Negative conflict of jurisdiction over leasing debt claim arising from untimely invocation of territorial incompetence exception

Decizia nr. 1051/2015

Asupra conflictului negativ de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 23 mai 2011 sub nr. de dosar x/280/2011, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B. SA a solicitat să se constate că la data de 31 decembrie 2009 nu datora nicio sumă de bani pârâtei în baza celor 6 contracte de leasing şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 28.970,41 RON, încasată cu titlu de penalităţi, fiind o plată nedatorată.

Prin sentinţa civilă nr. 9461 din 09 octombrie 2014, Judecătoria Piteşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03 decembrie 2014 sub nr. x/299/2014.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere prevederile art. 5 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 20 februarie 2015, instanţa a reţinut cauza spre soluţionare asupra excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu.

Instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1591 C. proc. civ. 1865 „Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii. Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului”.

Cu respectarea termenelor prevăzute în art. 1591 C. proc. civ., Judecătoria Piteşti, la prima zi de înfăţişare din 20 ianuarie 2012 trebuia să analizeze excepţia necompetentei teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare, fiind vorba despre o necompetenţa de ordine privată.

Or, în Dosarul nr. x/280/2011, după administrarea de probatorii, abia la data de 09 octombrie 2014, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 1591 C. proc. civ. 1865, în vigoare încă din 25 noiembrie 2010.

Într-adevăr, competenţa teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularităţi în ceea ce priveşte posibilitatea de invocare a excepţiei de necompetenţa, respectiv necompetenţa relativă poate fi invocată numai de partea în favoarea căreia a fost creată acea normă de competenţă, poate fi invocată numai in limine litis, şi anume numai prin întâmpinare sau cel târziu la prima zi de înfăţişare, dar părţile pot conveni, expres sau tacit, să deroge de la normele competenţei relative.

Instanţa mai reţine că, atunci când competenţa este alternativă, alegerea instanţei competente din punct de vedere teritorial aparţine reclamantului, potrivit art. 10 C. proc. civ., şi că în urma introducerii acţiunii la Judecătoria Piteşti, competenţa a fost stabilită în favoarea acestei instanţe, nemaiputând fi declinată către o altă instanţă, deoarece in baza art. 10 pct. 1 C. proc. civ., Piteşti este locul prevăzut in contract pentru executarea contractului.

În mod evident, atâta vreme cât reclamanta şi-a manifestat în mod legal dreptul de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, prevăzut de art. 12 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei nu poate fi declinată, cu atât mai mult cu cât prin aceasta se încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

Pentru aceste motive, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3249/2015 din 20 februarie 2015 a admis excepţia necompetenţei teritoriale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulata de reclamanta SC A. SRL, în favoarea Judecătoriei Piteşti; a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Piteşti; a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Piteşti, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, instanţa a fost învestită cu o acţiune având ca obiect constatarea că la data de 31 decembrie 2009 reclamanta nu datora nicio sumă de bani pârâtei în baza celor 6 contracte de leasing şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 28.970,41 RON, încasată cu titlu de penalităţi, fiind o plată nedatorată.

Având în vedere că reclamanţii tind la valorificarea unui drept de creanţă, competenţa teritorială este relativă.

Prin urmare, ţinând seama de natura şi obiectul dreptului exercitat pe calea acţiunii deduse judecăţii, aceasta este o acţiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată, aşa încât competenţa ei de soluţionare se stabileşte potrivit art. 10 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 12 C. proc. civ., privind competenţa teritorială alternativă.

În condiţiile în care reclamanta şi-a manifestat în mod legal dreptul de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, competenţa de soluţionare a cauzei nu poate fi declinată, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condiţiile prevăzute de art. 159 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 1591 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât aceste norme sunt de competenţă teritorială relativă, nesocotirea lor putea fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă numai de către pârât şi numai până la prima zi de înfăţişare, în caz contrar instanţa sesizată rămânând competentă să judece litigiul.

În speţă, în faţa primei instanţe sesizate (Judecătoria Piteşti) pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, însă aceasta trebuia analizată la prima zi de înfăţişare, respectiv 20 ianuarie 2012, şi nu după administrarea de probatorii.

În cauza pendinte s-a pus în discuţie excepţia competenţei teritoriale de ordine privată, ori, în situaţia în care aceasta nu a fost analizată înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului cauzei, Judecătoria Piteşti rămâne legal investită pentru soluţionarea cauzei în primă instanţă.

În consecinţă, faţă de considerentele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 aprilie 2015.