Water utility deviation costs: operator's liability for reimbursement overturned, appealing party prevails

Decizia nr. 1068/2015

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Prin cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Goleşti, prin reprezentant legal au fost chemate în judecată pe pârâtele Primăria oraşului Focşani şi SC B. SA Focşani, solicitându-se obligarea acestora la plata sumei de 610.196 RON, reprezentând costurile lucrărilor de modernizare şi schimbare a traseului conductelor de alimentare cu apă.

În motivarea acestei acţiuni s-a arătat că în cursul anului 2005 societatea a achiziţionat un teren pentru care s-a solicitat certificat de urbanism în vederea edificării unei fabrici. S-a arătat că în acel certificat se menţiona ca terenul nu este grevat de construcţii, conducte, însă în avizul solicitat pentru începerea lucrărilor s-a menţionat că terenul era traversat de conducte de alimentare cu apă şi se impunea devierea traseului acestora.

Urmare apărărilor pe cale de excepţie formulate de către pârâte, reclamanta şi-a modificat acţiunea, solicitând chemare în judecată, ca pârâte, şi a Unităţii Administrativ Teritoriale (U.A.T.) Focşani - prin primar, cât şi a Consiliului Local al Municipiului Focşani.

Din discuţiile demarate cu primăria şi cu reprezentanţii SC B. SA Focşani s-a ajuns la concluzia că reclamanta poate efectua lucrările de deviere a conductelor, astfel că lucrarea efectuată a profitat atât municipalităţii cât şi concesionarului reţelei, reclamanta solicitând rambursarea costurilor suportate pentru efectuarea lucrării.

2. Prin sentinţa civilă nr. 224/2014 din 05 februarie 2014, Tribunalul Vrancea a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Oraşului Focşani şi a Consiliului Local al Municipiului Focşani, respingând excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive SC B. SA Focşani şi pe cea a prescripţiei extinctive. A admis în parte acţiunea formulată de SC A. SRL Goleşti şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 610.196 RON despăgubiri şi a fost obligată UAT Focşani la preluarea în gestiune a bunului, "Reţele magistrale de alimentare cu apă", care au făcut obiectul contractului de execuţie de lucrări din anul 2007.

În cadrul lămuririi situaţiei de fapt s-a reţinut că in anul 2005, cu contractul autentificat din 16 august 2005, societatea reclamanta a cumpărat de la C. suprafaţa de 9.206 mp teren arabil situat în intravilan oraşului Focşani, T AA, parcela BB, iar cu contractul din 24 martie 2006, reclamanta a cumpărat de la numitul D. suprafaţa de 2232 mp teren situat în intravilanul oraşului Focşani, T AA, parcela BB. Nu a rezultat din aceste contracte faptul că datorită reţelelor magistrale de alimentare cu apă potabilă s-au luat măsuri pentru scoaterea acestor terenuri din circuitul civil, ori că s-ar fi luat măsuri de stabilire a zonei de protecţie cu regim sever, conform prevederilor H.G. nr. 930/2005 şi ale Legii nr. 107/1996.

În anul 2007, intenţionând să construiască o fabrică de mase plastice şi un show-room auto, societatea reclamantă a demarat procedurile administrative in vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie.

În cursul acestor proceduri societatea a aflat ca nu poate obţine avizul SC B. SA, motivat de faptul că terenul este străbătut pe directa Nord-Sud de trei conducte magistrale de alimentare cu apă potabilă a municipiului Focşani. Din corespondenţa purtată cu SC B. SA Focşani, societate căreia i s-a delegat gestiunea serviciului de furnizare apă şi canalizare, a rezultat faptul că aceasta reţea magistrală este avută în vedere pentru reabilitare cel mai devreme în trimestrul I al anului 2010, conform adresei din 05 ianuarie 2007. Din aceeaşi adresă rezulta faptul că s-a luat în calcul şi devierea acestei reţele prin stabilirea unui nou traseu, procedură pentru care se va solicita acordul proprietarilor de terenuri.

Cum reclamanta s-a arătat deja să efectueze aceste lucrări de reparaţii capitale la data de 13 septembrie 2007, pârâta SC B. SA Focşani i-a comunicat acordul său cu precizarea că „utilizatorul va suporta valoarea lucrărilor de reparare şi refacere integrală a reţelelor in cauză”. În sarcina reclamantei, aşa cum rezultă din corespondenţa părţilor, au fost lăsate doar lucrările de refacere stradală afectate de lucrările de bransare.

Prin urmare, faţă de obligaţia asumată la pct. 5 din adresa din 13 septembrie 2007, cât şi faţă de dispoziţiile art. 9 din Contractul unic de delegare a gestiunii din care rezultă cu claritate faptul că toate costurile bunurilor de retur se face pe cheltuiala operatorului, nu s-a puput reţine că pârâta SC B. SA Focşani nu ar avea calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte capătul de cerere principal.

Cum U.A.T. Focşani este, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, titulară a drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contracte privind administrarea bunurilor care fac parte din domeniul public şi privat al municipiului, cum a delegat obligaţia de înlocuire şi refacere a instalaţiilor - reţele magistrale -, Tribunalul a apreciat că singura responsabilă pentru plata despăgubirilor, este pârâta SC B. SA Focşani. În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, tribunalul a reţinut că acesta este dovedit prin înscrisuri.

În ceea ce priveşte capătul doi al acţiunii, anume obligarea de preluare în gestiune a reţelelor în cauza, Tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 aceasta obligaţie incumbă în primul rând pârâtei U.A.T. municipiul Focşani, gestiune delegată implicit prin Contractul unic de delegare a gestiunii.

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC B. SA Focşani, considerând, în cadrul criticilor formulate, că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece, potrivit contractului unic de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, este un simplu administrator, iar potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, nu are proprietatea bunurilor, neavând un drept de dispoziţie asupra acestora. Pe fond a arătat că din probatoriu administrat în cauză nu rezultă asumarea obligaţiei de plata a lucrărilor către reclamantă, sentinţa pronunţată fiind astfel, nelegală şi netemeinică.

4. Prin decizia civilă nr. 140/A din 03 decembrie 2014, apelul SC B. SA Focşani a fost respins ca nefundat.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, curtea de apel a reţinut că, aşa cum rezultă din contractele de delegare de serviciu apă - canal, încheiate între Municipiul Focşani şi SC B. SA Focşani (ultimul în anul 2009), apelanta avea ca obligaţii efectuarea lucrărilor de întreţinere, de reparaţii sau de înlocuire a reţelelor şi instalaţiilor pe care le au în administrare.Totodată, avea şi obligaţia să pregătească şi să promoveze planificarea şi realizarea investiţiilor vizând dezvoltarea, modernizarea, retehnologizarea în domeniul alimentării cu apă. Astfel, în calitate de operator avea obligaţii contractuale de a efectua orice fel de investiţii, modernizări, înlocuiri ale reţelelor de apă-canalizare.

S-a considerat astfel că în mod corect instanţa de fond a făcut trimitere la pct. 5 din adresa din 13 septembrie 2007, prin care SC B. SA Focşani a comunicat acordul său reclamantei, cu precizarea că utilizatorul va suporta valoarea lucrărilor de reparare şi refacere a reţelelor în cauză. Utilizatorul, conform contractului unic de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, ara SC B. SA Focşani

În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel referitor la greşita obligare la plata despăgubirilor, s-a constatat că menţiunea inexistenţei unui raport juridic cu reclamanta este incorectă.

Reclamanta, în interesul SC B. SA şi a Primăriei Focşani a procedat la schimbarea traseului conductelor şi a modernizării acestora prin lucrări de investiţii, dovedite cu înscrisuri. U.A.T. Focşani este, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, titulara drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contracte privind administrarea bunurilor care fac parte din domeniul public şi privat al municipiului. Această pârâtă a delegat obligaţia de înlocuire şi refacere a instalaţiilor către SC B. SA Focşani, dar lucrarea a fost efectuată de reclamantă. Pentru aceste considerente, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut obligaţia pârâtei SC B. SA Focşani la plata sumei de 610.196 RON cu titlu de despăgubiri către reclamantă.

5. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SA Focşani, recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, în principal, iar pe fond, respingerea acţiunii ca nefondată, prin modificarea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.

S-a motivat, în primul rând, că instanţa a dat o interpretare greşită pct. 5 al adresei din 13 septembrie 2007. Potrivit cestui act, s-a stipulat că utilizatorul va suporta valoarea lucrărilor de reparare integrală a reţelelor, iar noţiunea de utilizator trebuie raportată la dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 51/2006 care defineşte utilizatorul ca fiind persoana fizică ori juridică ce beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităţi publice, în condiţiile legii. Tot astfel, în contractul de delegare de gestiune, utilizatorul este desemnat a fi persoana fizică ori juridică având un branşament propriu de apă şi/sau racord de canalizare şi care beneficiază, pe bază de contract, de serviciile operatorului.

Plecând de la greşita interpretate a noţiunii de utilizator, instanţa de apel a considerat că această calitate aparţine SC B. SA Focşani şi astfel, prin precizarea că utilizatorul va suporta costul lucrărilor, s-a ajuns la concluzia că acestea sunt în sarcina recurentei.

Or, în opinia recurentei, utilizatorul reţelei este SC A. SRL Goleşti, iar acesta şi-a asumat obligaţia suportării costurilor necesitate de intervenţia efectuată.

Al doilea motiv al recursului vizează greşita aplicare a legii, respectiv, a dispoziţiilor art. 2 pct. i) şi g), art. 4 şi art. 8 din Legea nr. 51/2006 şi art. 9 din contractul de delegare.

Astfel, conform art. 4 din Legea nr. 51/2006 sistemele de utilităţi publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ teritoriale, sunt bunuri de interes şi folosinţă publică şi aparţin domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale.

Conform art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, unităţile administrativ-teritoriale au competenţă exclusivă, în condiţiile legii, în tot ceea ce priveşte înfiinţarea, organizarea, coordonarea şi funcţionarea serviciilor de utilităţi publice, dezvoltarea, modernizarea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ teritoriale aferente sistemelor de utilităţi publice.

Faţă de aceste argumente de lege, recurenta a arătat că acţiunea trebuia soluţionată în contradictoriu cu U.A.T. Focşani, care are calitatea de proprietar a reţelei, iar nu cu SC B. SA Focşani, car este doar operatorul regional al serviciului public şi are exclusiv un drept de administrare, fără a avea şi dreptul de dispoziţie asupra acestora care implică strămutarea sau devierea reţelelor.

De asemenea, art. 9 din contractul unic de delegare se prevede pentru că bunurile de retur care pot fi înlocuite sunt alocare resurse de finanţare în funcţie de programele de investiţii aprobate de autoritatea delegantă.

În consecinţă, nu există obligaţia SC B. SA Focşani de a efectua investiţia în discuţie, constând în strămutarea şi înlocuirea reţelelor fin fondurile proprii ale operatorului, cu atât mai mult cu cât nici din probele dosarului nu se poate deduce asumarea acestor costuri.

Potrivit corespondenţei părţilor, adresele din 12 decembrie 2006, din 05 ianuarie 2001, din 13 septembrie 2007, reclamanta şi-a asumat efectuarea lucrări pe spezele proprii, în interesul său, de aceea se impune soluţia suportării contravalorii lucrărilor de către această parte.

Împotriva acestui recurs SC A. SRL Goleşti a formulat întâmpinare solicitând, în principal, anularea recursului ca nemotivat, în subsidiar, respingerea sa ca nefundat.

S-a arătat că, de vreme ce SC B. SA Focşani beneficiază de pe urma investiţiilor realizare, este firesc să suporte costurile acesteia, cu atât mai mult cu cât societatea pârâtă a beneficiat de fonduri europene pentru efectuarea acestei lucrări.

Pe fondul recursului, s-a apreciat că se impune soluţia respingerii sale, fiind lipsită de fundament schimbarea sensului pct. 5 al adresei din 13 septembrie 2007, deoarece oricum diferenţa terminologică impusă de recurentă nu are semnificaţie. SC B. SA Focşani, in calitate de operator sau utilizator are atribuţiuni în administrarea bunurilor, bunurile putând fi înlocuite cel puţin o data în cursul contractului. Devierea reţelei de apă s-a impus ca soluţie operaţională tot din culpa recurentei, deoarece la eliberarea certificatului de urbanism nu a fost specificat traseul reţelelor de apă, impediment major pe care reclamanta nu l-a putut anticipa la cumpărarea terenurilor.

Unitatea Administrativ Teritorială Focşani a depus întâmpinare solicitând, la rândul său respingerea recursului, iar Consiliului Local al Municipiului Focşani, în cadrul întâmpinării proprii, a solicitat admiterea recursului şi schimbarea soluţiei primei instanţe.

6. Excepţia nulităţii recursului invocată de intimata SC A. SRL Goleşti a'fost dezbătută în şedinţa din 21 aprilie 2014 şi respinsă a nefondată pentru considerentele arătate în practicaua acestei decizii.

Părţile nu au administrat probe în cadrul recursului.

7. Recursul va fi admis, pentru considerentele ce vor fi redate în cele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., revine instanţei de recurs obligaţia încadrării motivelor recursului în criticile de nelegalitate limitativ enumerate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte arată că, deşi primul motiv al recursului vizează schimbarea naturii ori înţelesului lămurit al actului juridic dedus judecăţii prin greşita sa interpretare, cu referire la adresa din 13 septembrie 2007 şi încadrează această critică în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în realitate motivul poate fi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la greşita interpretate şi aplicare a legii.

Aceasta deoarece, în esenţă, recurenta opune diferenţa dintre noţiunea de utilizator şi operator al reţelelor de utilităţi potrivit definiţiei specifice dată în art. 2 din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi în art. 8 din contractual unic de delegare, susţinând că potrivit acestor definiţii, SC B. SA Focşani nu are calitatea de utilizator, obligat, potrivit adresei din 13 septembrie 2007, la plata costului de reparaţii şi modernizare a reţelei de apă.

În alte cuvinte, prin dezvoltarea acestui motiv de recurs nu se pune problema schimbării naturii lămurite ori înţelesului actului juridic analizat, ci de aplicare a efectelor sale, funcţie de lămurirea noţiunii de utilizator al reţelei de utilităţi publice, lămurire care a necesitat interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale.

Ca atare, recursul se fundamenteză în întreaga sa dezvoltare pe critici vizând greşita interpetare şi aplicare a legii şi va fi analizat prin prisma incidenţei motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este astfel evident că, potrivit art. 2 lit. j) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilităţi publice, reprezintă sistemul de utilităţi publice ansamblul bunurilor mobile şi imobile, dobândite potrivit legii, constând din terenuri, clădiri, construcţii şi instalaţii tehnologice, echipamente şi dotări funcţionale, specific unui serviciu de utilităţi.

Aceeaşi lege defineşte ca utilizatori în art. 2 lit. i) persoanele fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilităţi publice, în condiţiile legii, iar operatorii sunt, potrivit lit. h), persoanele juridice cu competenţa şi capacitatea, recunoscute prin licenţa emisă de autoritatea naţională de reglementare competentă din România, de a furniza/presta, în condiţiile reglementărilor în vigoare, un serviciu sau o activitate din sfera serviciilor de utilităţi publice şi care asigură nemijlocit gestiunea serviciului/activităţii, precum şi administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemului de utilităţi publice aferent acestuia/acesteia.

În limitele acestor dispoziţii şi semnificaţiei termenilor definiţi, U.A.T. Focşani, în calitate de autoritate delegantă, a încheiat cu SC B. SA Focşani, ca operator regional, contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare a municipiului Focşani, în cadrul contractului, recurenta având, de altfel, titulatura de operator.

Potrivit obiectului contractului de delegare a gestiunii, specificat în art. 4 pct. 1 al contractului, acesta este specificat la delegarea exclusivă a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi exploatarea sistemelor publice de alimentare cu apă şi canalizare necesare pentru realizarea acestora.

În această succesiune, este evident că termenii de utilizator şi operator, în sensul legii, se referă la noţiuni distincte, dar şi că SC B. SA Focşani avea, în planul contractului dar şi faţă de terţi, calitatea de operator, iar nu de utilizator al reţelei, fiind astfel greşită aserţiunea curţii de apel care a pus semnul egalităţii între aceşti termeni, stabilind că recurenta are atât calitatea de operator, cât şi pe cea de utilizator.

Pe cale de consecinţă, urmare a suprapunerii termenilor, instanţa de apel a ajuns la concluzia greşită că, de vreme ce SC B. SA Focşani avea calitate de utilizator, potrivit corespondenţei din 13 septembrie 2007, aceasta şi-a asumat obligaţia de plată a investiţiei faţă de SC A. SRL Goleşti, prin inserarea în cuprinsul adresei a specificaţiei: "utilizatorul va suporta valoarea lucrărilor de reparaţie şi refacere integrală a reţelelor (...)".

De aceea, sub acest aspect, Înalta Curte arată că este întemeiată această critică din recurs, în măsura în care instanţa de apel, dând o greşită interpretare legii, a concluzionat că recurenta are calitatea de utilizator al reţelei de utilităţi şi astfel a dat efect de angajament de plată al investiţiei în persoana SC B. SA Focşani, ca o consecinţă a celor inserate în cuprinsul adresei din anul 2007 înaintată reclamantei SC A. SRL Goleşti la 13 septembrie 2007.

Cât priveşte a doua critică a recurentei, potrivit căreia nu are calitate procesuală pasivă în raportul obligaţional dedus judecăţii, întrucât sistemele de utilităţi publice sunt proprietatea UAT Focşani, care este singura autoritate cu drept de dispoziţie asupra acestora, Înalta Curte arată următoarele:

Potrivit art. 4 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 51/2006, sistemele de utilităţi publice sunt parte componentă a infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt bunuri de interes şi folosinţă publică şi aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public ori privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fiind supuse regimului juridic al proprietăţii publice sau private a acestora, regim care se aplică şi lucrărilor de înfiinţare, dezvoltare, reabilitare şi retehnologizare a sistemelor de utilităţi publice, precum şi lucrărilor de revizii, reparaţii şi remediere a avariilor, care sunt lucrări de utilitate publică.

Cu toate acestea, în litigiu nu este în discuţie stabilirea titularului dreptului de proprietate publică sau privată asupra reţelelor de utilităţi, ci stabilirea titularului dreptului sau obligaţiei de a efectua lucrările de întreţinere, retehnologizare, reparaţii sau modernizări asupra acestor reţele.

În acest sens, sunt relevante dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 51/2006, care statuează ca revine autorităţilor administraţiei publice competenţa coordonării, organizării şi funcţionării serviciilor de utilităţi publice, precum şi în ce priveşte crearea, modernizarea, administrarea şi exploatarea, competenţă manifestată şi prin delegarea de gestiune a acestor servicii către operatori, realizată prin concesionare.

Astfel, art. 2 lit. h) din lege, statuează că operatorii regionali cărora le-au fost delegate activităţile de gestionare a serviciilor de utilităţi, asigură furnizarea/prestarea serviciului/activităţii de utilităţi publice pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale, administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, precum şi implementarea programelor de investiţii publice de interes zonal ori regional destinate înfiinţării, modernizării şi/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii/activităţi.

În acelaşi sens sunt reglementate obligaţiile operatorului de servicii SC B. SA Focşani în contractul unic de delegare de gestiune a serviciilor de apă şi canalizare pentru municipiul Focşani potrivit art. 18-20 din contract, iar toate cheltuielile necesare pentru lucrările de reparaţii, dotări, modernizări sau investiţii sunt supuse anual aprobării autorităţii delegante.

Prin urmare, nu se poate reţine că pârâta SC B. SA Focşani, operator al serviciilor de utilităţi nu avea obligaţia efectuării acelor lucrări care ţin ce mentenanţa, reparaţia, modernizarea sau optima punere în exploatare a lucrărilor, obligaţie care, în planul procesului îi conferă şi calitatea procesuală de parte în raportul juridic litigios.

De aceea, soluţia dată excepţiei de fond în prima instanţa, menţinută prin decizia recurată, vădeşte o corectă aplicare şi interpretare a legii, cu referire directă la chiar dispoziţiile legale evocate în recurs.

Prin urmare, această parte a criticilor este nefondată.

În fine, recurenta arată că nu şi-a asumat fată de reclamantă obligaţia de plată a contravalorii investiţiei efectuate şi solicitate pe cale de acţiune, urmare faptului că în toată corespondenţa purtată între părţi acordul său asupra intervenţiei la reţeaua de utilităţi a fost condiţionat de suportarea integrală şi exclusivă a acestor costuri de către SC A. SRL Goleşti, iar lucrările efectuate au fost realizate determinat de interesul reclamantei de a-şi extinde perimetrul construibil.

Această critică este fondată. Plecând tocmai de la conţinutul acestei corespondenţe, curtea de apel a reţinut că realizarea lucrărilor a fost precedată de o corespondenţă între părţile litigante, care a purtat asupra devierii traseului conductelor de apă şi restrângerea zonei de protecţie care afecta perimetrul reclamantei şi care impunea terenului acesteia o servitute de trecere a utilităţilor publice, restrângând zona construibilă.

În acest sens, reclamanta a propus recurentei-pârâte SC B. SA Focşani găsirea unei soluţii comune, aşa cum rezultă din adresa din 12 decembrie 2006.

Acestei adrese, recurenta-pârâtă a răspuns succesiv la 05 ianuarie 2007 şi 13 septembrie 2007 prin adrese, arătând că s-au demarat procedurile de accesare de fonduri structurale pentru reabilitarea conductelor şi că lucrările sunt estimate a demara cel mai devreme în primul trimestru al anului 2010, că dacă reclamanta doreşte executarea acestor lucrări mai devreme, costurile vor fi suportate exclusiv de către SC A. SRL Goleşti, respectiv, că utilizatorul va suporta valoarea costurilor de reparare şi refacere integrală a reţelelor afectate, inclusiv valoarea reparaţiilor stradale şi a costurilor de remediere a oricăror avarii produse la reţelele publice.

Nicio instanţă nu a reţinut existenţa în cauză a unui angajament bilateral de plată/convenţii referitoare la rambursarea costurilor implicate de aceste lucrări de către SC B. SA Focşani. După cum s-a arătat în prima parte a considerentelor, recurenta nu avea calitatea de utilizator, pentru a se putea considera că această parte şi-a asumat plata costurilor, aşa cum greşit a considerat curtea de apel, prin interpretarea greşită a legii, concluzie care va fi modificată prin efectul acestui recurs.

Nu se poate reţine, în aceste condiţii, temeinicia pretenţiei de plată ce a făcut obiectul litigiului, întemeiată pe dispoziţiile art. 992 C. civ. (plata lucrului nedatorat), deoarece pârâta SC B. SA Focşani nu a primit o plată (solutio) ce nu-i era datorată (indebitum), pentru a fi activată obligaţia repetiţiunii, astfel încât nici problema scopului plăţii făcute de SC A. SRL Goleşti nu poate fi luată în discuţie.

De asemenea, Înalta Curte arată că nu este incident nici art. 998 C. civ., indicat alternativ ca temei al acţiunii de către reclamantă.

Chiar dacă, oricum, cele două temeiuri juridice se exclud, instanţa de recurs arată că premisa răspunderii civile delictuale este faptul ilicit, adică acea conduită prohibită de lege şi prejudiciabilă pentru reclamant. Nici reclamanta nu a indicat şi nici Înalta Curte nu a identificat norma de drept obiectiv încălcată de către pârâta SC B. SA Focşani pentru a prefigura elementele acestei răspunderi şi temeinicia pretenţiei formulate în cauză cu acest fundament.

Enunţând şi principiul că instanţa este legată să analizeze cauza în limitele învestirii, adică inclusiv potrivit temeiurilor juridice pe care parte îşi formulează pretenţia, Înalta Curte arată că în apel şi în prima instanţa hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în măsura în care, pe de-o parte a considerat că SC B. SA Focşani s-a obligat la plată, întrucât, ca utilizator al reţelei s-a angajat faţă de reclamantă, iar pe de altă parte recunoaşterea pretenţiei reclamantei nu a fost concordantă cauzei cererii de chemare în judecată.

De aceea, pentru toate considerentele arătate în această decizie, recursul SC B. SA Focşani va fi admis, iar în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., decizia atacată va fi modificată, cu consecinţa admiterii apelului promovat de SC B. SA Focşani împotriva sentinţei civile nr. 224 din 05 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a ll-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură din dispozitiv dispoziţia de obligare la plata sumei de 610.196 RON, despăgubiri, a SC B. SA Focşani, menţinând, în rest, celelalte dispoziţii.

Totodată, aplicând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată intimata SC A. SRL Goleşti la plata cheltuielilor de judecată către SC B. SA Focşani, efectuate de această parte în faza de judecată a apelului şi recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC B. SA Focşani împotriva deciziei civile nr. 140/A din 3 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, pe care o modifică şi în consecinţă:

Admite apelul pârâtei SC B. SA Focşani împotriva sentinţei civile nr. 224 din 05 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a ll-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, pe care o schimbă în parte în sensul că înlătură dispoziţia referitoare la obligarea pârâtei SC B. SA Focşani la plata sumei de 610.196 RON cu titlu de despăgubiri.

Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Obligă intimata-reclamantă SC A. SRL comuna Goleşti la plata sumei de 10.222,96 RON cheltuieli de judecată, în favoarea recurentei-pârâte.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2015.