Annulment petition rejected; prior dismissal upheld for lack of shareholder standing and interest.

Decizia nr. 1001/2015

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3314 din 29 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă, a respins recursul declarat de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ş., T., Ţ., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ŞŞ., TT. şi ŢŢ. împotriva deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ş., T., Ţ., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., ŞŞ., TT. şi ŢŢ., în temeiul art. 317 alin. (1) şi (2) şi art. 318 alin. (1) C. proc. civ. solicitând admiterea contestaţiei în anulare, retractarea deciziei civile nr. 3314 din 29 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosar nr. x/40/2009 şi în rejudecare admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 a Curţii de Apel Suceava, în sensul respingerii apelului intimatei SC UU. SA şi pe fond păstrarea încheierii nr. 956 din 06 octombrie 2009 a Tribunalului Botoşani, ca temeinică şi legală.

Raportându-se la art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ., contestatorii aduc în susţinere următoarea argumentaţie:

Deşi, la judecarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 26 din 25 mai 2013 a Curţii de Apel Suceava, recurenţii au invocat şi susţinut interesul actual al continuării acestui litigiu, dar numai după soluţionarea pe fond şi irevocabil a recursului formulat de intimata SC UU. SA Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 1126 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava pronunţată în Dosar nr. x/86/2012* prin care a fost desfiinţată încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 de deschidere a falimentului intimatei SC UU. SA, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea recurenţilor de suspendare a judecăţii formulată în acest scop în cauză şi judecând cauza, a respins recursul ca nefondat.

Prin respingerea cererii de suspendare a judecăţii aşa cum a fost formulată la judecarea pe fond a recursului şi respingerea acestuia ca nefondat contestatorii consideră că recursul a fost respins fără ca acesta să fi fost judecat în fond.

Astfel, se arată, că, faţă de împrejurarea admiterii cererii lor de revizuire prin sentinţa nr. 1126 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava - Dosar nr. x/86/2012* formulată împotriva încheierii nr. 159 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava - Dosar nr. x/86/2010* în cauză se impunea admiterea cererii de suspendare a judecăţii dosarului în care s-a pronunţat decizia nr. 3314 din 29 octombrie 2014 şi numai după soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. x/86/2012* având ca obiect recursul intimatei SC UU. SA Botoşani împotriva sentinţei nr. 1126 din 30 septembrie 2014 a Tribunalului Suceava, recursul putea fi judecat în fond, în raport de drepturile invocate şi dovedite de părţi în cauză.

Consideră contestatorii ca fiind dovedită lipsa de calitate legală de acţionari la SC UU. SA ai acestei structuri şi totodată a nelegalităţii preluării mandatului de administratori ai societăţii de către acest grup, implicit este dovedit şi faptul că persoane fără calitate şi drept, nelegal au promovat o cerere de faliment a intimatei, care nelegal a fost admisă prin încheierea nr. 159 din 20 decembrie 2010 a Tribunalului Suceava pronunţată în Dosar nr. x/86/2010*, nelegalitate care a condus la suprimarea cadrului legal de constituire a voinţei colective a societăţii într-o Adunare Generală a Acţionarilor a SC UU. SA şi înlocuirea acesteia cu cel reglementat de Legea nr. 85/2006, respectiv al Adunării Generale a Creditorilor.

Se arată că această situaţie de faliment care deşi nelegală, a fost şi este invocată ca şi cauză, deşi ilicită, a suprimării interesului în acest proces, fiind cunoscut ca o cauza ilicită invocată şi dovedită nu mai poate produce efecte.

Precizează contestatorii, că respingând cererea de suspendare a judecaţii din Dosarul nr. x/40/2009, Înalta Curte a scos din context fondul dreptului în jurul căruia se circumscriu toate acţiunile contestatorilor, respectiv că societatea, care în fapt le aparţine, este condusă şi administrată de persoane fără niciun fel de calitate şi drept în raport cu această persoană juridică.

Consideră contestatorii că acest element de fond, nu s-a vrut şi nu a fost avut în vedere la judecarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 26 din 24 mai 2013 a Curţii de Apel Suceava, motiv pentru care apreciază că prezenta contestaţie este admisibilă faţă de dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., ultima teză.

Intimata SC UU. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate, constată următoarele:

În reglementarea art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

- când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;

- când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa Ie-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Din perspectiva primului temei de drept invocat în susţinerea contestaţiei în anulare este de reţinut că instanţa de recurs a analizat şi criticile pe care recurenţii le-au circumscris art. 304 pct. 8 C. proc. civ. dar în raport de limitele învestirii.

În acest context instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe fondul cauzei întrucât aceasta a fost soluţionată numai prin prisma excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor contestatori şi a lipsei de interes.

A reţinut instanţa de recurs că problema juridică corect analizată de instanţa de apel a fost aceea dacă reclamanţii justifică un interes actual în contextul procesual existent, raportat la datele concrete ale speţei, iar simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la soluţia adoptată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţa de control judiciar a apărărilor formulate de către aceştia (presupusa autoritate de lucru judecat de care aceştia se prevalează în raport de existenţa unor litigii purtate între aceleaşi părţi, dar având obiect diferit, relevanţa pe care o atribuie reclamanţii soluţionării cu prioritate a cererii de revizuire a sentinţei nr. 159 din 20 decembrie 2010 etc.) sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei interpretări greşite a actului juridic dedus judecăţii în sensul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi nici nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe aplicarea greşită a legii.

Nu în ultimul rând, a reţinut instanţa de recurs, că susţinerile vizând calitatea procesuală activă a reclamanţilor, nu se justifică în raport de soluţia adoptată de instanţa de apel, aceea de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, precum şi faţă de corecta soluţionare a cauzei de către instanţa de control judiciar pe excepţia lipsei de interes.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea temei invocat este de reţinut că în speţă, contestatorii dau o interpretare improprie art. 317 alin. (2) C. proc. civ. în condiţiile în care acest text reglementează condiţiile în care pot fi invocate motivele de contestaţia în anulare prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, constatând că hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi retractată din perspectiva criticilor formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorii A., B., C., C., D., G., H., I., J., VV., XX., YY., L., M., N., O., ZZ., P., Q., R., Ş., Ţ., AAA., BBB., W., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., JJ., KK., LL., NN., OO., PP., SS., TT. şi ŢŢ. împotriva deciziei nr. 3314 din 29 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 31 martie 2015.