Revision for bankruptcy administrator's personal liability: failure to prove force majeure for late filing

Decizia nr. 1113/2015

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 octombrie 2012, reclamanta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ a chemat în judecată pe pârâtul A. pentru a se dispune angajarea răspunderii personale pentru suma de 150.125 RON, conform art. 138 alin. (1) lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2006.

În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul a fost administrator la B. SA, că nu a folosit suma de 883.100 RON obţinută din vânzarea unui bun imobil al societăţii în interesul acesteia, nu a recuperat creanţele în cuantum de 823.000 RON, iar suma de 167.168 RON existentă în casieria societăţii la data deschiderii procedurii insolvenţei acesteia nu a fost predată lichidatorului judiciar. De asemenea, nu a predat documentele contabile către lichidator şi nu a depus bilanţurile contabile aferente sem. II 2007 şi sem. I 2008.

Prin sentinţa nr. 1983/F din 19 noiembrie 2012, Tribunalul Specializat Argeş a respins cererea reclamantei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ împotriva pârâtului A.

Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat recurs, care a fost admis de către Curtea de Apel Piteşti, prin decizia nr. 3844/R-COM din 28 noiembrie 2013, sentinţa primei instanţei fiind casată şi cauza trimisă spre rejudecare, cu precizarea că instanţa a fost învestită cu fapte concrete descrise în cererea de chemare în judecată, asupra cărora nu s-a pronunţat.

Soluţionând cauza după casarea cu trimitere, Tribunalul Specializat Argeş a pronunţat sentinţa nr. 585/F din 5 mai 2014, prin care a respins cererea reclamantei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, reţinând că nu a administrat probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt decât cea existentă până la pronunţarea sentinţei ce a fost casată cu trimitere spre rejudecare.

De asemenea, s-a mai reţinut că reclamanta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ nu are calitate procesuală activă, deoarece nu are acordul adunării creditorilor sau comitetului creditorilor pentru a promova acţiunea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, aşa încât titular al dreptului afirmat în promovarea acţiunii, este administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar, căruia îi aparţine legitimarea procesuală activă.

S-a mai arătat că lichidatorul judiciar, întocmind raportul conform art. 59 din Legea nr. 85/2006 a menţionat că nu sunt persoane cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvenţă a debitoarei.

Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4871/R-COM din 2 decembrie 2014, a admis recursul declarat de reclamanta Administraţie Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ - Piatra Neamţ, împotriva sentinţei civile nr. 585/F din 5 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, Judecătorul sindic, în Dosarul nr. x/1259/2008*/a1, intimat fiind pârâtul A.

A casat sentinţa cu reţinerea cauzei şi, în rejudecare, a admis cererea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul să aducă la masa credală a debitoarei suma de 150.125 RON.

La 5 martie 2015, conform datei de pe ştampila poştei, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire cu privire la decizia nr. 4871/R-COM din 2 decembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, motivele cererii de revizuire fiind depuse la aceeaşi dată, şi întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., prin care a solicitat şi repunerea în termen a acesteia.

La termenul de judecată din 23 aprilie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire.

- Referitor la temeiul de drept al cererii de revizuire, se reţine că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare".

Aşa fiind, se constată că cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei menţionate pronunţată în recurs, chiar dacă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în cauză întrucât litigiul a fost declanşat în anul 2012, deci anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., la 15 februarie 2013, poate fi analizată potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. anterior.

- În ceea ce priveşte solicitarea revizuentului de repunere în termen a cererii de revizuire formulată şi întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., se reţine că prin aceasta se atacă o decizie irevocabilă, care a fost pronunţată la data de 2 decembrie 2014.

În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., potrivit cărora, „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar, când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare".

Art. 103 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte că neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Pentru a putea opera repunerea în termen, revizuentul trebuia să facă dovada existenţei unei împiedicări a exercitării căii de atac a revizuirii după data de 2 decembrie 2014, data pronunţării deciziei nr. 4871/R-COM de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea petentului A. de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire va fi respinsă, apreciind că partea, deşi avea cunoştinţă de termenul de judecată din 2 decembrie 2014, nu s-a prezentat la instanţă şi că susţinerile prezentate de acesta în sensul că profesia de conducător auto profesionist în regim extern şi natura cu grad mare de risc a mărfurilor transportate nu pot să justifice omisiunea părţii de a-şi formula respectiva cerere, ştiut fiind că dreptul la apărare, garantat de Constituţie, de C. proc. civ. şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să fie exercitat cu bună credinţă conform art. 723 C. proc. civ. pentru a se bucura de protecţie.

Faţă de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., prin care se dispune că termenul de revizuire este de o lună şi că acesta curge de la data pronunţării, se reţine încălcarea în cauză a acestora de vreme ce revizuentul nu a făcut dovada că nu a exercitat calea de atac a revizuirii în termenul stabilit, pentru că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

- Examinând, excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele:

Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.

În speţă, hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu s-a comunicat revizuentului, dar, din actele dosarului, rezultă că decizia cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire, a fost pronunţată la data de 2 decembrie 2014, aceasta fiind, de altfel, ultima decizie pretins potrivnică.

Aşadar, termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., a început să curgă de la data de 2 decembrie 2014, iar prezenta cerere de revizuire a fost înregistrată la 5 martie 2015, deci, mult cu depăşirea termenului legal.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Distinct de cele reţinute, este de menţionat că potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Or, neexercitarea dreptului procesual în speţă, a cererii de revizuire, în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecinţa este rămânerea irevocabilă a hotărârii revizuite pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depăşirea termenului imperativ de o lună de la pronunţare, iar revizuentul nici nu a pretins şi nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 103 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4871/R-COM din 2 decembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4871/R-COM din 2 decembrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/1259/20087a1*.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.