Revision for contradictory judgments rejected due to lack of finality and failure to address merits

Decizia nr. 1070/2016

Asupra recursului, a constatat următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 154F din 5 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 6.475 din 9 iulie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în Dosarul nr. x/4/2014, respectiv împotriva Sentinţei civile nr. 363 din 16 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014.

În fundamentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut în esenţă că hotărârile indicate ca fiind contradictorii nu evocă fondul, acestea neavând caracter definitiv în accepţiunea art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 363 din 16 martie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost soluţionată cererea de revizuire formulată de aceiaşi revizuenţi, sentinţă supusă căii de atac a apelului şi care nici nu a evocat fondul cauzei. Nici cea de a doua hotărâre nu evocă fondul - Sentinţa civilă nr. 6.475 din 9 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, prin această hotărâre fiind soluţionată o altă cerere de revizuire, hotărâre ce a fost menţinută, în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 5R din 6 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia IV-a civilă, revizuenţii având deschisă calea de atac a recursului prin intermediul căruia puteau invoca o eventuală putere sau autoritate de lucru judecat.

2. Împotriva Sentinţei civile nr. 154F din 5 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuenţii B. şi A. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7, 9 şi art. 3041 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac exercitate, casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire şi în consecinţă admiterea cererii de revizuire.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii-revizuenţi B. şi A. au arătat în esenţă că, în mod greşit, a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, întrucât instanţa nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire fundamentată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar dispozitivul sentinţei recurate este imperfect.

Recurenţii-revizuenţi B. şi A. au mai arătat că instanţa de revizuire, în mod vădit, neîndoielnic a făcut abstracţie de prevederile art. 163 C. proc. civ., întrucât în cauză se poate constata că atât intimata SC C. SA cât şi Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D. şi E. au comis un abuz de drept procedural, atât timp cât actele de executare silită au fost înfăptuite cu încălcarea dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 287/2011.

Totodată, în mod abuziv, a fost continuată executarea silită deşi a intervenit prescripţia dreptului de a mai solicita executarea silită, în conformitate cu art. 6 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 405 C. proc. civ.

3. Înalta Curte, examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Cu titlu prealabil, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi art. 3041 C. proc. civ., în sensul că acestea au fost invocate în mod formal de către recurenţii-revizuenţi, Înalta Curte urmând a proceda la o examinare a legalităţii hotărârii atacate mai sus evocate în condiţiile prevăzute de motivul de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de nelegalitate ce vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greşită a legii.

Criticile recurenţilor-revizuenţi vizând greşita soluţie de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire nu pot fi reţinute.

Dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează cererea de revizuire întemeiată pe existenţa de hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

În speţă, se constată că, în mod corect s-a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârile indicate ca fiind potrivnice - Sentinţa civilă nr. 363 din 16 martie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi Sentinţa civilă nr. 6.475 din 9 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, nu întrunesc cumulativ cerinţele imperative impuse de textul legal invocat, în sensul că aceste hotărâri nu evocă fondul, iar pe de altă parte nu au caracter definitiv în accepţiunea temeiului de drept evocat.

Astfel, în analiza întrunirii cerinţelor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. instanţa a avut în vedere faptul că Sentinţa civilă nr. 363 din 16 martie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire, este supusă căii de atac a apelului, nefiind o hotărâre definitivă. De altfel, nu evocă fondul litigiului nici cea de a doua hotărâre indicată ca fiind potrivnică, respectiv Sentinţa civilă nr. 6.475 din 9 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire, părţile având deschisă calea de atac a recursului prin intermediul căruia puteau invoca o eventuală putere sau autoritate de lucru judecat.

Aşadar, susţinerea recurenţilor-revizuenţi revizuenţii B. şi A. potrivit căreia instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată, instanţa de revizuire făcând o corectă analiză a condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, apreciind, în mod just, că dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicare în cauză, motivat de faptul că hotărârile atacate prin revizuire nu evocă fondul, iar prima hotărâre - a cărei retractare s-a solicitat - nefiind definitivă.

Referitor la critica prin care se invocă şi o pretinsă încălcare a principiului rolului activ în aflarea adevărului instituit de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. se reţin următoarele:

Sub un prim aspect, se observă că recurenţii-revizuenţi B. şi A. îşi dezvoltă criticile pe o confuzie făcută asupra modului de soluţionare a căii de atac de retractare exercitată de către aceştia - revizuirea -, fără a se arăta în concret în ce constă presupusa încălcare a principiului rolului activ al instanţei în aflarea adevărului reglementat de prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, se reţine că instanţa a procedat la analizarea cererii de revizuire prin prisma prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., limitând, în mod corect, dezbaterile asupra cauzei doar la admisibilitatea revizuirii, în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la condiţiile de desfăşurare a executării silite şi excepţia prescripţiei acesteia, Înalta Curte constată că nu poate păşi la examinarea acestora, dat fiind faptul că prezentul recurs este formulat împotriva unei soluţii date asupra cererii de revizuire, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, instanţa de recurs fiind îndrituită a se limita la condiţiile de admisibilitate ale acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva Sentinţei nr. 154 F din 5 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva Sentinţei civile nr. 154 F din 5 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2016.

Procesat de GGC - N