a fost încheiat procesul - verbal preliminar prin care s-a constatat că: a fost afectată doar cultura de grâu; din cele 177 ha de grâu avizate au fost confirmate doar 77 ha ca fiind afectate; din numărul total de 430 plante au fost distruse / vătămate 50 plante, diferența de 380 plante nu au fost vătămate.

Ulterior, la data de 15 iulie 2009 a fost încheiat procesul - verbal definitiv prin care s-a constatat că în zona Poroschia: a fost afectată doar cultura de grâu; din cele 177 ha de grâu avizate au fost confirmate doar 77 ha ca fiind afectate; gradul de distrugere a culturii de grâu a fost de 11,60%.

S-a reţinut că ambele procese - verbale (preliminar și definitiv) încheiate pentru zona Poroschia au fost semnate și ștampilate de reprezentantul apelantei - reclamante SC A. SRL.

Pentru zona Slobozia Mândra, la data de 11 iulie 2009 a fost încheiat procesul - verbal preliminar prin care s-a constatat că: a fost afectată doar cultura de rapiță; din cele 1.110 ha de rapiță avizate au fost confirmate doar 560 ha ca fiind afectate; din numărul total de 516 plante au fost distruse/vătămate 103 plante.

Tot la data de 11 iulie 2009 a fost încheiat procesul - verbal definitiv prin care s-a constatat că în zona Slobozia Mândra: a fost afectată doar cultura de rapiță; din cele 1.110 ha de rapiță avizate au fost confirmate doar 560 ha ca fiind afectate; producția medie pe hectar a fost de 984 kg.

Ambele procese - verbale (preliminar și definitiv) încheiate pentru zona Slobozia Mândra au fost ștampilate de reprezentantul apelantei - reclamante SC A. SRL.

Raportat la mențiunile din procesele - verbale preliminare și definitive, instanţa de apel a apreciat că pentru zona Poroschia a fost afectată doar cultura de grâu; din cele 177 ha de grâu avizate au fost confirmate doar 77 ha ca fiind afectate; gradul de distrugere a culturii de grâu a fost de 11,60%, iar pentru zona Slobozia Mândra a fost afectată doar cultura de rapiță; din cele 1.110 ha de rapiță avizate au fost confirmate doar 560 ha ca fiind afectate; gradul de distrugere a culturii de rapiță a fost de 16,63%.

Nu a putut fi primită susținerea apelantei - reclamante SC A. SRL potrivit căreia culturile/suprafețele afectate și gradul de distrugere a producției au fost stabilite doar în baza unor acte nedatate, unilaterale, emanate de la intimata - pârâtă SC B. SA.

Aceasta întrucât, ambele procese - verbale (preliminar și definitiv) încheiate pentru zona Poroschia au fost semnate și ștampilate de reprezentantul apelantei - reclamante, iar procesele - verbale (preliminar și definitiv) pentru zona Slobozia Mândra au fost ștampilate de reprezentantul apelantei - reclamante SC A. SRL.

Potrivit art. 13.1.2 din Condițiile de asigurare, dacă apelanta - reclamantă nu era de acord cu modul de evaluare a daunei putea solicita o nouă evaluare, menționând acest lucru în protocol.

Or, apelanta - reclamantă nu a precizat în procesele - verbale preliminar și definitiv că nu este de acord cu modalitate de evaluare a daunelor, semnând și ștampilând aceste procese - verbale.

În raportul de expertiză în specialitatea agricolă, fără niciun temei, nu a fost luat în calcul la determinarea culturilor/suprafețelor afectate împrejurarea că apelanta - reclamantă SC A. SRL a semnat și ștampilat procesele - verbale preliminar și definitiv, expertul dând eficiență doar adreselor din 04 iunie 2009 și din 25 iunie 2009 prin care apelanta - reclamantă a notificat riscul asigurat (filele 146 - 147 dosar apel rejudecare).

În răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză în specialitatea agricultură expertul a indicat că determinarea nemijlocită a culturilor și suprafețelor afectate este posibilă într-o perioadă limitată de la producerea riscului asigurat, expertul doar prezumând suprafețele și culturile afectate în baza documentelor puse la dispoziție de părți.

În consecință, s-a arătat că un expert nu poate determina direct (nemijlocit) culturile și suprafețele afectate la o distanță atât de mare de timp față de producerea riscului asigurat, acesta fiind și motivul pentru care, în cazul în care ar fi fost nemulțumită de modul de evaluare a daunelor, apelanta - reclamantă SC A. SRL trebuia să solicite o nouă evaluare și nu să semneze și să ștampileze procesele - verbale preliminar și definitiv.

Mai mult, în ceea ce privește cultura de rapiță din zona Poroschia, s-a apreciat că apelanta - reclamantă SC A. SRL nici nu ar mai avea dreptul să pretinde plata unei despăgubiri, întrucât nu a respectat dispozițiile art. 11.5 și art. 11.6 din Condițiile de asigurare.

Astfel, potrivit art. 11.5 din Condițiile de asigurare, pentru culturile calamitate din riscuri asigurate, asiguratul este obligat să comunice, în scris, asigurătorului data începerii recoltatului, cu cel puțin 5 zile înainte de aceasta, iar conform art. 11.6 din Condițiile de asigurare, până la constatarea și evaluarea pagubelor, asiguratul nu va putea efectua, fără acordul asigurătorului, sub sancțiunea pierderii dreptului la despăgubire, lucrările de recoltare pe suprafețele calamitate din riscuri asigurate.

Așa cum rezultă din adresa din 24 iunie 2009, apelanta - reclamantă SC A. SRL a înștiințat că va începe recoltatul culturii de rapiță în zona Poroschia la data de 25 iunie 2009, nefiind respectat termenul de 5 zile prevăzut de art. 11.5 din Condițiile de asigurare.

Deși susținuse că va începe recoltatul la data de 25 iunie 2009, apelanta - reclamantă SC A. SRL a încheiat o zi mai târziu nota de intrare recepție din 26 iunie 2009 prin care declara întreaga cantitate de rapiță recoltată din zona Poroschia.

În aceste condiții s-a reţinut ca fiind credibilă susținerea intimatei - pârâte potrivit căreia recoltarea rapiței din zona Poroschia a început în jurul datei de 20 iunie 2009, anterior adresei din 24 iunie 2009 prin care a fost notificată începerea recoltatului pentru data de 25 iunie 2009.

În ceea ce privește zona Slobozia Mândra, apelanta - reclamantă SC A. SRL a indicat prin cererea precizatoare depusă la data de 05 decembrie 2014 că a fost afectată doar cultura rapiță, deși prin adresa din 25 iunie 2009 susținuse că fusese afectată și cultura de grâu.

Referitor la suprafața afectată din cultura de rapiță din zona Slobozia Mândra, nu a putu fi reținută susținerea apelantei - reclamante potrivit căreia ar fi fost afectată suprafața de 1.145 ha.

Prin adresa din 25 iunie 2009 apelanta - reclamantă SC A. SRL a notificat că ar fi fost afectate doar 1.110 ha de rapiță.

În condițiile în care, potrivit art. 11.3 și art. 11.4 din Condițiile de asigurare, una dintre obligațiile apelantei - reclamante era de a înștiința asigurătorul, în termen de 5 zile de la producerea riscului asigurat, cu privire la suprafețele de culturi afectate de riscuri asigurate, nu se poate pretinde ulterior terminării procedurii de constatare a daunelor că suprafața afectată este mai mare decât cea avizată.

Împrejurarea că părțile au încheiat un proces - verbal la data de 07 iulie 2009 prin care s-a stabilit că la recoltare s-a obținut o producție medie de 984 kg/ha nu poate conduce la concluzia că ar fi fost afectată toată suprafața de 1.145 ha rapiță sau întreaga suprafață avizată de 1.110 ha rapiță.

Nu există nicio mențiune în procesul - verbal din data de 07 iulie 2009 prin care să se fi determinat suprafața de rapiță afectată în zona Slobozia Mândra.

În condițiile în care procesele - verbale (preliminar și definitiv) încheiate la data de 11 iulie 2009 pentru zona Slobozia Mândra au fost ștampilate de reprezentantul apelantei - reclamante SC A. SRL, iar prin acestea s-a stabilit că suprafața de rapiță afectată a fost de 560 ha, Curtea apreciază că nu se poate considera că ar fi fost afectată o altă suprafață din cultura de rapiță.

În cazul în care nu ar fi fost de acord cu datele înscrise în aceste două procese - verbale, apelanta - reclamantă ar fi trebuit să refuze să le ștampileze.

Avându-se în vedere procesele - verbale (preliminar și definitiv) încheiate pentru zonele Slobozia Mândra și Poroschia nu au fost primite nici susținerile apelantei - reclamante potrivit cărora gradul de distrugere a producției nu ar fi de 16,63% pentru cultura de rapiță din zona Slobozia Mândra și de 11,60% pentru cultura de grâu din zona Poroschia.

Toate procesele - verbale (preliminar și definitiv) au fost semnate și ștampilate pentru zona Poroschia, respectiv ștampilate pentru zona Slobozia Mândra, de reprezentantul apelantei - reclamante SC A. SRL.

De asemenea, în raport de prevederile art. 13.1.2 din Condițiile de asigurare, apelanta - reclamantă nu a precizat în procesele - verbale preliminar și definitiv că nu este de acord cu modalitate de evaluare a daunelor, semnând și ștampilând aceste procese - verbale.

Părțile au propus formule diferite de calcul a gradului de distrugere a producției, iar în raportul de expertiză în specialitatea agricolă și în răspunsul la obiecțiuni s-a susținut că gradul de distrugere a producției trebuie determinat potrivit formulei indicate de apelanta - reclamantă, respectiv prin raportare la producția medie/ha înscrisă în contractul de asigurare.

În raport de clauzele contractului de asigurare încheiat, curtea de apel a apreciat ca fiind greşite susţinerile expertului în specialitatea agricolă și ale apelantei - reclamante SC A. SRL.

Din interpretarea clauze contractuale prevăzute la art. 4.1 şi art. 13.2.1 din Condițiile de asigurare rezultă că paguba (pierderea) trebuie determinată prin raportare la distrugerea/vătămarea plantelor ca urmare a efectelor mecanice ale grindinei.

Nu doar că nu există o clauză contractuală care să prevadă că trebuie avută în vedere producția medie/ha înscrisă în contractul de asigurare, dar raportarea la un astfel de criteriu ar fi total injustă întrucât ar trebui să se ia în considerare o producție estimată, care nu are corespondent în realitate.

Așa cum rezultă din datele înscrise chiar în cererea de asigurare de către apelanta - reclamantă, aceasta nu a obținut producția medie înscrisă în contractul de asigurare în niciunul din anii 2006 - 2008.

În schimb, prin utilizarea criteriului plantelor distruse/vătămate se determină gradul de distrugere a producție prin raportarea numărului total de plante cultivate pe hectar la numărul de plante distruse/vătămate, lucru care conduce la stabilirea daunei ținând cont de realitățile care efectiv s-au produs (de pe suprafața unui hectar se numără toate plantele cultivate și cele care au fost efectiv vătămate).

Acest criteriu a fost folosit și de intimata - pârâtă atunci când a determinat gradul de distrugere a culturii de grâu în zona Poroschia, respectiv 50 de plante distruse raportat la 430 total plante, rezultând un grad de distrugere de 11,6%.

Totodată, în zona Slobozia Mândra, din numărul total de 516 plante, au fost distruse/vătămate 103 plante, rezultând un grad de distrugere a culturii de rapiță de 16,63%.

Toate aceste date care au condus la stabilirea gradului de distrugere a producției raportat la plantele distruse/vătămate au fost înscrise în procesele - verbale (preliminar și definitive), care au fost semnate și ștampilate de către reprezentantul apelantei - reclamante SC A. SRL.

În ceea ce privește actul de evaluare a pagubelor și de stabilire a despăgubirilor încheiat pentru zona Slobozia Mândra, instanţa de control judiciar a constatat că se menționează expres că gradul de distrugere al culturii de rapiță din riscuri asigurate este de 16,63% (fila 220 dosar apel rejudecare).

Împrejurarea că a fost făcută și o raportare între producția preconizată prin contractul de asigurare și cea efectiv realizată și menționată în procesul - verbal din data de 07 iulie 2009 (984 kg/ha) nu poate conduce la concluzia că gradul de distrugere nu ar trebui determinat prin raportare la distrugerea/vătămarea plantelor ca urmare a efectelor mecanice ale evenimentului asigurat.

S-a reţinut susținerea apelantei - reclamante SC A. SRL și a expertului agricol potrivit căreia nu se poate stabili că fenomenul brumă din data de 22/23 aprilie 2009 a avut vreo influență asupra culturilor.

În acest sens, reprezentantul intimatei - pârâte nu a făcut nicio măsurătoare cu privire la efectele fenomenului brumă din data de 22/23 aprilie 2009, deși apelanta - reclamantă avizase prin adresa din 23 aprilie 2009 producerea acestui fenomen.

Însă, fenomenul brumă din data de 22/23 aprilie 2009 nu a fost luat în calcul la determinarea gradului de distrugere a producției.

Părțile au ajuns la aprecierea gradelor de distrugere diferite ale culturilor afectate din zonele Poroschia și Slobozia Mândra, întrucât au folosit criterii diferite, iar criteriul invocat de apelanta - reclamantă SC A. SRL a fost apreciat ca fiind lipsit de suport contractual.

În aceste condiții, în aplicarea dispozițiilor art. 4.1, art. 13.1.2 și art. 13.2.1 din Condițiile de asigurare, raportat la mențiunile din procesele - verbale preliminare și definitive, curtea de apel a apreciat că pentru zona Poroschia a fost afectată doar cultura de grâu; din cele 177 ha de grâu avizate au fost confirmate doar 77 ha ca fiind afectate; gradul de distrugere a culturii de grâu a fost de 11,60%. Pentru zona Slobozia Mândra s-a apreciat ca fiind afectată doar cultura de rapiță; din cele 1.110 ha de rapiță avizate au fost confirmate doar 560 ha ca fiind afectate; gradul de distrugere a culturii de rapiță a fost de 16,63%.

S-a reţinut ca fiind neîntemeiată critica apelantei - reclamante SC A. SRL potrivit căreia criteriul care trebuia luat în considerare pentru calculul despăgubirii trebuia să fie valoarea producției și nu cheltuielile tehnologice, fiind aplicabile dispozițiile art. 13.2.3 B lit. c) din Condițiile de asigurare, care prevăd că pentru pagubele parțiale cuantumul despăgubirii se determină proporțional cu gradul de distrugere a producției, raportat la cheltuielile tehnologice efectuate până la data producerii și constatării definitive a daunei, fără a depăși suma asigurată, din care se scade franciza.

Pentru aceste motive, instanţa a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 19559 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/87/201.

În ceea ce priveşte apelul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 3043 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011, nu a putut fi primită susținerea apelantei - reclamante potrivit căreia nu ar fi fost motivată soluția primei instanțe prin care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata - pârâtă, fiind redate în acest sens considerentele sentinţei apelate.

S-a considerat neîntemeiată critica apelantei - reclamante potrivit căreia dovada cheltuielilor de judecată a fost depusă de către intimata - pârâtă după ce prima instanță a rămas în pronunțare, întrucât intimata - pârâtă a depus dovada cheltuielilor de judecată la dosar la termenul din 25 ianuarie 2012, înainte de strămutarea cauzei de la Tribunalul Teleorman la Tribunalul București al Tribunalului Teleorman, după strămutarea cauzei, anterior rămânerii cauzei în pronunțare, intimata - pârâtă depunând încă o copie a dovezilor cheltuielilor de judecată și în dosarul Tribunalului București.

Nu a putut fi primită nici critica apelantei - reclamante vizând diminuarea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță intimatei - pârâte, apreciindu-se că munca prestată de avocat, valoarea și complexitatea cauzei justifică onorariu avocațial de 37.200 lei.

În consecinţă, a fost respins ca nefondat şi apelul formulat de apelanta - reclamantă SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 3043 din 15 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, în Dosarul nr. x/87/2011.

Împotriva deciziei instanţei de apel, atât reclamanta SC A. SRL Alexandria, cât şi pârâta SC B. SA - sucursala Teleorman au declarat recurs.

În argumentarea recursului, reclamanta SC A. SRL Alexandria a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a ajuns la o concluzie total greşită, respectiv că prejudiciul efectiv produs la culturile asigurate nu trebuie stabilit în funcţie de cantitatea recoltată, ci prin raportare la numărul de plante distruse, plante care ar fi fost numărate de reprezentanţii asigurătorului fără convocarea sa.

Consideră că astfel s-a ajuns la situaţia absurdă în care, deşi la recoltare a semnat un proces verbal împreună cu reprezentantul asigurătorului de unde rezulta un prejudiciu de peste 60%, instanţa de apel acceptând modalitatea de calcul indicată de asigurător a diminuat fără o baza reală valoarea prejudiciului la numai 16,63%. Acest lucru a fost posibil din cauza aplicării greşite a legii, prin ignorarea opiniilor experţilor în specialitatea agricultură şi contabilitate şi prin interpretarea greşită a dispoziţiilor contractuale, prin luarea în considerare a unor înscrisuri întocmite unilateral de către asigurător şi înlăturarea fără temei a constatărilor făcute de reclamantă cu ocazia recoltării împreună cu reprezentanţii asigurătorului.

În opinia recurentei-reclamante este incident motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel, în rejudecare, a executat numai formal dispoziţiile instanţei de casare arătate în Decizia nr. 2369 din 24 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât soluţia dată prin Decizia nr. 1515 din 08 octombrie 2015 nu ţine cont de cele două expertize considerate necesare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Aşadar, apreciază că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. care arată că: „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Din motivarea deciziei atacate, rezultă că instanţa de apel, în rejudecare, a soluţionat apelul reclamantei exclusiv pe baza documentelor depuse de intimata pârâtă, fără a ţine cont de probele considerate necesare de Înalta Curte.

Întrucât Înalta Curte a apreciat că se impune administrarea unor expertize pentru a se stabili suprafaţa reală afectată de calamitate, valoarea prejudiciului efectiv şi direct suferit de reclamantă, suma cuvenită reclamantei cu titlu de despăgubire şi modul de calcul al acesteia, recurenta consideră că instanţa de apel avea obligaţia nu numai de a administra formal aceste probe, ci şi de a ţine cont de opinia experţilor. Evident dacă instanţa de apel ar fi avut îndoieli cu privire la susţinerile experţilor, ar fi putut să ceară informaţii suplimentare sau chiar să dispună refacerea expertizei.

De asemenea, consideră ca fiind incident motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel în rejudecare, a adăugat nepermis la lege considerând că aplicarea ştampilei societăţii reclamante pe procesele-verbale întocmite de asigurător echivalează cu acceptarea respectivelor procese verbale chiar şi în lipsa semnăturii reprezentantului legal. Astfel, la pagina 14 din decizia atacată se menţionează că: „Trebuie observat că ambele procese-verbale (preliminar şi definitiv) încheiate pentru zona Slobozia Mândra au fost ştampilate de reprezentantul apelantei-reclamante SC A. SRL.”

Instanţa de apel a considerat că „părţile au încheiat procese-verbale preliminare şi definitive pentru fiecare zonă”.

Aşadar, instanţa de apel, prin Decizia nr. 1515 din 08 octombrie 2015, a refuzat să ţină cont de expertizele efectuate, dar a ţinut cont de procesele-verbale întocmite în mod unilateral de asigurător şi nesemnate de reprezentantul societăţii reclamante.

Totodată, recurenta-reclamantă apreciază că decizia atacată nu este motivată, întrucât, rejudecând apelul, instanţa a preluat automat procentele de daună indicate de către asigurător deşi respectivele procente nu au fost identificate de expert nici măcar atunci când a aplicat modul de calcul indicat de intimata-pârâtă.

Este important ca la analiza acestui motiv de recurs să se observe că la stabilirea obiectivelor expertizei agricole asigurătorul prin reprezentanţii săi a solicitat ca prejudiciul să se calculeze după anumite formule şi având în vedere vătămarea plantelor, numărul de plante distruse indicat de asigurător etc. Şi cu ocazia formulării obiecţiunilor, intimata-pârâtă a solicitat alte calcule, dar nici astfel expertul nu a putut ajunge la procentele indicate de asigurător.

La pagina 15 din decizia atacată, se arată că în ceea ce priveşte cultura de rapiţă din zona Poroschia, reclamanta SC A. SRL ar fi pierdut dreptul de a solicita despăgubiri, întrucât nu ar fi comunicat asigurătorului data începerii recoltatului.

Şi această constatare a instanţei de apel, susţine recurenta, este contrazisă chiar de către inspectorul de daune al asigurătorului, la pagina 3 din „Nota Explicativă” în care acesta arată că, deşi reclamanta cunoştea că s-a făcut avizare de începere a recoltării la rapiţă, nu s-a prezentat, întrucât a considerat că această cultură nu a fost dăunată de riscuri asigurate.

Instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe procesele-verbale preliminar şi definitiv, care, pe lângă faptul că nu sunt semnate de către reprezentantul societăţii reclamante, nu au fost întocmite la faţa locului, ci la sediul asigurătorului, în condiţiile descrise de inspectorul de daună la pag. 3 din „Nota Explicativă”.

Instanţa de apel, în rejudecare, a interpretat greşit dispoziţiile contractuale şi nu a ţinut cont de prevederile din Norma Tehnică - condiţii de asigurare facultativă a culturilor agricole în sensul că prejudiciul se stabileşte în funcţie de distrugerea recoltei asigurate şi nu de plante distruse.

Instanţa de apel a înlăturat fără temei opinia expertului în specialitatea agricultură.

Opinia expertului în specialitatea agricultură este favorabilă reclamantei, cu explicaţiile date în raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiunile formulate de asigurător unde cel mai important argument ştiinţific este legat de momentul la care s-a produs calamitatea: în faza de coacere, într-o perioadă apropiată recoltării, când plantele nu se mai pot ridica.

Este evident că dacă distrugerea s-ar fi produs în perioada de creştere/dezvoltare a plantelor, modalitatea de stabilire a prejudiciului ar fi putut fi aceea de a stabili câte plante/silicve au fost distruse din numărul total.

Expertul tehnic în specialitatea agricultură a arătat că: „Determinarea gradului de distrugere al plantelor se efectuează atunci când plantele se află în alte stadii de vegetaţie (nu de coacere) şi mai au posibilitatea să-şi revină până la maturitate (coacere) şi în cazuri de paguba totala (atunci când cultura trebuie reînsămânţată - pag. 5 din răspunsul la obiecţiuni).

Solicită admiterea recursului, obligarea intimatei pârâte să achite despăgubirea stabilită prin cele două expertize, în varianta indicată de reclamantă şi acceptată de expertul în specialitatea agricultură.

Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă SC B. SA - sucursala Teleorman critică decizia atacată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează prescripţia extinctivă, respectiv dispoziţiile art. 3, art. 7 şi art. 16 din Decretul nr. 167/1958, precum şi a prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

În opinia recurentei-pârâte, dezlegarea problemei de drept este obligatorie pentru judecătorii fondului însă nu şi pentru judecătorii recursului, o altă interpretare însemnând că ar fi privată de un grad de jurisdicţie, dreptul pârâtei la recurs fiind pur formal şi lipsit de substanţă.

Critică soluţia pronunţată susţinând nelegala reţinere a incidenţei unui caz de întrerupere a cursului prescripţiei, cu greşita interpretare şi aplicare a art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

Dezlegarea dată de instanţa de recurs în privinţa incidenţei instituţiei prescripţiei dreptului la acţiune, susţine recurenta-pârâtă, nu reprezintă o dezlegare a unei chestiuni de drept, ci reţinerea unei situaţii de fapt (existenţa unor plăţi parţiale) situaţie de fapt căreia instanţa de recurs i-a aplicat dezlegarea de drept care se impunea (întreruperea cursului prescripţiei extinctive)

Instanţa de apel reţine obligativitatea întregii dezlegări a instanţei de recurs, când în realitate îi revenea sarcina de a stabili situaţia de fapt - respectiv dacă s-au efectuat sau nu plăţi parţiale. În mod nelegal, cu greşita interpretare a art. 315 alin. (2) C. proc. civ. instanţa de apel a dat eficienţă nu doar dezlegărilor de drept făcute de instanţa de recurs, dar şi greşitei stabiliri a situaţiei de fapt.

Arată că nu a efectuat plăţi parţiale către asigurat. În urma cererii de despăgubire formulată de asigurat a stabilit cuantumul despăgubirii şi a făcut o singură plată, integrală, a despăgubirii astfel determinate.

Raţionamentul instanţei de apel denotă o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, întrucât se retine că plăţile către asigurător reprezintă plăţi parţiale şi, în consecinţă, recunoaşteri ale creanţei.

Or, premisa care stă la baza acestei dezlegări de drept este eronată : plăţile pârâtei către asigurat nu reprezintă plăţi parţiale. Noţiunea de plată parţială implică recunoaşterea integrală a creanţei şi efectuarea unei plăţi parţiale, caz în care într-adevăr ar opera întreruperea prescripţiei.

Aşa fiind, consideră că în mod nelegal instanţa de apel a dat eficienţă situaţiei de fapt reţinută greşit de instanţa de casare; dezlegarea de drept a instanţei de casare este eronată, plecând de la o premisă greşită, aceea a efectuării unor plăţi parţiale.

În urma unei corecte stabiliri a situaţiei de fapt, susţine incidenţa prescripţiei dreptului material la acţiune şi solicită admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului pârâtei şi respingerii acţiunii introductive ca fiind prescrisă.

Înalta Curte, examinând, cu prioritate, cererea de recurs formulată de reclamanta SC A. SRL Alexandria, din perspectiva excepţiei nulităţii recursului invocată de pârâta SC B. SA - sucursala Teleorman prin întâmpinare, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) şi la art. 306 alin. 3 din acelaşi act normativ, constată că excepţia este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la pct. 1-9.

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. 3 C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speţă, se constată că reclamanta SC A. SRL Alexandria a invocat formal în susţinerea recursului său dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de lege anterior menţionat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Recurenta critică decizia recurată sub aspectul netemeiniciei ca urmare a neluării în considerare a unor dovezi administrate şi a interpretării greşite a altora, tinzând, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, or, reaprecierea probelor administrate în cauză nu mai este posibilă în această etapă procesuală, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 şi a ipotezei reglementate de pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. înlăturată prin pct. 41 al Legii nr. 219/2005.

Sub aspectul nemotivării, se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel ceea ce vizează în realitate netemeinicia deciziei atacate.

Aşa fiind, motivul de nelegalitate instituit de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. a fost invocat cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Totodată, se constată că recurenta se prevalează de împrejurarea că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile contractuale „şi nu a ţinut cont de prevederile din Norma Tehnică - condiţii de asigurare facultativă a culturilor agricole în sensul că prejudiciul se stabileşte în funcţie de distrugerea recoltei asigurate şi nu de plante distruse”, or art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se referă la actele juridice în sens de negotium juris, adică manifestări de voinţă producătoare de efecte juridice, şi nicidecum în sens de instrumentam probationis, adică, de înscris, ca mijloc de probă.

În cauză, întreaga construcţie a recursului reclamantei vizează exclusiv greşita administrare a probelor de către instanţa de apel, motivele de nelegalitate fiind invocate doar cu scopul de a repune în discuţie probele şi de a solicita instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor (rapoarte de expertiză, opinia expertului în specialitatea agricultură, obiecţiuni la rapoartele de expertiză, procese verbale - preliminare și definitive etc.), ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Faptul că se invocă articole din acte normative (ex: art. 315 C. proc. civ., art. 261 alin. 5 din acelaşi cod, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului etc.), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare sau de modificare reglementate expres de C. proc. civ. - nu poate să atragă nicio analiză, întrucât indicarea formală a acestora nu înseamnă dezvoltarea motivelor, astfel cum impune art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În consecinţă, constatând că recurenta - reclamantă SC A. SRL Alexandria nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului invocată de recurenta-pârâtă SC B. SA - sucursala Teleorman şi va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.

Examinând decizia atacată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul pârâtei SC B. SA - sucursala Teleorman nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurenta-pârâtă invocă încălcarea art. 3, 7 şi 16 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 315, dar, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, este obligatorie pentru instanța de apel dezlegarea dată de instanța de recurs problemei de drept referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune, aceasta se impune cu putere de lucru judecat, iar efectul pozitiv al puterii de lucru judecat face ca dezlegările din decizia de casare să nu poată fi repuse în discuţie în prezenta cauză, unde se opun cu valoare absolută de adevăr, fără posibilitatea de a fi contrazise.

În acest mod, legal a procedat şi instanţa de apel, care a dat eficienţă puterii de lucru judecat atunci când a reţinut că în considerentele Deciziei nr. 2369 din 24 iunie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/87/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut ca fiind nefondată critica recurentei - pârâte privind greșita soluționare de către instant de fond și de instanța de apel a excepției prescripției dreptului la acțiune, în mod legal fiind respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, aceasta fiind promovată în termenul de 2 ani prevăzut de art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 - în vigoare la data formulării acțiunii raportat la art. 7 din același act normativ.

Se impune a preciza caracterul obligatoriu al Deciziei de casare nr. 2369 din 24 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, care a fixat limitele judecăţii, obligatorii atât pentru instanţa de fond, cât şi pentru instanţa de control judiciar.

În altă ordine de idei, este de reținut că nu poate fi ignorată consecinţa insecurităţii raporturilor juridice.

Or, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, parag. 61).

Recurenta-pârâtă se prevalează de încălcarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., dar invocă, în realitate, neanalizarea de către instanţa de apel a unor aspecte ce au fost stabilite în mod irevocabil prin Decizia de casare nr. 2369 din 24 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, şi care nu mai pot forma obiectul examinării în cel de-al doilea ciclu procesual.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, instanţa de apel s-a pronunţat cu respectarea dispoziţiilor imperative ale art. 315 C. proc. civ., arătându-se în mod legal că problema prescripţiei dreptului material la acţiune nu mai poate fi repusă în discuţie, fiind tranşată prin hotărâre irevocabilă, pronunţată în primul ciclu procesual.

Dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă, reglementează două ipoteze: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, dar, în cauză, recurenta-pârâtă nu a demonstrat niciuna dintre cele două ipoteze ale textului de lege invocat, în cauză nefiind incident acest motiv de nelegalitate.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SA - sucursala Teleorman împotriva Deciziei civile nr. 1515 din 8 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, menţinând decizia instanţei de apel, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC A. SRL Alexandria împotriva Deciziei civile nr. 1515 din 8 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge recursul declarat de pârâta SC B. SA - sucursala Teleorman împotriva Deciziei civile nr. 1515 din 8 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2016.