Inapplicability of judgment clarification to res judicata counterclaim rulings in re-trial proceedings

Decizia nr. 1094/2015

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:

La data de 23 decembrie 2014 SC A. SA Bucureşti a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 284 din 16 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, în temeiul art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. (1865).

Petenta a arătat că Tribunalul Bucureşti, la primul termen de judecată în rejudecare, prin încheierea din 16 decembrie 2014, a apreciat că este necesară lămurirea dispozitivului deciziei nr. 284/2013 în sensul de a se stabili dacă sentinţa civilă nr. 533/213 a fost anulată integral sau doar parţial, respectiv dacă în această cauză cererea reconvenţională a fost soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti sau dacă, potrivit instanţei de apel, această cerere formează obiectul rejudecării cauzei de către prima instanţă de judecată.

Petenta a mai arătat că, potrivit conţinutului deciziei nr. 284/2013, instanţa de apel a anulat sentinţa primei instanţe numai în ceea ce priveşte soluţia faţă de către aceasta asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, soluţiile de respingere a excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată în raport de art. 7201 C. proc. civ., precum şi respingerea cererii reconventionale ca fiind tardivă şi inadmisibilă fiind măsuri irevocabile, aceste aspecte nemaiputând fi puse în discuţie în cadrul rejudecării cauzei de către prima instanţă de judecată.

Drept urmare, petenta apreciază că măsura vizată prin dispozitivul deciziei civile nr. 284/2013 este anularea parţială a sentinţei civile nr. 533/2013 şi nu anularea integrală, atâta timp cât soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti în sensul respingerii cererii reconventionale a fost confirmată de către Curtea de Apel Bucureşti în apel (şi reconfirmată de către Î.C.C.J. în recurs).

Prin încheierea din 3 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de lămurire dispozitiv.

S-a reţinut:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta B. a solicitat obligarea pârâtului B.N.P.A. C. la restituirea sumei de 2.082.300 RON, încasată de aceasta fără temei legal, cu titlu de onorariu notarial.

Prin cererea reconvenţională pârâtul B.N.P.A. C. a solicitat anularea hotărârii A.G.E.A. din 09 decembrie 2008 a B. şi a formulat cerere de chemare în garanţie a A.F.P. sector 1, C.A.S-M.B., Camera Notarilor Publici şi Casa de Asigurări a Notarilor Publici, pentru anularea actelor administrative privind impunerea pârâtului şi restituirea sumelor plătite de acesta cu titlu de T.V.A., impozit, contribuţii la asigurări de sănătate şi cotă onorariu.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică de la 24 ianuarie 2013 tribunalul a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii principale, raportat la lipsa concilierii prealabile, în temeiul dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 533 din 24 ianuarie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii principale şi a respins acţiunea principală formulată de reclamanta B., ca inadmisibilă.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul B.N.P.A. C. ca prescrisă.

A admis excepţia lipsei de interes referitoare la cererile de chemare în garanţie şi a respins cererile de chemare în garanţie ca lipsite de interes, prin raportare la respingerea cererii principale de chemare în judecată.

Apelul declarat de reclamanta B. împotriva sentinţei civile nr. 533/213 a tribunalului a vizat nelegalitatea şi netemeinicia acesteia sub aspectul respingerii cererii principale de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Pârâtul B.N.P.A. C. a solicitat prin apelul său schimbarea în parte a încheierii din 24 ianuarie 2013 în sensul admiterii excepţiei de prematuritate a acţiunii principale pentru neefectuarea concilierii directe prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., precum şi schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 533/2013, în sensul respingerii dreptului material la acţiune privind cererea reconvenţională; a respingerii excepţiei lipsei de interes în promovarea cererilor de chemare în garanţie şi a soluţionării cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 284 din 16 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, instanţa a admis apelul declarat de B., apreciind că prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii principale tribunalul nu a soluţionat fondul cauzei şi a încălcat dreptul părţii la apărare, în sensul că, deşi a unit excepţia cu fondul, nu a acordat termen, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., ci a rămas în pronunţare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunţate sub aspectul soluţionării acţiunii principale, raportat la dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., sens în care a anulat sentinţa civilă nr. 533/2013 şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Totodată, instanţa de apel, a constatat că atât cererile de chemare în garanţie, cât şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulate de pârâtul B.N.P.A. C., sunt cereri care depind de modalitatea de soluţionare a cererii principale, urmând a fi soluţionate de prima instanţă cu ocazia rejudecării cererii principale şi soluţionării pe fond a acesteia.

Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul reclamant B.N.P.A. C., sub aspectul soluţionării cererii reconvenţionale.

Recursul declarat de către pârâtul B.N.P.A. C. împotriva deciziei civile nr. 284 din 16 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a vizat exclusiv soluţia de admitere a apelului declarat de către reclamanta B. şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe fond a cererii principale.

Recurentul pârât a menţionat expres în cererea de recurs că solicită modificarea deciziei civile nr. 284 din 16 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă şi al admiterii apelului declarat de pârât „sub aspectul inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată".

A susţinut recurentul pârât că recursul său „(...) nu vizează soluţia privind motivele de apel care au vizat cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie formulată de subscrisul".

Prin decizia nr. 1936 din 29 nai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, recursul declarat de către pârâtul B.N.P.A. C. Bucureşti, împotriva deciziei civile nr. 284 din 16 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat, menţinând soluţia instanţei de apel cu privire la anularea hotărârii pronunţate de tribunalul sub aspectul respingerii ca inadmisibilă a cererii principale şi trimiterii cauzei spre rejudecare acesteia, concomitent cu cererile de chemare în garanţie şi de acordare a cheltuielilor de judecată, formulate de pârâtul B.N.P.A. C.

Rezultă, indubitabil, că modalitatea de soluţionare de către tribunal a cererii reconvenţionale formulată de către pârâtul B.N.P.A. C. a intrat puterea lucrului judecat, prin respingerea apelului declarat de către pârâtul reclamant şi neatacarea cu recurs a deciziei nr. 284/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, sub acest aspect.

S-a reţinut, că în speţă însă, nu ne regăsim în situaţia aducerii la îndeplinire a (executării) deciziei nr. 284/2013 a Curţii de Apel Bucureşti de către părţi, nefiind vorba despre o executare a hotărârii în sensul dispoziţiilor art. 3711 C. proc. civ. (1865), petenta nefiind titulara dreptului de executare silită, ci instanţa de rejudecare fiind cea care trebuie să „execute" hotărârea instanţei de control judiciar.

Instanţa de rejudecare este ţinută să procedeze numai în sensul şi în limitele stabilite prin hotărârea instanţei superioare, hotărâre care este definitivă şi irevocabilă, prin respingerea recursului de către instanţa supremă, în speţă neputându-se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. (1865), cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nr. 284 din 16 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii nr. 3 din 19 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă în Dosarul nr. x/3/2011, nr. format vechi x/2013, recurentul B.N.P.A. C. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului şi modificarea încheierii prin lămurirea înţelesului dispozitivului deciziei civile nr. 284 din 16 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosar nr. x/3/2011 în sensul că nu există autoritate de lucru judecat şi judecarea cauzei sub toate aspectele.

În motivarea recursului, recurentul invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.

Intimata SC A. SA a depus întâmpinare prin care a invocate excepţia lipsei de interes a recurentului.

La termenul de azi, Înalta Curte a invocat excepţia lipsei de interes a recurentului şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.

Referitor la excepţia lipsei de interes, partea care promovează acţiunea şi/sau căile de atac sunt obligate să respecte condiţiile de exercitare a acţiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege.

Interesul reprezintă una dintre condiţiile necesare pentru existenta dreptului la acţiune adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.

Interesul trebuie să fie legitim născut şi actual, condiţii care nu sunt îndeplinite în speţă faţă de soluţia pronunţată, recurentul nemaiavând interes în exercitarea căii de atac promovate, în condiţiile în care recursul a vizat exclusiv soluţia de admitere a apelului declarat de partea adversă - în cauză intimata - şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond a cererii principale sub aspectul inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, precum şi faptul că recursul său nu a vizat cererea reconvenţională.

Mai mult decât atât, prin modalitatea de soluţionare a tribunalului cu privire la cererea reconvenţională formulată de recurent a intrat în puterea lucrului judecat, prin respingerea apelului declarat de pârât şi neatacarea cu recurs a deciziei a cărei completare a dispozitivului s-a cerut în considerarea dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., respectiv respingerea cererii reconvenţionale ca prescrisă şi respingerea excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată.

Recurenta din prezenta cauză a fost intimată în cererea de lămurire a dispozitivului formulată în faţa curţii de apel, cerere care a fost respinsă, astfel încât nu justifică niciun interes în promovarea căii de atac în raport de soluţia pronunţată.

Prin urmare, Înalta Curte faţă de considerentele anterior expuse, urmează să admită excepţia lipsei de interes a recurentuluii şi, în consecinţă, să respingă ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul B.N.P.A. C. împotriva încheierii nr. 3 din 19 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de inters invocată de intimata SC A. Bucureşti SA.

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul B.N.P.A. C. împotriva încheierii nr. 3 din 19 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 42157/3/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2015.