Rail transport fee recovery: failure of appellate court to substantively motivate decision on tariff application and legal set-off

Decizia nr. 1066/2016

Asupra recursurilor, a constatat următoarele:

1. Prin Cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Galaţi, la data de 22 aprilie 2010, sub nr. x/121/2010, reclamanta SC A. SA - prin administrator special a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, obligarea acesteia la plata sumei de 1.026.784,90 RON, reprezentând contravaloarea Facturii din 9 decembrie 2009, şi a cheltuielilor de judecată.

La data de 18 aprilie 2011, reclamanta a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că a modificat perioada pentru care a calculat sumele solicitate cu titlu de penalităţi şi tarif orar de utilizare a vagoanelor (TOU), respectiv în loc de suma de 1.026.784,90 RON din acţiune, a solicitat suma de 936.592,16 RON, ca urmare a recalculării penalităţilor şi TOU, raportat la faptul că, la data introducerii acţiunii, dreptul la acţiune cu privire la sumele calculate până la 21 aprilie 2007 s-a prescris, astfel încât suma solicitată, de 936.592,16 RON, reprezintă: 248.439,21 RON - penalităţi de întârziere calculate conform art. 8.10 din contract, 659.340,59 lei-tarif orar pentru utilizarea vagoanelor, calculat conform anexei 2.1 din Contract, şi 28.815,36 RON - staţionări pe liniile C. SA, conform art. 6.5 din contract.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.450 din 31 mai 2011, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea modificată şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 936.592,16 RON.

Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 9 din 10 februarie 2012, a admis apelul declarat de către pârâta SC B. SA, a anulat Sentinţa civilă nr. 2.450 din 31 mai 2011 a Tribunalului Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

2. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, la data de 17 aprilie 2012, sub nr. x/121/2010*.

3. Prin Sentinţa civilă nr. 151 din 23 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA - prin lichidator judiciar D. SPRL, iar pârâta SC B. SA Bucureşti a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 245.097,99 RON cu titlu de penalităţi calculate în perioada 8 mai 2007 - 10 iunie 2009, pentru plata cu întârziere a facturilor emise de reclamantă pe seama pârâtei în perioada 23 aprilie 2007 - 21 decembrie 2007. S-a constatat că excepţia prescripţiei penalităţilor calculate pentru facturi anterioare datei de 22 aprilie 2007, invocată de pârâtă, a rămas fără obiect. Au fost respinse pretenţiile referitoare la plata TOU.

S-a constatat că excepţia prescripţiei TOU calculat anterior datei de 22 aprilie 2007, invocată de pârâtă, a rămas fără obiect. S-a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind taxa de staţionare. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.875 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În argumentarea acestei sentinţe, prima instanţă a dat eficienţă prevederilor art. 8.10 din Contract şi coroborând înscrisurile de la dosar cu raportul de expertiză efectuat în cauză s-a admis în parte capătul de cerere, iar pârâta a fost obligată la 245.097,99 RON cu titlu de penalităţi calculate pentru perioada 8 mai 2007 - 10 iunie 2009 pentru facturile emise în 23 aprilie - 21 decembrie 2007.

Referitor la excepţia prescripţiei penalităţilor calculate pentru facturi anterior datei de 22 aprilie 2007, prima instanţă a reţinut că a rămas fără obiect ca urmare a modificării perioadei pentru care reclamanta a solicitat acordarea penalităţilor.

În ceea ce priveşte capătul de cerere vizând preţurile referitoare la tariful orar, prima instanţă l-a respins ca nedovedit raportat la probatoriile administrate.

Totodată, prima instanţă a luat act de renunţarea la capătul de cerere referitor la taxa de staţionare solicitată în cuantum de 28.815,36 RON, conform art. 246 C. proc. civ., având în vedere că la data de 26 martie 2013 reclamanta a renunţat la aceste pretenţii.

Împotriva acestei sentinţe civile au declarat apel atât reclamanta SC A. SA - prin lichidator judiciar D. SPRL Galaţi, cât şi pârâta SC B. SA Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

4. Prin Decizia civilă nr. 129/A din 21 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta SC A. SA - prin lichidator judiciar D. SPRL Galaţi şi de pârâta SC B. SA Bucureşti.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut în esenţă că în contract nu s-a definit TOU, iar instanţa de fond, în mod justificat, a dat eficienţă dispoziţiilor din Regulamentul de transport pe căile ferate din România, aprobat prin O.G. nr. 7/2005 şi Normele Uniforme pentru Aplicarea Regulamentului de Transport (NUT) aprobat prin Ordinul nr. 746/1998 al Ministerului Transporturilor, acte recunoscute de părţi ca şi aplicabilitate prin chiar art. 3 din Contractul nr. x/2006.

Raportat amplului probatoriu administrat în cauză şi în mod judicios interpretat, corect a reţinut instanţa de fond că reclamanta nu şi-a dovedit pretenţiile referitoare la plata tarifului orar.

Totodată, s-a mai reţinut că la data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC A. SA Galaţi, conform Sentinţei comerciale nr. 960 din 8 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. x/121/2008, nu era îndeplinită condiţia privitoare la caracterul exigibil al penalităţilor, reţinându-se corect că nu poate opera compensarea legală între creanţa reclamantei şi cea a pârâtei, respectiv de 567.067.61 RON.

S-a mai reţinut că nici critica aplicării greşite a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. referitoare la plata cheltuielilor de judecată nu a putut fi primită, instanţa de fond motivându-şi soluţia de obligare a pârâtei la plata acestora, pe care, de altfel, le-a acordat în parte, ca urmare a soluţiei de admitere în parte a pretenţiilor formulate de reclamantă.

5. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamanta SC A. SA - prin lichidator judiciar D. SPRL Galaţi, cât şi pârâta SC B. SA Bucureşti.

5.1. Recursul reclamantei SC A. SA - prin lichidator judiciar D. SPRL Galaţi a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac exercitate, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recurenta-reclamantă a arătat că soluţia pronunţată de instanţa de apel a fost dată fără ca instanţa să cerceteze fondul, hotărârea fiind de altfel şi nemotivată.

Astfel, instanţa nu a făcut nicio analiză cu privire la probele administrate în cauză, întrucât nu rezultă modul în care instanţa de apel a apreciat concluziile expertizei întocmită de expertul tehnic judiciar E. şi nici raţionamentul ce a condus la respingerea susţinerilor privitoare la modul de calcul al tarifului orar de utilizare (TOU) conform tabelului anexat la acţiunea reclamantei.

Instanţa de apel s-a limitat la reluarea motivării hotărârii pronunţate de instanţa de fond, respectiv concluzia că reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor referitoare la plata tarifului orar. De asemenea, nu a motivat ce dispoziţii din Regulamentul de transport (NUT) aprobat prin Ordinul nr. 7/2005 şi Normele uniforme pentru aprobarea Regulamentului de Transport (NUT) aprobate prin Ordinul nr. 746/2008 al Ministerului Transporturilor au fost încălcate.

Concluzionând, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea nu cuprinde argumentele pro şi contra care au condus, în fapt şi în drept, la convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, nefiind respectate prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

5.2. Recursul pârâtei SC B. SA a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate numai în ce priveşte apelul său, în sensul admiterii apelului său în totalitate şi constatarea compensării legale a sumei de 245.097,99 RON cu titlu de penalităţi calculate în perioada 8 mai 2007 - 10 iunie 2009, cu parte din soldul de 567.067,61 RON datorat de reclamantă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea pe larg a situaţiei de fapt, recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă că instanţa de apel a făcut o interpretare greşită şi trunchiată a dispoziţiilor legale privind compensarea creanţei, hotărârea fiind lipsită de temei legal, dată cu aplicarea greşită a legii, cât şi a dispoziţiilor Contractului nr. x/2006.

Astfel, instanţa a reţinut că nu este aplicabilă compensarea legală, însă fără a motiva, în vreun fel, decizia pronunţată, instanţa preluând practic cu totul motivarea primei instanţe, la care a şi făcut trimitere, făcând inclusiv o aplicare greşită a dispoziţiilor legale în materia compensării.

Totodată, recurenta-pârâtă a solicitat instanţei de recurs să constate că sunt îndeplinite condiţiile compensării legale, ca urmare a înscrierii la masa credală a reclamantei cu suma de 567.067,61 RON, cu respectarea prevederilor art. 52 din Legea nr. 85/2006.

Instanţa de apel, în mod eronat, a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1144 şi art. 1145 C. civ., concluzionând greşit că nu este îndeplinită condiţia privitoare la caracterul exigibil al penalităţilor, având în vedere raportul de expertiză contabilă administrat.

Recurenta-pârâtă a mai susţinut că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind nelegală în ceea ce priveşte soluţionarea apelului său.

Astfel, instanţa nu a motivat în cuprinsul hotărârii sale care sunt argumentele referitoare la neîndeplinirea condiţiei privitoare la caracterul exigibil al penalităţilor, fiind expusă doar concluzia cercetărilor în acest sens, fără alte explicaţii şi menţiuni care au condus la o astfel de concluzie.

Privitor la capătul de cerere de obligare a reclamantei SC A. SA - prin lichidator judiciar D. SPRL Galaţi la plata cheltuielilor de judecată, recurenta-pârâtă a invocat nelegalitatea deciziei recurate, susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra acestui capăt de cerere.

Faţă de argumentele expuse, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului său în totalitate.

Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă SC A. SA - prin lichidator judiciar D. SPRL Galaţi a solicitat respingerea recursului pârâtei SC B. SA, ca nefondat.

6. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că recursurile sunt fondate pentru raţiunile ce urmează:

Cu titlu prealabil, se reţine că ambele recursuri vizează aceiaşi chestiune sub aspectul nemotivării deciziei recurate, motiv pentru care Înalta Curte va răspunde printr-un considerent comun.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive străine sau contradictorii ori străine de natura pricinii.

Îndatorirea instanţei de a-şi motiva hotărârea, a cărei nerespectare este sancţionată de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., semnifică, în raport de cerinţele impuse de art. 261 C. proc. civ. examinarea apărărilor părţilor, a argumentelor aduse, cu punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument, stabilirea în detaliu, a situaţiei de fapt şi încadrarea ei în drept, precum şi raţionamentul logico juridic care a condus la adoptarea soluţiei.

În speţă, se constată că motivarea hotărârii instanţei de apel nu răspunde acestor exigenţe legale deoarece nu examinează efectiv apărările şi susţinerile părţilor, ci doar confirmă în termeni generali raţionamentul primei instanţe.

Astfel, din considerentele hotărârii rezultă că instanţa de apel s-a rezumat la simple afirmaţii cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor O.G. nr. 7/2005, însă fără a argumenta raţionamentul avut în vedere sub acest aspect, respectiv care sunt acele dispoziţii legale şi în raport cu ce circumstanţe.

Totodată, modul în care instanţa a justificat soluţia dată asupra compensării nu reprezintă o rezolvare a chestiunilor de fapt relevate în susţinerea apărării. În speţă, pârâta solicitând de fapt o compensare judiciară, condiţionată de examenul temeiniciei pretenţiei reclamantei, pe care instanţa nu a analizat-o.

Dispoziţiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. obligă instanţa de apel să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, în sensul că, caracterul devolutiv al apelului consacrat de textul de lege evocat trebuie să se reflecte şi în considerentele hotărârii, chiar şi în ipoteza menţinerii hotărârii fondului, iar nerespectarea acestor cerinţe impune aplicarea sancţiunii casării hotărârii, care în absenţa acestor elemente concrete nu poate fi supusă controlului pe fondul soluţiei adoptate.

De reţinut este faptul că, instanţa de apel nu a examinat în mod real problemele esenţiale ce i-au fost supuse analizării şi nici nu a justificat de ce au fost respinse apărările părţilor făcute cu ocazia declarării apelurilor, fapt pentru care motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. îşi găseşte pe deplin justificarea în cauză.

Faţă de cele ce preced, constatând că în absenţa motivării, dezlegările instanţei nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs, într-o manieră ce face inutilă examinarea celorlalte critici, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (3) din acelaşi cod, va admite recursurile declarate de reclamanta SC A. SA - prin lichidator judiciar D. SPRL Galaţi şi de pârâta SC B. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 129/A din 21 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, pe care o va casa cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta SC A. SA - prin lichidator judiciar D. SPRL Galaţi şi de pârâta SC B. SA Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 129/A din 21 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, pe care o casează cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2016.

Procesat de GGC - N