Annulment challenge over alleged omission of damages claim regarding state liability in property revindication proceedings

Decizia nr. 1003/2015

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3981 din 11 decembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 287/A din 30 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A. care a solicitat, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., admiterea contestaţiei în anulare şi, în rejudecare, admiterea recursului astfel cum l-a formulat.

Arată contestatoarea că motivul de recurs omis a fi analizat de instanţă este cel formulat prin aliniatul penultim al ultimei pagini a recursului, referitor la faptul că: „instanţa nu dispune asupra capătului de cerere referitor la despăgubirile băneşti în contradictoriu cu Statul prin Ministerul Finanţelor Publice”, acest capăt de cerere privitor la plata despăgubirilor nefiind soluţionat de către instanţa de apel, instanţa de recurs omiţând să se pronunţe asupra acestui motiv.

Arată contestatoarea că în considerentele hotărârii atacate prin prezenta contestaţie, se face referire la menţionarea în dispozitivul hotărârii instanţei de apel a Statului prin Ministerul Finanţelor Publice, dar relativ la capetele de cerere privind constatarea nevalabilitătii titlului statului şi acţiunea în revendicare, motivul de recurs pretins a fi necercetat fiind acela privitor la soluţionarea capătului de cerere privind despăgubirile băneşti, care este un capăt de cerere distinct de revendicare şi constatarea nevalabilitătii titlului statului, şi care nu a fost analizat de instanţa de apel în raport de toate subiectele raportului juridic dedus judecăţii.

Arată contestatoarea că asupra acestui capăt de cerere privind despăgubirile, nici instanţa de apel, dar nici cea de recurs nu s-au pronunţat, pentru că altfel s-ar fi dat fine de neprimire acestui capăt de cerere, având în vedere că, din motivarea instanţei de apel, reluată de către instanţa de recurs, care chiar subliniază acest aspect, rezultă că deţin un drept de creanţă de 25% din valoarea tabloului, că acest drept de creanţă îi este recunoscut chiar şi de către pârâtul Muzeul Naţional de Artă al României, care la pct. 1.6 din întâmpinarea depusă la fondul cauzei, prezintă argumentele juridice pentru care, pe acest capăt de cerere având ca obiect despăgubirile băneşti, are calitate procesuală pasivă Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Intimatul Muzeul Naţional de Artă al României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Prin concluziile scrise intimatul Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional a solicitat, de asemenea, respingerea contestaţiei în anulare.

Înalta Curte, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată următoarele:

În reglementarea art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Motivul de recurs pretins a fi omis în analiză de instanţa de recurs vizează faptul că „instanţa nu dispune asupra capătului de cerere referitor la despăgubirile băneşti în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice având în vedere soluţia pronunţată de excepţie, încălcând astfel dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.”.

Din lecturarea deciziei atacate reiese cu evidenţă că acest motiv a făcut obiectul examenului de legalitate al instanţei de recurs.

Astfel, în decizia nr. 3981 din 11 decembrie 2014 se menţionează explicit că „Înalta Curte reţine că în cauză nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., aşa cum susţine recurenta pentru faptul că în dispozitivul deciziei atacate în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la despăgubiri băneşti nu a fost trecut în contradictoriu şi Ministerul Finanţelor Publice, deoarece din acelaşi dispozitiv rezultă că instanţa s-a pronunţat în contradictoriu cu această parte atunci când a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei pentru capetele de cerere având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlului statului şi acţiunea în revendicare.”

În acest context ipoteza reglementată de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. nu se confirmă, recurentei fiindu-i analizate toate criticile şi argumentat respinse, împrejurare faţă de care prezenta contestaţie în anulare urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 3981 din 11 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, în Dosarul nr. x/2/2014.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 31 martie 2015.