Nullity of corporate constituent deed and share assignments for lack of shareholder approval exceeding 20% asset threshold in listed companies

Decizia nr. 1063/2016

Prin Cererea formulată la data de 29 mai 2009 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanţii SC A. SA, B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL să se constate nulitatea absolută parţială a actului constitutiv al acesteia, autentificat la B.N.P. F., în ceea ce priveşte clauzele referitoare la participarea SC A. SA în această societate, cu obligarea pârâtei la restituirea aportului pe care reclamanta l-a adus la constituirea capitalului social, respectiv: Ferma G., compusă din grajd, adăpătoare, magazie, depozit şi terenul aferent, în suprafaţă de 4.267,26 mp, înscris în CF H. comuna Lisa, nr. cadastral I., J., Depozit G., compus din cabană, lac şi curte, teren în suprafaţă de 2.902,92 mp, înscris în CF K. comuna Lisa, nr. top L., M., N., bunurile mobile enumerate şi descrise în Cap. III art. 7 din actul constitutiv, precum şi suma de 2.500 RON.

În contradictoriu cu pârâţii O., P., Q. şi R. reclamanţii au solicitat să se pronunţe nulitatea contractelor de cesiune intervenite în data de 19 decembrie 2006 între reclamanta SC A. SA în calitate de cedent, pe de o parte, şi pârâţi, în calitate de cesionari, pe de altă parte, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se susţine, în esenţă, că actul constitutiv al SC E. SRL este lovit de nulitate absolută parţială pentru lipsa consimţământului SC A. SA, iar contractele de cesiune încheiate ulterior sunt nule ca efect al nulităţii primului act.

Prin Sentinţa civilă nr. 321/C din 17 iulie 2012 a Tribunalului Braşov s-a luat act de renunţarea reclamanţilor la petitul din completarea de acţiune, privind obligarea pârâtului O. la plata către SC A. SA a daunelor reprezentând valoarea bunurilor înstrăinate.

S-a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi în consecinţă, a fost constatată nulitatea absolută parţială a actului constitutiv al SC E. SRL autentificat la B.N.P. F., cu privire la clauzele având ca obiect dobândirea de către reclamanta SC A. SA a calităţii de asociat al pârâtei, s-a dispus obligarea pârâtei SC E. SRL să restituite reclamantei SC A. SA aportul adus de aceasta la constituirea capitalului social, s-a constatat nulitatea contractelor de cesiune de părţi sociale ale SC E. SRL încheiate la data de 19 decembrie 2006 între reclamanta SC A. SA şi pârâţii O., P., Q. şi R., cu obligarea tuturor pârâţilor la plata sumei de 16.040,10 RON cheltuieli de judecată.

Au fost respinse cererile de intervenţie formulate de intervenienţii S., T. şi U. în contradictoriu cu pârâţii O. şi P.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, prin Hotărârea A.G.A.O. din 12 aprilie 2005 a SC A. SA s-a aprobat înfiinţarea unei societăţi cu răspundere limitată, pentru plantaţia de afin, la care societatea să deţină 95% din părţile sociale.

În baza acestei hotărâri, între SC A. SA, O., Q., P., V., X. şi R. s-a încheiat Actul constitutiv al SC E. SRL autentificat la data de 7 octombrie 2005 la B.N.P. F.

Prin Sentinţa civilă nr. 18/CC din 11 aprilie 2007 pronunţată în Dosarul nr. x/62/2007 al Tribunalul Braşov, rămasă irevocabilă prin neapelare s-a constatat nulitatea Hotărârii A.G.O.A. a SC A. SA din 12 aprilie 2005.

Prin Hotărârea A.G.O.A. din 27 aprilie 2006 s-au aprobat măsuri pentru creşterea eficienţei economice a societăţii, hotărâre în baza cărei consiliul de administraţie al SC A. SA a emis Hotărârea din data de 13 septembrie 2006 prin care s-a aprobat cesiunea de părţi sociale deţinute de SC A. SA la SC E. SRL.

În consecinţă, la data de 19 decembrie 2006 s-au încheiat contractele de cesiune prin care SC A. SA a cesionat 60 părţi sociale deţinute la SC E. SRL către O., 30 părţi sociale către P., 2 părţi sociale către Q. şi 2 părţi sociale către R.

Prin Sentinţa civilă nr. 15/CC din 15 martie 2007 pronunţată în Dosarul nr. x/62/2007, rămasă irevocabilă prin neapelare, Tribunalul Braşov a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.O.A. a SC A. SA din data de 27 aprilie 2006.

Acţiunea este întemeiată pe lipsa consimţământului valabil exprimat pentru încheierea actului, dovedită prin hotărârile judecătoreşti evocate cu putere de lucru judecat.

S-au înlăturat apărările pârâţilor care au susţinut că anularea Hotărârii A.G.O.A. nu are influenţă în cauză, prin invocarea dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 31/1990 cu privire la cauzele de nulitate ale unei societăţi comerciale, care însă nu au fost reţinute ca fiind incidente în speţă, pe motiv că nulitatea societăţii ca persoană juridică este diferită de nulitatea actului constitutiv, atât sub aspectul regimului juridic, cât şi al consecinţelor. Nulitatea societăţii comerciale, sancţiune care duce la încetarea acesteia ca persoană juridică, poate fi constatată sau declarată numai pentru cauzele expres prevăzute de art. 56 Legea nr. 31/1990, în timp ce nulitatea actului constitutiv este atrasă de cauzele de drept comun.

Cu privire la valoarea bunurilor aduse ca aport au fost reţinute evaluările făcute prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză.

Din analiza actului constitutiv al SC E. SRL s-a reţinut şi faptul că pârâtul O. a semnat acest act, atât în calitate de reprezentant legal al SC A. SA, cât şi în nume propriu, în calitate de asociat al SC E. SRL, în lipsa obţinerii aprobării adunării generale extraordinare, în condiţiile prevăzute la art. 112, care arată că, pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acţionarii ce deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare, dacă în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majoritate mai mare.

S-a verificat şi al doilea motiv de nulitate invocat de reclamanţi, cu privire la existenţa în fapt a unei divizări a SC A. SA, în lipsa unei hotărâri a adunării generale extraordinare, impusă de art. 239 şi urm. din Legea nr. 31/1900 şi s-a concluzionat că aceasta reprezintă tot o expresie a lipsei totale a consimţământului.

Cu privire la constatarea nulităţii actelor de cesiune de părţi sociale ale SC E. SRL încheiate la data de 19 decembrie 2006 între reclamanta SC A. SA şi pârâţii O., P., Q. şi R., instanţa a reţinut că, prin Decizia nr. 3.364 din 12 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au analizat actele de cesiune pentru lipsă de consimţământ şi cauză ilicită, iar în speţa de faţă se invocă o altă cauză de nulitate, respectiv principiul resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis, petitul de anulare contracte de cesiune fiind unul subsidiar. Acesta este motivul pentru care, prin încheierea din data de 6 mai 2010 s-a respins excepţia puterii de lucru judecat.

Analizând pe fond acest petit, instanţa a reţinut principiul mai sus enunţat a anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial, fiind înlăturate apărările pârâţilor care au invocat excepţia bunei-credinţe, pe motivul că părţile sociale transmise prin contractele de cesiune sunt mobile, dar nu şi corporale, ci creaţii ale intelectului uman, astfel că această condiţie de aplicare a excepţiei nu este îndeplinită.

Mai mult, în cauză s-a reţinut reaua-credinţă, pe motiv că nici pârâtul O. şi nici pârâta P. nu au făcut dovada că au informat pe ceilalţi administratori şi cenzori cu privire la intenţia de a dobândi părţi sociale şi mai ales cu privire la preţul plătit pentru acestea, încălcând dispoziţiile art. 1443 din Legea nr. 31/1990, că, în virtutea calităţii de administrator, au influenţat decisiv adoptarea hotărârilor A.G.O.A. anulate, care au prejudiciat acţionarii, au încălcat principiul preemineţei interesului social, al protecţiei investitorilor, transparenţei tranzacţiilor şi informarea permanentă a acţionarilor cu ocazia trecerii fermei în litigiu de la societatea SC A. SA la SC E. SRL.

Având în vedere admiterea acţiunii principale, instanţa a respins cererea de intervenţie.

Apelul declarat de pârâţii O., P. şi SC E. SA împotriva Sentinţei civile nr. 312/C din 17 iulie 2012 a Tribunalului Braşov a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 793/Ap din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Motivul de nulitate întemeiat pe nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează divizarea societăţilor comerciale nu poate fi reţinut, nefiind îndeplinite condiţiile art. 251 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data încheierii actului juridic atacat.

Nu a fost primit nici motivul de apel potrivit căruia, faţă de proporţia pe care o reprezintă valoarea patrimonială a aportului SC A. SA la capitalul social al SC E. SA, prin raportare la întreaga valoare contabilă a activelor intimatei-reclamante, preşedintele consiliului de administraţie putea exprima consimţământul valabil al societăţii la încheierea actului constitutiv al SC E. SA fără a fi necesară aprobarea adunării generale a acţionarilor. Aceasta deoarece dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data încheierii actului atacat, invocate de apelanţi nu este aplicabil în speţă întrucât, societatea reclamantă este o societate listată, admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi, ca urmare, se supune dispoziţiilor art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

S-a mai reţinut că, în speţă, nu există nicio decizie a consiliului de administraţie în sensul aprobării asocierii SC A. SA la SC E. SA.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, restituirea bunurilor aduse de către reclamantă ca aport la capitalul social al SC E. SA, aceasta este o consecinţă a nulităţii parţiale a actului constitutiv.

Argumentul apelanţilor că actul constitutiv al SC E. SA a dat naştere unor raporturi juridice doar între asociaţi, societatea constituită neexistând ca subiect de drept la acea dată nu poate fi reţinut, întrucât, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, aporturile în natură se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare către societate. Aşadar, este firesc ca obligaţia de restituire a aportului să revină societăţii în proprietatea şi posesia căreia a intrat.

Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, s-a constatat că prima instanţă a făcut o aplicare corectă a principiului desfiinţării actului subsecvent ca urmare a nulităţii actului iniţial şi nu a reţinut excepţia de la această regulă întemeiată pe principiile bunei-credinţe.

Chiar dacă buna-credinţă la încheierea convenţiilor se prezumă, în speţă, există indicii care răstoarnă această prezumţie în cazul pârâţilor beneficiari ai contractelor de cesiune.

Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs pârâţii O., SC E. SA şi P.

În motivarea recursului se aduc următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

În privinţa nulităţii parţiale a actului constitutiv al SC E. SA se invocă aplicarea greşită a art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi se susţine că, faţă de proporţia neglijabilă pe care o reprezenta valoarea patrimonială a aportului SC A. SA la capitalul social al SC E. SA, prin raportare la întreaga valoare a activelor imobilizate, adoptarea deciziei privind participarea societăţii la constituirea noii societăţi cădea în atribuţiile administratorilor, fără a fi necesară aprobarea respectivei operaţiuni de către adunarea generală a acţionarilor. Valoarea aportului, sub 4% din totalul activelor societăţii reclamante, a fost constatată prin Decizia irevocabilă nr. 3.364 din 12 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat şi în sensul că depăşirea limitelor mandatului administratorilor nu se sancţionează cu nulitatea, ci cu o eventuală răspundere a acestora, pentru prejudiciul cauzat, decizie în raport de care se invocă puterea de lucru judecat.

Recurenta contestă valoarea operaţiunii juridice deduse judecăţii prin consideraţii care au legătură cu administrarea probelor cu expertize tehnice şi modul de interpretare al acestora, susţinând, de asemenea că, prin respingerea unor probe nemotivat i-a fost încălcat dreptul la apărare, precum şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

O altă critică se referă la cele reţinute în apel în legătură cu necesitatea exprimării voinţei SC A. SA prin intermediul consiliului de administraţie, şi nu doar a unui singur membru şi faţă de care recurenta susţine că, potrivit procesului-verbal al şedinţei consiliului de administraţie, hotărârea de înfiinţare a unei societăţi comerciale a aparţinut întregului consiliu, astfel că nu se poate susţine lipsa consimţământului, ca şi condiţie esenţială de validitate a actului constitutiv al SC E. SRL, potrivit art. 948 C. civ.

Criticile recurentei vizează, de asemenea, aplicarea greşită a principiului anulării actului subsecvent, cu ignorarea excepţiilor legate de invocarea bunei-credinţe, stabilitatea circuitului civil, care conservă efectele actului subsecvent, în speţă, al contractelor de cesiune. Se arată că, deşi instanţa a reţinut contrariul, în cauză nu s-a făcut dovada relei-credinţe a cesionarilor, în sensul că aceştia au cunoscut că dobândesc părţile sociale de la un neproprietar.

Prin întâmpinarea la recurs, intimata-reclamantă SC A. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL a solicitat respingerea recursului, arătând în apărare că decizia reţine considerente întemeiate pe realitatea faptelor şi sunt încadrate corect în dispoziţiile legale aplicabile speţei, motiv pentru care nu pot fi reţinute criticile invocate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:

La momentul de referinţă când au fost încheiate actele juridice deduse judecăţii, societatea reclamantă era o societate listată, admisă la tranzacţionare pe o piaţă reglementată, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, conform cărora: "În cazul societăţilor listate, actele de dispoziţie pe care administratorii societăţii pot să le efectueze în baza mandatului general conferit în momentul alegerii lor în funcţie se limitează la 20% din totalul activelor, minus creanţele de încasat".

Prin urmare, temeiul esenţial care justifică constatarea nulităţii absolute parţiale a actului constitutiv al SC E. SRL îl constituie lipsa consimţământului valabil exprimat la încheierea actului, lipsă datorată neaprobării de către adunarea generală extraordinară a acţionarilor a deciziei de participare la capitalul social al noii societăţi înfiinţate, cu aporturi în natură, proprietatea reclamantei. O asemenea decizie, prin organul său de administrare putea fi luată doar dacă valoarea aportului la capitalul social era mai mică sau egală cu 20% din valoarea activelor societăţii, mai puţin creanţele faţă de terţi. Or, din probatoriul administrat a rezultat o valoare superioară, astfel că operaţiunea juridică de înstrăinare a activelor societăţii reclamante, cu titlu de aport în natură la constituirea noii societăţi, intră sub incidenţa prevederilor art. 241 alin. (1) din Legea privind piaţa de capital. Aceste prevederi legale sunt norme imperative, de ordine publică, a căror încălcare se sancţionează cu nulitatea şi conferă dreptul oricărui acţionar să o invoce pe calea unei acţiuni judecătoreşti, împreună cu solicitarea de recuperare a pagubelor pricinuite societăţii.

Invocarea de către recurenţi a puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 3.364 din 12 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. x/62/2007 nu este fondată, deoarece, cum corect s-a reţinut în apel, în acel dosar instanţa supremă a avut în vedere la determinarea cotei-limită, doar valoarea nominală a părţilor sociale care au făcut obiectul contractelor de cesiune încheiate la 19 decembrie 2006. Or, modalitatea corectă de determinare a cotei-limită, reglementată de art. 241 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 este cea avută în vedere de către instanţa de apel.

Instanţa de apel a analizat motivul de nulitate invocat de reclamanţi şi în ipoteza în care operaţiunea în cauză era permisă fără aprobarea adunării generale a acţionarilor şi, în mod corect a concluzionat că, fiind condusă de un organ colegial, respectiv consiliul de administraţie, societatea reclamantă îşi putea exprima în mod valabil consimţământul printr-o decizie comună, care lipseşte, contrar susţinerilor recurenţilor, iar nu prin voinţa singulară a unuia dintre membrii.

Nu sunt fondate nici susţinerile conform cărora actul juridic atacat nu a condus la naşterea unor raporturi juridice între cele două societăţi comerciale pe motiv că la acea dată SC E. SRL nu era constituită, deoarece, aportul la capitatul societăţii recurente a fost adus de către asociaţi, nu în patrimoniul celorlalţi asociaţi, ci, chiar în patrimoniul societăţii constituite prin acordul de voinţă al acestora. Drept urmare, ca efect direct şi nemijlocit al constatării nulităţii absolute şi parţiale a actului constitutiv, părţile contractante afectate de sancţiunea nulităţii trebuie repuse în situaţia anterioară, pentru restabilirea echilibrului patrimonial.

În privinţa motivelor de recurs referitoare la anularea contractelor de cesiune se va reţine că, în mod legal s-a făcut aplicarea principiului anulării actului subsecvent.

Urmare a constatării nulităţii absolute parţiale a actului constitutiv, titlul cedentului s-a desfiinţat, mai exact, se poate considera că nu a existat niciodată obiectului material juridic al actelor de cesiune, iar persoanele fizice care au devenit cesionare ale părţilor sociale în baza unui act juridic nul absolut şi parţial, având în vedere calitatea lor, nu pot fi considerate subdobânditori de bună-credinţă.

Prin operaţiunile efectuate, recurenţii-pârâţi, au încălcat interesul prioritar al societăţii pe care o conduceau. Aceştia aveau obligaţia specifică administratorilor societăţilor emitente de valori mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate, de a acţiona în aşa fel în operaţiunile pe care le efectuează încât să fie apărat şi promovat interesul prioritar al societăţii, în raport cu interesele unor acţionari, precum şi cu propriile interese, astfel că prezumţia bunei lor credinţe a fost răsturnată, iar actele de cesiune a părţilor sociale au fost în mod legal anulate.

Se va reţine, totodată, că, prin Decizia nr. 3.364 din 12 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea de anulare a actelor de cesiune a fost respinsă pentru alte motive decât acelea al efectelor nulităţii, respectiv în aplicarea principiului anulării actului subsecvent celui a cărui nulitate a fost constatată, nefiind, prin urmare, încălcată autoritatea de lucru judecat.

În baza considerentelor expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul pârâţilor O., SC E. SRL şi P., iar potrivit art. 274 C. proc. civ. aceştia vor fi obligaţi să achite reclamantei-intimate SC A. SA, prin administrator judiciar Y. SPRL suma de 2.400 RON cheltuieli de judecată ocazionate cu plata onorariului avocaţial, în baza chitanţei depusă la dosar.

Se va lua act, totodată, de împrejurarea că reclamantul-intimat C. a renunţat la judecată, în baza Declaraţiei autentificate la data de 22 octombrie 2015 de B.N.P. Z.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că intimatul-reclamant C. a renunţat la judecarea cauzei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii O., SC E. SRL şi P. împotriva Deciziei civile nr. 793/Ap din 17 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă recurenţii-pârâţi O., SC E. SRL şi P. să achite intimatei-reclamante SC A. SA - prin administrator judiciar Y. SPRL suma de 2.400 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2016.

Procesat de GGC - N