Public procurement contract dispute: cassation admissibility and composition of the appellate panel under E.O. 34/2006

Decizia nr. 1014/2015

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 942 din 12 iunie 2013, Tribunalul Botoşani a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Botoşani, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL Botoşani.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că este investit cu judecarea unei acţiuni în pretenţii generate de un contract de antrepriză încheiat în condiţiile O.U.G. nr. 24/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie şi concesiune de lucrări publice.

În fapt, temeiul cererii este reprezentat de controlul derulat în anul 2010 de către Curtea de Conturi cu privire la executarea celor patru contracte încheiate de părţi în cursul anului 2007, control ce a constatat o serie de abateri de la legalitate şi regularitate.

Faţă de probele administrate, instanţa de fond a reţinut că societatea pârâtă ce şi-a organizat şantierul în incinta spitalului reclamant, a desfăşurat în mod continuu pe durata a circa 3 ani lucrări de reabilitate, respectiv construcţii, potrivit contractelor încheiate între părţi, dar că pe parcursul executării acestor lucrări realitatea concretă a impus suplimentarea unora dintre ele, ori schimbarea unora convenite iniţial, aspecte ce au generat dificultăţi la plată. Totodată, finanţarea s-a efectuat treptat în funcţie şi de alocarea resurselor bugetare, din care s-au efectuat plăţile, ceea ce a condus în final la realizarea unui ansamblu spitalicesc funcţional cu destinaţie specială pentru bolnavii psihici, ce nu a fost achitat integral. Întrucât pe parcursul derulării contractelor s-a schimbat managerul spitalului beneficiar, a intervenit şi o schimbare a relaţiei cu constructorul, noul manager nepreluând aceeaşi viziune cu privire la realizarea investiţiei şi la plata acesteia şi conformându-se fără obiecţiuni criticilor organelor de control ale Curţii de Conturi. Prin urmare, în acest context de volum impresionant de lucrări şi de documente contabile care în prezent nici nu mai poate fi consultat în întregime s-a conchis că este firesc să existe lacune şi să nu se mai poată explica punctual o serie de operaţiuni financiare, însă în ce priveşte prestaţia necorespunzătoare a pârâtei antreprenoare, precum şi o eventuală culpă a acesteia în executarea contractului invocate de reclamantă în acţiune, ce ar fi generat un prejudiciu constând în plăţi nejustificate, acest aspect nu a fost probat şi, în consecinţă, nu a putut fi primit de aceea a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Botoşani.

Prin încheierea de şedinţă din 20 noiembrie 2013 instanţa a calificat calea de atac, din recurs, în apel.

Prin decizia nr. 211 din 09 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a fost respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 245.549 RON, cu titlu de lucrări plătite şi neexecutate sau nejustificate şi suma de 299.267 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, motivându-şi pretenţiile pe controlul derulat în anul 2010 de Curtea de Conturi, cu privire la executarea a patru contracte de antrepriză încheiate între părţi în anul 2007, respectiv contractele de antrepriză din 27 octombrie 2007 şi din 22 octombrie 2007 ce cuprindeau lucrările de reabilitare la secţiile ergoterapie, respectiv centrul de sănătate mintală din cadrul instituţiei reclamante, precum şi contractele de antrepriză având ca obiect lucrări de reabilitate ale centralei termice şi spălătoriei din cadrul aceleiaşi instituţii reclamante, control ce a constatat o serie de abateri. Astfel, s-a susţinut şi, totodată, criticat că executarea contractelor s-a făcut într-un mod păgubitor pentru reclamant, prin plata unor utilaje nemontate la obiectivul Centrală termică - Spălătorie; prin diferenţe de preţ la utilaje; prin manoperă plătită nejustificat pentru montajul utilajelor termice; prin plăţi efectuate nejustificat pentru organizarea de şantier.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, analizându-se pe rând obiectivele reabilitate prin contractele de antrepriză s-a conchis că la obiectivul Centrală termică - Spălătorie, contract de antrepriză, din totalul de 148.063 RON, suma de 29.389,4 RON reprezintă valoarea utilajelor şi accesoriilor nemontate la centrala termică şi este corect solicitată, precum şi suma de 10.000 RON reprezentând manopera pentru montaj utilaj, în schimb suma de 84.746 RON, cerută ca diferenţă de preţ între valoarea utilajelor montate şi o ofertă analizată în timpul auditului nu se justifică, iar suma de 22.028 RON reprezentând organizare şantier a fost corect plătită; la obiectivul „Ergoterapie”, contract antrepriză din 27 octombrie 2007, se arată că din suma de 84.127 RON pretinsă de reclamant ar exista un consens între constructor şi beneficiar cu privire la suma de 49.545,52 RON ce reprezintă lucrări neexecutate, restul sumei fiind plătită corect pentru organizarea de şantier, iar o parte de 3.000 RON nu a fost identificată din lipsă de acte la dispoziţia expertului; cu privire la „Centrul de sănătate mintală”, contract antrepriză din 27 octombrie 2007, s-a apreciat că nu se justifică solicitarea vreunei sume.

Critica vizând raportul de expertiză, în sensul neanalizării de către expert a tuturor obiectivelor, respectiv obiecţiunilor formulate de reclamant nu a fost reţinută, în condiţiile în care reclamantul nu a detaliat-o, neprecizând concret nemulţumirile legate de această probă.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 din H.G. nr. 273/1994 privind Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora „după acceptarea recepţiei de către investitor cu sau fără obiecţii, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remedieri de lucrări, penalizări, diminuări de valori şi altele asemenea decât cele consemnate în procesul-verbal de recepţie”, excepţie făcând viciile ascunse descoperite în termenul stabilit prin lege.

În speţă, lucrările au fost recepţionate de beneficiar fără nicio obiecţiune sau pretindere de penalităţi pentru întârziere, aceste procese-verbale certificând faptul, conform art. 1 din Regulament, că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie.

Din aceste procese-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor din 17 noiembrie 2010 pentru obiectivul „Ergoterapie” şi din 24 septembrie 2010 pentru obiectivul „Spălătorie”, din care potrivit precizărilor făcute de părţi în faţa instanţei şi consemnate în încheierea de dezbateri, face parte şi centrala termică şi din procesul-verbal de recepţie parţială la terminarea lucrărilor din 11 noiembrie 2010, pentru obiectivul „Centrul de sănătate mintală”, a rezultat că lucrările efectuate de pârâtă, au fost recepţionate de beneficiar fără nicio obiecţiune, neevidenţiindu-se lucrări neexecutate, necorespunzătoare sau neconforme cu proiectul.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 6-31 din H.G. nr. 273/1994, instanţa a reţinut că, după semnarea procesului-verbal de către investitor, acesta nu mai poate emite pretenţii în legătură cu lucrările efectuate şi, deci, nu mai are calea unei acţiuni în justiţie decât în privinţa solicitărilor de remediere de lucrări, penalizări, etc., consemnate în procesul-verbal de recepţie şi în privinţa viciilor ascunse descoperite în termenele stabilite de lege.

În raport de considerentele că procesele-verbale de terminare a lucrărilor au fost semnate fără obiecţiuni, instanţa a apreciat că acţiunea pendinte corect a fost respinsă ca nefondată.

Referitor la cererea de chemare în garanţie a foştilor manageri ai Spitalului de Psihiatrie Botoşani, respectiv B. şi C. s-a reţinut că forma de atragere a terţilor la procesul deja început prevăzută de dispoziţiile art. 60-63 C. proc. civ. este admisibilă or de câte ori partea care ar cădea în pretenţii ar putea să se îndrepte împotriva altei persoane cu o cerere de despăgubire.

Cererea de chemare în garanţie făcută de reclamant se poate depune până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe (art. 61 alin. (2) C. proc. civ.).

Întrucât şi reclamantul poate să cadă în pretenţii, prin respingerea acţiunii principale, rezultă că şi el poate să formuleze o cerere de chemare în garanţie.

Cererea de chemare în garanţie formulată de reclamant, în măsura în care este întemeiată, se va admite dacă se respinge cererea de chemare în judecată.

În speţă, astfel cum rezultă din procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor, chemaţii în garanţie B. şi C. nu au făcut parte din comisia de recepţie a lucrărilor, neparticipând, deci, la recepţia lucrărilor, condiţii în care, culpa acestora neputând fi stabilită, răspunderea acestora nu poate fi antrenată, între reclamant şi aceste persoane chemate în garanţie neexistând o obligaţie de garanţie sau de despăgubire.

Împotriva deciziei nr. 211 din 09 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Botoşani, solicitând admiterea recursului, admiterea cererii de chemare în garanţie a numiţilor B. şi C., foşti manageri al Spitalului de Psihiatrie Botoşani, pentru ca, în cazul în care va cădea în pretenţii, sa fie obligaţi să despăgubească Spitalul Judeţean de Urgenţă Botoşani cu suma de 545.267 RON şi să plătească, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces. în drept sunt invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.

Recurentul susţine că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece pârâta, prin întâmpinare şi prin înscrisurile depuse la dosar în apărare, nu a precizat în drept, ca temei legal, H.G. nr. 273/1994, însă instanţa de apel a respins apelul ca nefondat reţinând art. 30 din H.G. nr. 273/1994. În procesele-verbale de recepţie a lucrărilor pe care le enumera instanţa în decizia recurată nu se prevede actul normativ în baza căruia acestea au fost încheiate.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece, aşa cum se arată şi în Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, lucrările de montaj utilaje, echipamente şi instalaţii tehnologice nu fac obiectul acestuia.

Instanţa de apel a motivat că decizia recurată are ca temei juridic H.G. nr. 273/1994. Or, cum în speţă contractele încheiate între părţi au avut ca obiect lucrări de montaj utilaje, echipamente şi instalaţii tehnologice, iar prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat plata unor utilaje care nu au fost montate în centrala termică şi manoperă plătită nejustificat pentru aceste utilaje, precum şi diferenţe de valoare între utilaje, consideră recurentul că, în cauză, trebuiau aplicate dispoziţiile H.G. nr. 51/1996 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de montaj utilaje, echipamente, instalaţii tehnologice şi a punerii în funcţiune a capacităţilor de producţie.

Un document important pe care instanţa de apel nu l-a avut în vedere în motivarea sentinţei recurate este reprezentat de procesul-verbal din 21 decembrie 2007 de recepţie parţială a lucrărilor din care rezultă că anumite cantităţi de lucrări nu au fost executate iar pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii celor menţionate în procesul-verbal de recepţie şi nici nu a fost încheiat un proces-verbal la terminarea lucrărilor sau un proces-verbal la recepţia punerii în funcţiune a capacităţilor de producţie, în concluzie, instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 6-31 din H.G. nr. 273/1994, în această cauză fiind aplicabile prevederile H.G. nr. 51/1996.

Instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (pct. 10 C. proc. civ.). Deşi pentru susţinerea cererii de chemare în judecată au fost depuse la dosar înscrisuri prin care pârâta recunoaşte că nu au fost executate toate lucrările cuprinse în contractele încheiate între părţi, instanţa de apel nu a analizat şi nu a luat în considerare motivele cererii de chemare în judecată şi nici înscrisurile care dovedesc vinovăţia pârâtului.

Prin întâmpinarea formulată intimata-pârâtă SC A. SRL Botoşani, a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs, constată că recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:

Litigiul de faţă este supus dispoziţiilor speciale de procedură prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii întrucât litigiul îşi are izvorul în contracte de achiziţie publică guvernate de acest act normativ.

Conform art. 28716 al acestei ordonanţe, în forma în vigoare la data iniţierii litigiului, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Raportat la aceste dispoziţii rezultă că, Curtea de Apel Suceava, a judecat greşit calea de atac formulată împotriva hotărârii instanţei de fond, ca fiind apel în loc de recurs.

Conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, prin urmare decizia a fost pronunţată în mod nelegal în complet de apel.

Constatând incidenţa motivul de nelegalitate de ordine publică reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv încălcarea normelor cu caracter imperativ cu privire la compunerea completului de judecată, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare aceleiaşi instanţe, de către un complet legal constituit pentru soluţionarea recursului.

Faţă de motivul de casare reţinut, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte motive de recurs şi excepţia tardivităţii declarării recursului, aspecte care vor fi avute în vedere de Curtea de Apel Suceava, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Botoşani împotriva deciziei nr. 211 din 09 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre soluţionarea căii de atac a recursului la Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 aprilie 2015.