Competence for enforcement incidents: Court of execution retains jurisdiction for entire enforcement duration

Decizia nr. 1120/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 09 iulie 2013 intimaţii creditori A., B., C., D. şi E. s-au adresat B.E.J. F., solicitând demararea procedurii executării silite împotriva debitoarei Agenţia Domeniilor Statului, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1977 din 15 mai 2007 pronunţată de Judecătoria Focşani, în sensul de a restitui în natură creditorilor, respectiv de a-i pune în posesie cu suprafaţa de teren de 15,36 ha., în urma căreia s-a constituit dosarul de executare silită nr. x/CMC/2013.

Executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea din 09 august 2013 pronunţate de Judecătoria Târgu Bujor cu sediul în Târgu Bujor, judeţul Galaţi.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 03 octombrie 2014 contestatoarea Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti a formulat în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D. şi E., contestaţie la executare solicitând anularea procesului-verbal din 17 septembrie 2014 întocmit de B.E.J. F., în dosarul de executare nr. x/CMC/2013 şi suspendarea executării silite până la soluţionarea acesteia.

În motivarea cererii s-a arătat în esenţă că punerea în executare a titlului executoriu, realizată prin actul contestat, diferă de dispoziţiile efective ale titlului executoriu.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 713 alin. (1) C. proc. civ.

1. Prin sentinţa civilă nr. 770 din 06 noiembrie 2014 Judecătoria Târgu Bujor a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reţinând aplicarea dispoziţiilor art. 131 alin. (2) şi art. 713 alin. (1) C. proc. civ., raportate la art. 650 alin. (1) din acelaşi cod, faţă de data introducerii pe rolul instanţei a contestaţiei la executare, 03 octombrie 2014, avându-se în vedere că din înscrisurile dosarului execuţional nr. x/CMC/2013 al B.E.J. F., a rezultat că obiectul contestaţiei la executare îl constituie actul de executare reprezentat de procesul-verbal din 17 septembrie 2014 încheiat de executorul judecătoresc împotriva debitoarei - Agenţia Domeniilor Statului, cu sediul în Bucureşti.

2. Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 287 din 13 ianuarie 2015, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor, apreciindu-se că aceasta este instanţa de executare competentă să soluţioneze cauza, că prezenta acţiune este un incident în procedura executării silite, aceasta fiind învestită cu cererea de încuviinţare a executării silite la 09 august 2013, şi prin urmare competenţa legal dobândită la data sesizării sale, conform art. 650 C. proc. civ., rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării ulterioare cu incidentele la executare.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

3. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte a constatat că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor la data de 03 octombrie 2014 contestatoarea Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D. şi E., anularea procesului-verbal din 17 septembrie 2014 întocmit în dosarul de executare nr. x/CMC/2013 al BEJ F. şi suspendarea executării silite până la soluţionarea acesteia.

Din înscrisurile existente la dosar a rezultat că, reclamanta a formulat anterior o altă contestaţie la executare, introdusă pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/316/2013, respinsă ca neîntemeiată în mod definitiv.

Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare.

Totodată, potrivit art. 713 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Instanţa de executare, este definită de art. 650 din noul C. proc. civ., ca fiind cea în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc şi cum la data executării primelor acte de executare contestate, B.E.J. F. a avut sediul în Târgu Bujor, iar Judecătoria Târgu Bujor, a fost învestită cu cererea de încuviinţare a executării silite, la 09 august 2013, prin urmare competenţa legal dobândită la data sesizării sale, conform art. 650 C. proc. civ., rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării ulterioare cu alte incidente la executare.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, avându-se în vedere norma legală imperativă menţionată ce reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de contestatoarea Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.