Arbitral tribunal constitution under rules in force at contract execution versus at seisin

Decizia nr. 1124/2016

A. Obiectul cererii introductive

1. Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x din 27 iunie 2013, reclamanta A., reprezentată prin B., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul C., să se dispună:

a. în principal: 1. pronunţarea unei sentinţe arbitrale care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare (cesiune) a întregului pachet de acţiuni deţinut de pârât la SC D. SA (înregistrată în Registrul Comerţului);

b. în subsidiar: 2. pronunţarea unei sentinţe arbitrale prin care să se dispună rezoluţiunea Acordului-cadru din 26 octombrie 2010, a Contractului-cadru din 11 decembrie 2003 şi a Actului adiţional din 31 ianuarie 2009, pentru neexecutarea culpabilă de către pârât a obligaţiilor asumate prin aceste convenţii şi pe cale de consecinţă; 3. obligarea pârâtului să restituie reclamantei suma de 1.095.000 dolari SUA, reprezentând preţul plătit de către reclamantă pârâtului, în avans, pentru acţiunile SC D. SA ce urmau a fi cesionate reclamantei conform Contractului-cadru din 11 decembrie 2003, astfel cum a fost modificat prin Actul adiţional din 31 ianuarie 2009; 4. obligarea pârâtului la plata sumei de 196.740 dolari SUA, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei pretinse prin capătul de cerere nr. 3, calculată în mod provizoriu de la 30 iunie 2010 până la 27 iunie 2013, precum şi la plata de dobânzi legale în continuare până la data executării obligaţiei de plată.

Reclamanta a cerut obligarea pârâtului şi la plata tuturor cheltuielilor arbitrale ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

2. La data de 1 octombrie 2013, reclamanta şi-a precizat cererea de arbitrare în sensul că a solicitat Tribunalului arbitral:

a. în principal: 1. pronunţarea unei sentinţe arbitrale care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare (cesiune) a întregului pachet de acţiuni, deţinut de pârât la societatea comercială SC D. SA, cu efectul transferării dreptului de proprietate asupra întregului pachet de acţiuni al SC D. SA deţinut de pârât către reclamantă, în schimbul preţului de 1.095.000 dolari SUA deja achitat de către reclamantă; 2. obligarea pârâtului ca, în cazul în care obiectul contractului ar fi sau ar deveni imposibil de executat să execute prin echivalent obligaţia de a transfera dreptul de proprietate asupra întregului pachet de acţiuni, prin plata sumei de 1.095.000 dolari SUA reprezentând valoarea pachetului de acţiuni;

b. în subsidiar: 3. pronunţarea unei sentinţe arbitrale prin care să dispună rezoluţiunea Acordului-cadru din 26 octombrie 2000, a Contractului-cadru din 11 decembrie 2003 şi a Actului adiţional din 31 ianuarie 2009, pentru neexecutarea culpabilă de către pârât a obligaţiilor asumate prin acestea şi pe cale de consecinţă, 4. obligarea pârâtului să restituie reclamantei suma de 1.095.000 dolari SUA reprezentând preţul plătit de către reclamantă, în avans, pentru acţiunile SC D. SA ce urmau a fi cesionate reclamantei, conform Contractului-cadru din 11 decembrie 2003, astfel cum a fost modificat prin Actul adiţional din 31 ianuarie 2009; 5. obligarea pârâtului la plata sumei de 196.740 dolari SUA cu titlu de dobândă legală aferentă sumei pretinse prin capătul de cerere nr. 4, calculată în mod provizoriu de la data de 30 iunie 2010 până la data de 27 iunie 2013, precum şi la plata de dobânzi legale în continuare până la data executării obligaţiei de plată.

B. Hotărârea instanţei arbitrale

3. Prin Sentinţa arbitrală nr. 122 din 19 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul nr. x/2013 a fost admisă, aşa cum a fost precizată, acţiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x din 27 iunie 2013 formulată de reclamanta A., împotriva pârâtului C. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus rezoluţiunea Acordului-cadru din 26 octombrie 2000, a Contractului-cadru din 11 decembrie 2003 şi a Actului adiţional din 31 ianuarie 2009 încheiate de părţi şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 1.095.000 dolari SUA. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei şi suma de 288.360 dolari SUA cu titlu de dobândă legală calculată de la 30 iunie 2010 până la 18 noiembrie 2014, precum şi la plata de dobânzi legale în continuare până la data executării obligaţiei de plată. S-a respins excepţia invocată de pârât privitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei pentru dobândirea unui număr de 44.903 acţiuni. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de arbitrare în sumă de 89.398,42 euro şi în sumă de 36.887,25 dolari SUA.

C. Calea de atac împotriva hotărârii arbitrale

4. Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare petentul C. înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

5. Petentul a solicitat anularea sentinţei arbitrale şi trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului arbitral pentru motivele circumscrise ipotezelor art. 608 alin. (1) lit. b), c) şi h) C. proc. civ.

D. Hotărârea curţii de apel

6. Prin Sentinţa civilă nr. 59 din 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă acţiunea în anulare a Sentinţei arbitrale nr. 122 din 19 noiembrie 2014, pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în Dosarul nr. x/2013, formulată de petentul C., în contradictoriu cu intimata A.

A fost anulată Sentinţa arbitrală nr. 122 din 19 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

A fost fixat termen la 04 mai 2015 în vederea rejudecării cererii de arbitrare.

E. Calea de atac împotriva hotărârii curţii de apel

7. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă A., aducându-i următoarele critici:

8. Hotărârea curţii de apel a fost dată cu greşita aplicare a prevederilor art. 619 alin. (3) C. proc. civ., motiv de recurs ce se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

9. Dacă instanţa de recurs va aprecia că normele a căror încălcare a invocat-o reprezintă norme de procedură, urmează ca aceste critici să fie încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

10. În opinia recurentei încălcarea dispoziţiilor respective constă în aceea că trebuiau avute în vedere regulile de procedură ale instituţiei permanente de arbitraj desemnată, în vigoare la momentul sesizării acesteia.

11. Această regulă este întărită de art. 1 alin. (2) din Regulile arbitrale din 2013, în vigoare la data formulării cererii de arbitrale, recurenta-reclamantă invocând şi Regulile ICC de la Paris, chiar dacă nu sunt aplicabile în speţa de faţă, dar reprezintă sursa de inspiraţie pentru mare parte din Regulile curţilor naţionale de arbitraj.

12. Aceste prevederi sunt similare prevederilor privind aplicarea în timp a normelor de procedură civilă, de la art. 24 C. proc. civ. şi reprezintă o transpunere a principiului aplicării imediate a legii procedurale noi.

13. Reclamanta recurentă a susţinut că dispoziţiile art. 613 alin. (3) C. proc. civ., instituie regula potrivit căreia arbitrajul urmează regulile în vigoare la data sesizării arbitrajului, iar situaţia excepţională a aplicării regulilor în vigoare la data încheierii clauzei compromisorii urmează a se aplica numai atunci când părţile au prevăzut în mod expres acest lucru.

14. S-a susţinut că, prin hotărârea curţii de apel, aceasta a transformat regula în excepţie şi invers, cât timp nu a existat un acord al părţilor cu privire la aplicarea altor reguli arbitrale decât cele în vigoare la data formulării acţiunii arbitrale.

15. Curtea de apel a reţinut că din conţinutul clauzei compromisorii ar rezulta că voinţa părţilor a fost aceea că regulile arbitrale în vigoare la data încheierii contractului să fie parte integrantă din convenţia arbitrală şi, în acest fel, de a avea posibilitatea să desemneze arbitrii, însă această concluzie este greşită, acest lucru nerezultând din conţinutul clauzei compromisorii.

F. Apărările formulate de către intimatul-pârât

16. În primul rând s-a solicitat instanţei să constate nulitatea recursului, arătându-se că motivele invocate nu se încadrează între cele prevăzute de C. proc. civ. pentru declararea recursului.

17. Pe fondul cauzei, s-a susţinut că hotărârea curţii de apel este legală, deoarece competenţa Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost stabilită prin clauza compromisorie prevăzută la art. 6.1.2 din Contractul-cadru din 11 decembrie 2003.

18. S-a subliniat faptul că Regulile procedurale arbitrale în vigoare la data încheierii clauzei compromisorii, în anul 2003, prevedeau la art. 19 că dacă părţile nu au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de trei arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea, supraarbitrul, ales de cei doi arbitri.

19. Regulile de procedură arbitrală au suferit modificări în mai multe rânduri, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de desemnare a arbitrilor, însă regulile aplicabile sunt cele de la data încheierii clauzei compromisorii.

20. Cu toate că părţile au solicitat ca desemnarea arbitrilor să fie făcută de către părţi, câte un arbitru, aceştia urmând să desemneze supraarbitru, obiecţiunile părţilor au fost respinse prin încheierea din 11 decembrie 2013.

21. S-a mai susţinut de către intimatul-pârât că dispoziţiile art. 619 alin. (3) C. proc. civ., reglementează desfăşurarea arbitrajului instituţionalizat, neavând incidenţă asupra desfăşurării judecăţii acţiunii în anulare, eventuala sancţiune a nulităţii decurgând din încălcarea acestui articol s-ar putea referi numai la procedura în faţa arbitrajului instituţionalizat.

22. Astfel, s-a arătat că doar eventuala încălcare a prevederilor art. 608 - 613 C. proc. civ., ar fi putut să se încadreze în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

23. Nici critica fundamentată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu se încadrează concret în motivul de casare, deoarece prevederile art. 619 alin. (3) C. proc. civ. sunt norme de drept procesual civil şi nu norme de drept substanţial civil, motiv pentru care pretinsa încălcarea a acestora nu se circumscrie ipotezei prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

24. Nici pe fond, recursul nu este întemeiat, deoarece, chiar potrivit art. 619 alin. (3) C. proc. civ., dacă părţile indică alte reguli de procedură, nu se vor mai aplica regulile în vigoare la momentul sesizării instanţei de arbitraj, ci cele în vigoare de la momentul încheierii clauzei compromisorii aşa cum este cazul în speţa de faţă.

G. Hotărârea instanţei de recurs

25. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

26. În primul rând, Înalta Curte reţine că nu este fondată susţinerea intimatului-pârât în sensul că recursul ar fi nul, deoarece motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

27. Recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 raportat la prevederile art. 619 alin. (3) C. proc. civ., relativ la faptul că, prin hotărârea pronunţată, curtea de apel nu a considerat aplicabile regulile de procedură ale arbitrajului instituţionalizat, în vigoare la momentul sesizării.

28. Prin urmare, critica formulată se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

29. Deşi formal criticile formulate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ele nu sunt fondate, deoarece, în realitate, ele vizează greşita interpretare a convenţiei arbitrale, respectiv a clauzei compromisorii înscrise în Contractul-cadru la art. 6.1.2.

30. Curtea de apel a făcut o corectă interpretare a acestor dispoziţii prin raportare la regulile Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, ţinând cont de data încheierii contractului (11 decembrie 2003), arătând că, potrivit art. 11 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, în vigoare la acea dată, părţile puteau să-şi aleagă arbitrii, reţinându-se că trebuie ţinut cont de autonomia de voinţă a părţilor, care au avut în vedere dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii contractului, neputând previziona cum vor fi modificate ulterior regulile de arbitraj.

31. Ca atare, curtea de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., când a constatat că tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală, fiind constituit cu încălcarea principiului libertăţii de voinţă al părţilor şi al principiului autonomizării arbitrajului faţă de instanţele judecătoreşti.

32. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. Liechtenstein împotriva Sentinţei civile nr. 59 din 8 aprilie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT