Standing of local government body in property restitution: validity of suing the City Council versus the Mayor as defendant

La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât reprezentat de consilier juridic O.O.și intimații-reclamanți O.M.I.și B.L.M., ambii reprezentați de avocat V.M..

Procedura completă.

Consilier juridic O.O.lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului arătând că motivele de casare invocate în recurs reprezintă probleme de drept ce au fost dezlegate de Curtea Supremă de Justiție.

Avocat V.M. solicită respingerea recursului.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 18 octombrie 1999 reclamanții P.B.și N.P.B.au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 251 m.p. situat în București, str. Caporal Gheorghe Ion (fostă str. Frații Stroe), nr. 26, sectorul 4.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul revendicat a fost dobândit în proprietate prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32979/9 septembrie 1939 de fostul Tribunal Ilfov – Secția Notariat și a fost expropriat prin Decretul nr.236 din 4 iulie 1983 pentru lucrări de utilitate publică. Deși construcția existentă pe teren a fost demolată, lucrările prevăzute în decretul de expropriere nu au fost realizate, în prezent terenul fiind liber și nu este cuprins în nici un detaliu de sistematizare.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București – Secția a V – a civilă și de Contencios Administrativ prin sentința nr. 435/F din 15 iunie 2000, a admis acțiunea promovată de reclamanți și a obligat pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 251 m.p. situat în București, str. Caporal Gheorghe Ion (fostă str. Frații Stroe), nr. 26, sectorul 4, imobil identificat conform raportului de expertiză întocmit de ing. O.P.și schița anexă la raport.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut și motivat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, Str. Caporal Gheorghe Ion (fostă Frații Stroe), sectorul 4, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 32979/9 septembrie 1939 de fostul Tribunal Ilfov – Secția Notariat și transcris sub nr. 664/20 ianuarie 1940 la același tribunal, imobil ce a fost expropriat prin Decretul nr. 236 din 4 iulie 1983. Deși construcția a fost demolată, terenul nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost expropriat și întrucât el nu este afectat de alte lucrări și nu este cuprins în nici un detaliu de sistematizare, bunul a fost retrocedat reclamanților.

Apelul promovat împotriva acestei sentințe de Municipiul București a fost respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate prin decizia nr.735/A din 7 decembrie 2000 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, soluție infirmată de Curtea Supremă de Justiție – Secția civilă, care, prin decizia nr. 763 din 26 februarie 2002, a admis recursul pârâtului Municipiul București și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Întrucât a intervenit decesul reclamanților P.B.și N.P.B., în recurs au declarat că înțeleg să continue litigiul moștenitorii O.M.I.și B.L.M., calitate dovedită cu certificatele de moștenitor nr. 202 și nr. 203 din 4 decembrie 2000 eliberată de Biroul Notarului Public E.M. și nr. 39 din 20 aprilie 2000 eliberat de Biroul Notarului Public E.P.

În rejudecare, Curtea de Apel București – Secția a IV – a civilă, prin decizia nr. 321 din 12 septembrie 2002, a respins ca nefondat apelul pârâtului Municipiul București prin Primarul General.

Împotriva deciziei dată în apel în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General. În motivarea recursului, interpretând dispozițiile art. 19 alin. 1, art. 18, art. 21 pct. 1 și art. 67 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, pârâtul a susținut că nu Consiliul General al Municipiului București, persoana chemată de reclamanți în judecată, are calitate procesuală pasivă, ci doar Municipiul București, reprezentat de Primarul General, situație în care s-a cerut casarea hotărârilor pronunțate în cauză și respingerea acțiunii pentru acest considerent.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 2, 4, 5 și 20 lit. „g” din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, în vigoare la data introducerii acțiunii și a soluționării acesteia de către instanța de fond, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale, cu personalitate juridică, iar autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive, consiliile locale având și atribuții de administrare a domeniului public și privat al comunei sau orașului (municipiului).

Art. 6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prevede, printre altele, și bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităților administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora.

Conform art. 42 (2) din Legea nr.69/1991, în vigoare la data soluționării litigiului de către tribunal, ca instanță de fond, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară sau din străinătate, precum și în petiție, iar așa cum s-a relevat, potrivit art. 12 (5) din Legea nr.213/1998, în litigiile de tipul celui în speță, Consiliul General al Municipiului București poate fi reprezentat de președintele consiliului sau de primar.

Cu referire la cazul dedus recursului, din coroborarea prevederilor legalel menționate, rezultă că în litigiile care pun în discuție dreptul de proprietate al bunurilor ce fac parte din domeniul public sau privat al statului, aflate în administrarea Consiliului General al Municipiului București, acest organ al administrației publice locale, ca organ deliberativ și respectiv Municipiul București, ca autoritate executivă, au calitate procesuală pasivă.

Cum reclamanții au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București în raport de care tribunalul a stabilit obligația de restituire a terenului, se constată că acest pârât are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care recursul se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiului București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 321 din 12 septembrie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2003.