Morale damages under Law 221/2009: Revision inadmissible due to appellant's self-induced lack of defense and confirmed mandatory prosecutor presence

Decizia nr. 1069/2015

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 800/F2 din 30 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtului Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, şi în consecinţă a fost obligat pârâtul, în favoarea reclamantei la plata sumei de 5.000 euro, în echivalent RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 26/A din 16 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a constatat perimat apelul declarat de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 800/F din 30 septembrie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/117/2010.

Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 15 decembrie 2014, sub nr. x/33/2014, revizuientul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 26/A din 16 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/117/2010, cu consecinţa schimbării în tot a deciziei atacate şi procedând la judecarea apelului, chiar şi in lipsa apelantei la dezbateri, să se dispună admiterea apelului, aşa cum a fost formulat, schimbarea sentinţei civile nr. 800/F din 30 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/117/2010, cu consecinţa respingerii în totalitate a cererii reclamantei, prin care se solicita acordarea de despăgubiri constând în daune morale, întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009.

Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 15/A/2015 din 07 ianuarie 2015 a respins excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

A fost respinsă cererea de revizuire declarată de revizuentul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva deciziei civile nr. 26/A din 16 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosar nr. x/117/2010, fiind obligat revizuentul să plătească intimatei A. suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut cu privire la excepţia tardivităţii cererii de revizuire că este nefondată, întrucât decizia nr. 26/A din 16 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj nu a fost comunicată nici apelantului Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice şi nici intimatei A., deoarece fiind o hotărâre de perimare, aceasta era supusă, conform art. 253 alin. (2) C. proc. civ., recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, sens în care nu se mai impunea comunicarea acesteia, astfel că instanţa a apreciat în sensul că cererea de revizuire a fost formulată în termen legal.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, instanţa a reţinut că aceasta ar fi fost incidenţă în cauză doar în ipoteza în care motivele invocate de revizuent în dezvoltarea argumentelor susţinute în cererea de revizuire nu ar fi putut fi circumscrise niciuneia din ipotezele prevăzute de art. 322 pct. 6 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, că participarea procurorului este obligatorie, însă, această obligativitate nu îi conferă procurorului calitate de parte în litigiu, astfel încât Curtea de Apel Cluj a constatat că sunt nefondate susţinerile revizuentului în legătură cu nulitatea hotărârii de suspendare pe motiv că procurorul a fost sau nu a fost prezent, în realitate, în încheierea de şedinţă din 18 februarie 2011 şi în practicaua deciziei civile nr. 26/A din 16 martie 2012, s-a consemnat faptul că reprezentantul parchetului a fost prezent la aceste termene de judecată.

De asemenea, nu s-a putut reţine, ca motiv care s-ar circumscrie dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., faptul că pârâtul apelant nu a putut fi reprezentat la judecarea apelului şi la judecarea perimării din motive obiective, respectiv, existenţa unui număr foarte mare de cauze în care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj trebuia să participe, fie în nume proprie, fie ca reprezentant al Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, câtă vreme, printr-o atare susţinere revizuentul nu face decât să îşi invoce propria culpă, constând în neprezentarea reprezentantului său la judecarea apelului.

Astfel, invocarea propriei culpe în niciun caz nu echivalează cu lipsa totală de apărare, ori cu apărarea cu viclenie a Statului Român de către cei însărcinaţi să-l apere.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, revizuentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - prin D.G.R.F.P. Cluj-Napoca a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În ceea ce priveşte motivarea cererii de recurs, recurentul susţine că la data formulării recursului, hotărârea atacată nu era motivată, iar din acest considerent a reiterat motivele invocate pe calea cererii de revizuire.

În acest sens, arată că se critică hotărârea recurată pe motiv că decizia civilă nr. 26/A/2012 a Curţii de Apel Cluj, se impune a fi revizuită prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul consideră că justificarea susţinerilor formulate au suport în însăşi hotărârea supusă revizuirii, din al cărei cuprins rezultă că: „la apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părţilor” deci şi a Statului Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, şi prin urmare, acesta nu şi-a exprimat în niciun fel poziţia procesuală cu privire la perimarea apelului, motivul fiind acela al neobservării menţiunii pe citaţia primită în acest sens.

Mai susţine recurentul că, acelaşi lucru s-a întâmplat şi la termenul fixat pentru soluţionarea apelului când, de asemenea, la apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a constatat atât lipsa Statului Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, cât şi a reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, întrucât la judecarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 221/2009 este obligatorie prezenţa procurorului, aceste dispoziţii legale nefiind respectate nici cu ocazia pronunţării sentinţei civile nr. 800/F/2010, aspect ce atrage nulitatea hotărârii de suspendare.

În acest sens, recurentul susţine că suspendarea judecării apelului Statului Român - prin Ministerul Finanţelor Publice putea fi dispusă doar în prezenţa procurorului.

Mai susţine recurentul că motivul neprezentării la judecarea cererii de perimare şi lăsarea fără apărare a Statului Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, dar şi la judecarea apelului sunt de ordin obiectiv, respectiv existenţa unui număr foarte mare de cauze în care fosta Direcţie Generala a Finanţelor Publice Cluj participă în procese atât în nume propriu, cât şi în calitate de reprezentant al Statului Român - prin Ministerul Finanţelor Publice pentru procesele acestuia de pe raza Curţii de Apel Cluj.

O altă critică vizează soluţia atacată şi în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, care se apreciază că au fost date într-un cuantum nerezonabil, fără a se ţine cont de dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., valoarea acestora fiind vădit disproporţionată faţă de complexitatea cauzei şi de munca depusă de către apărătorul intimatei.

Prin întâmpinarea depusă de către intimata A. la data de 03 aprilie 2015, se solicită respingerea recursului ca nefondat şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - prin D.G.R.F.P. Cluj-Napoca este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării motivelor de nelegalitate, Înalta Curte constată că în cuprinsul memoriului de recurs, recurentul a indicat dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., însă trebuie avut în vedere faptul că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată în anul 2010, iar în conformitate cu prevederile art. 24 şi art. 25 coroborate cu dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare”, iar pentru „Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”.

În acest context, Înalta Curte apreciază că motivele de recurs indicate ca şi temei de drept pentru susţinerea căii de atac nu sunt incidente în speţă, astfel că, instanţa de recurs constată că motivele de nelegalitate astfel cum au fost dezvoltate pot fi încadrate în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau încălcarea ori aplicarea greşită a legii.

În susţinerea criticilor formulate, recurentul reia argumentele cererii de revizuire, în fapt acesta critică modul în care a fost dispusă suspendarea judecării apelului, întrucât această măsură putea fi ordonată doar în prezenţa procurorului, astfel că prin aceste susţineri recurentul nu aduce nicio critică deciziei care priveşte respingerea cererii de revizuire şi care formează obiectul prezentului recurs.

În acest sens, se reţine că recurentul nu face decât să-şi invoce propria culpă pentru lăsarea în nelucrare a cauzei timp de peste un an de la data suspendării cauzei şi pentru faptul că nu şi-a asigurat reprezentarea la Curtea de Apel Cluj cu ocazia judecării apelului şi cu ocazia constatării din oficiu a perimării apelului, precum şi pentru faptul că nici nu a solicitat judecarea apelului în lipsa reprezentantului apelantului de la dezbateri, deşi acesta avea posibilitatea de a formula cerere de repunere pe rol a cauzei pe perioada suspendării cauzei.

Împrejurarea că pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice nu a observat menţiunea înscrisă pe citaţia primită în vederea perimării apelului, acesta fiind motivul pentru care nu şi-a exprimat poziţia procesuală, nu echivalează cu o lipsă totală de apărare a acestuia cu ocazia judecării apelului ori cu o apărare cu viclenie de cei însărcinaţi să-l apere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De asemenea, se constată a fi nefondată şi critica privind faptul că la termenul fixat pentru soluţionarea apelului şi la termenul fixat pentru perimarea apelului nu a participat în şedinţă publică reprezentantul Ministerului Public, a cărui prezenţă este obligatorie, în cazul judecării cererilor formulate în temeiul Legii nr. 221/2009.

Aceste susţineri ale recurentului nu corespund realităţii, fiind contrazise tocmai de considerentele cuprinse în practicaua deciziei a cărei revizuire se solicită în care se menţionează expres că, „la apelul nominal făcut în şedinţă publică la ora 10.00 se prezintă reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj - procuror B. - lipsă fiind părţile litigante de la dezbateri”.

În ceea ce priveşte procedura de citare atât la primul termen în apel, cât şi pentru termenul când s-a fixat cauza în vederea discutării perimării apelului, aceasta a fost legal îndeplinită existând la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul Statul Român.

O altă critică formulată de recurent se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată, care în opinia sa se apreciază ca fiind exagerat de mare în raport cu munca depusă de către avocatul intimatei.

Această critică este nefondată, întrucât la acordarea cheltuielilor de judecată, instanţa de apel a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 274 C. proc. civ., respectiv obiectul pricinii, complexitatea cauzei şi activitatea apărătorilor.

În acest sens se reţine că problema aplicării de principiu a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. a fost dezlegată de Curtea Constituţională prin mai multe decizii care au făcut trimitere şi la jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta a statuat că rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale se recuperează numai în măsura în care „au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil”.

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., în raport de gradul de dificultate al cauzei, valoarea pretenţiilor deduse judecăţii şi diligentele depuse de apărătorul intimatei.

Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - prin D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, pe care îl va obliga, în temeiul art. 274 din acelaşi cod, să-i achite intimatei A. suma de 300 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţei aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - prin D.G.R.F.P. Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 15/A/2015 din 07 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă recurentul-revizuent Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - prin D.G.R.F.P. Cluj-Napoca să-i achite intimatei A. suma de 300 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2015.