Appeal over inadmissible revision application dismissed, judgment stands

Decizia nr. 1062/2016

Asupra recursului, a constat următoarele:

1. Prin Sentinţa civilă nr. 93F din 2 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 1.658 din 26 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în Dosarul nr. x/4/2013.

În argumentarea acestei soluţii, instanţa a reţinut în esenţă că nu sunt întrunite cerinţele de admisibilitate impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât prin hotărârile indicate ca fiind potrivnice - Sentinţa civilă nr. 1.658 din 26 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Sentinţa nr. 747 din 3 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-au soluţionat două cereri de revizuire, având obiecte şi fiind fundamentate pe temeiuri juridice distincte, cereri care, de altfel, au fost respinse.

2. Împotriva Sentinţei nr. 93F din 2 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, revizuenţii A. şi B. au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea căii extraordinare de atac exercitate, casarea sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii de revizuire.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., după prezentarea parcursului judiciar a litigiilor purtate, recurenţii-revizuenţi au arătat în esenţă că din examinarea temeinică a prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezultă, în mod vădit, neîndoielnic faptul că instanţa de judecată s-a aflat într-o regretabilă eroare.

Astfel, instanţa nu a manifestat rolul activ în aflarea adevărului, deşi erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., însă instanţa a respins-o ca inadmisibilă.

3. Înalta Curte, examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Cu titlu prealabil, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la prevederile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi art. 3041 C. proc. civ., în sensul că acestea au fost invocate, în mod formal, de către recurenţii-revizuenţi, Înalta Curte urmând a proceda la o examinare a legalităţii hotărârii atacate mai sus evocate în condiţiile prevăzute de motivul de nelegalitate al art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de nelegalitate ce vizează lipsa temeiului legal al hotărârii criticate sau aplicarea greşită a legii.

Criticile recurenţilor-revizuenţi vizând greşita soluţie de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire nu pot fi reţinute.

Dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează cererea de revizuire întemeiată pe existenţa de hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau grade deosebite în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

În speţă, se constată că, în mod corect s-a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârile indicate ca fiind potrivnice - Sentinţa civilă nr. 1.658 din 26 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Sentinţa nr. 747 din 3 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu întrunesc cumulativ cerinţele imperative impuse de textul legal invocat, aceste hotărâri fiind pronunţate în căile de atac de retractare exercitate, cereri de revizuire fundamentate pe temeiuri juridice diferite, cereri ce au fost respinse.

Astfel, în analiza întrunirii cerinţelor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. instanţa a avut în vedere faptul că prin Sentinţa civilă nr. 1.658 din 26 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a fost soluţionată cererea de revizuire fundamentată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă. Iar, prin Sentinţa nr. 747 din 3 aprilie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire fundamentată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Aşadar, susţinerea recurenţilor potrivit căreia instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată, instanţa de revizuire făcând o corectă analiză a condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, apreciind, în mod just, că dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-şi găsesc aplicare în cauză, motivat de faptul că hotărârile atacate prin revizuire au fost pronunţate în succesiunea de derulare a căilor de atac de retractare, cererile de revizuire având obiecte şi temeiuri juridice distincte.

Referitor la critica prin care se invocă şi o pretinsă încălcare a principiului rolului activ în aflarea adevărului instituit de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. se reţin următoarele:

Sub un prim aspect, se observă că recurenţii îşi dezvoltă criticile pe o confuzie făcută asupra modului de soluţionare a căi de atac de retractare exercitată de către aceştia - revizuirea -, fără a se arăta în concret în ce constă presupusa încălcare a principiului rolului activ al instanţei în aflarea adevărului reglementat de prevederile art. 129 pct. 5 C. proc. civ.

În acest sens, se reţine că instanţa a procedat la analizarea cererii de revizuire prin prisma prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., limitând în mod corect dezbaterile asupra cauzei doar la admisibilitatea revizuirii, în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile vizând netemeinicia deciziei a cărei retractare s-a solicitat, Înalta Curte constată că nu poate păşi la examinarea acestora, dat fiind faptul că prezentul recurs este formulat împotriva unei soluţii date asupra cererii de revizuire, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, instanţa de recurs fiind îndrituită a se limita la condiţiile de admisibilitate ale acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva Sentinţei nr. 93F din 2 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva Sentinţei nr. 93F din 2 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2016.

Procesat de GGC - N