Recreational fishing license authorization: Appeal dismissed, licenses annulled and reissued to plaintiff

Decizia nr. 870/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, sub nr. x/57/2011 reclamanta A. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtele B. şi C. Hunedoara a solicitat instanţei să dispună următoarele:

- anularea autorizaţiilor de pescuit recreativ/sportiv eliberate pârâtei C. Hunedoara de către pârâta B. pentru zonele de pescuit: Mureş tronson II şi III; Strei tronson I şi II; Crişul Alb, Lac Subcetate;

- obligarea pârâtei B. la retragerea autorizaţiilor de pescuit eliberate pârâtei C. Hunedoara pentru zonele menţionate;

- obligarea pârâtei B. la eliberarea autorizaţiilor de pescuit recreativ sportiv către C. Hunedoara pentru zonele solicitate, respectiv Mureş tronson II şi III; Strei tronson I şi II; Crişul Alb, Lac Subcetate.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată, în esenţă, că la data de 14 februarie 2011 a depus la Comisia de evaluare a solicitărilor din cadrul Filialei Arad a B., cererile şi documentaţiile de calificare şi evaluare în scopul obţinerii autorizaţiilor de pescuit sportiv/recreativ pentru mai multe zone de pescuit, printre care şi cele enumerate în petitul acţiunii.

Documentele de calificare şi evaluare anexate cererii au fost depuse într-un singur plic sigilat aşa cum prevedeau dispoziţiile anexei 1 a Deciziei nr. 116/2011.

Concomitent a depus cereri şi pârâta C. Hunedoara, în numele a 7 asociaţii de pescari sportivi din judeţul Hunedoara.

Reclamanta apreciază că în ceea ce priveşte procedurile premergătoare depunerii cererilor, acestea au fost defectuos gestionate şi deliberat încălcate.

Deşi verificarea documentaţiei de calificare şi evaluarea solicitărilor trebuia finalizată până în data de 19 februarie 2011, aceasta a fost finalizată cu depăşirea termenului stabilit de abia în data de 22 februarie 2011.

Reclamanta învederează că, deşi, pârâta C. Hunedoara, în calitate de reprezentant al celor 7 asociaţii nu a depus documentele într-un singur plic închis, ci în şapte plicuri legate între ele cu bandă adezivă şi într-un alt plic convenţia de asociere, încălcând astfel procedura prevăzută de lege, Comisia de evaluare a acceptat ca valabil depusă documentaţia pârâtei.

De asemenea, Comisia de evaluare şi-a schimbat locul desfăşurării activităţii de la sediul Filialei Ardeal a B. la sediul B. din Bucureşti.

Aceste aspecte au fost menţionate în contestaţia depusă, iar ca urmare a contestaţiei reclamantei împotriva rezultatelor evaluării s-a întocmit procesul-verbal de soluţionare a contestaţiilor din /07 martie 2011 din care rezultă că atât reclamanta, cât şi pârâta au realizat un număr egal de puncte, departajarea făcându-se în funcţie de numărul de membri ai celor două asociaţii.

Reclamanta consideră că în speţă au avut loc mai multe încălcări grave ale legislaţiei care reglementează eliberarea autorizaţiilor de pescuit sportiv, astfel:

- Evaluarea greşită a documentaţiei de calificare şi a criteriilor de evaluare concretizată în acordarea abuzivă şi nejustificată a 15 puncte asocierii reprezentată de pârâta C. Hunedoara în condiţiile în care aceasta nu deţinea resurse umane disponibile pentru controlul bunurilor şi resurselor acvatice cu dotări şi aviz în condiţiile legii; se apreciază că numai cartea de muncă a personalului de pază constituie dovada îndeplinirii condiţiei din Anexa 5, lit. e) a Ordinului nr. 15/2011, iar simpla deţinere a atestatului profesional nu echivalează cu avizul dat de organele de poliţie competente astfel încât acordarea celor 15 puncte este abuzivă;

- Numărul de membri ai asocierii reprezentate de asociaţia pârâtă nu a fost dovedit cu documentele prevăzute de lege, iar viza inspectoratului piscicol zonal pe documentele de evidenţă a membrilor asociaţiilor a fost acordată abuziv, nepurtând viza şefului filialei, ci doar a inspectorului zonal.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 245 din 18 iunie 2012 a fost respinsă excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâta C. Hunedoara şi a fost respinsă acţiunea reclamantei, fiind obligată aceasta să plătească pârâtei C. Hunedoara suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei procedurii prealabile ca urmare a neformulării acesteia în termenul prevăzut de art. 7, alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocată de pârâta C. Hunedoara prin întâmpinare este nefondată întrucât, în speţă, reclamanta a solicitat anularea autorizaţiilor de pescuit recreativ/sportiv eliberate pârâtei C. Hunedoara de către pârâta B. pentru zonele de pescuit sportiv/recreativ menţionate în petitul acţiunii, act administrativ unilateral cu caracter individual al cărei beneficiar este pârâta.

Aşadar, în speţă ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 7, alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform căruia, persoana vătămată trebuie să introducă plângerea din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa actului administrativ individual care o vatămă, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).

În consecinţă, pentru terţi termenul de prescripţie de 6 luni curge întotdeauna de la data la care au luat cunoştinţă pe orice cale de existenţa actului.

În lipsa dovezii comunicării situaţiei centralizate reclamantei şi a deciziei de emitere a autorizaţiilor, Curtea a apreciat că reclamanta a luat la cunoştinţă despre emiterea autorizaţilor a căror anulare se cere în data de 28 martie 2011 (data înregistrării procesului-verbal de soluţionare a contestaţiilor la societatea reclamantă), iar reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de 08 iulie 2011, cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 7, alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei B. la eliberarea autorizaţiilor de pescuit sportiv/recreativ reclamantei, Curtea a constatat că această excepţie nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 109, alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, ulterior acestuia, pârâta este decăzută din dreptul de a o mai invoca.

Cu privire la fondul cauzei s-a reţinut următoarea stare de fapt:

Prin anunţul din data de 01 februarie 2011 a B. a fost anunţată deschiderea sesiunii de depunere a cererilor pentru obţinerea autorizaţiilor de pescuit sportiv pentru zonele de pescuit din habitatele piscicole naturale, iar cererile urmau a fi depuse la filialele teritoriale ale B. până la data de 14 februarie 2011, în plicuri închise şi însoţite de documentele menţionate în Anexele 4 şi 5 din Ordinul nr. 15/2011, evaluarea cererilor urmând să aibă loc în termen de 5 zile de la data depunerii cererilor.

Atât asociaţia reclamantă, cât şi asociaţia pârâtă au depus cererile de eliberare a autorizaţiilor de pescuit sportiv/recreativ însoţite de documentaţia prevăzută în anexa 4 a Ordinului nr. 15/2011 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv.

În data de 14 februarie 2011 s-a procedat la deschiderea cererilor, sens în care s-a încheiat procesul-verbal, iar în data de 18 februarie 2011 s-a procedat la evaluarea cererilor pentru obţinerea autorizaţiilor sens în care s-a încheiat procesul-verbal din 18 februarie 2011 prin care s-a stabilit că pârâta C. Hunedoara a obţinut 100 de puncte, iar reclamanta A. Hunedoara a obţinut 85 de puncte.

Împotriva rezultatelor evaluării a formulat contestaţie reclamanta, aceasta fiind soluţionată prin procesul-verbal din data de 03 martie 2011 fiind admisă contestaţia reclamantei, constatându-se că depunctarea cu 15 puncte nu a fost justificată întrucât aceasta deţine personal de control „câte 8 persoane pentru fiecare zonă piscicolă”, astfel încât punctajul acordat acesteia este de 100 de puncte.

Deoarece ambele asociaţii au obţinut acelaşi punctaj, departajarea s-a făcut în funcţie de numărul de membri, astfel încât reclamanta, având un număr mai mare de membri a fost desemnată câştigătoare.

Primul motiv de nelegalitate al autorizaţiilor de pescuit eliberate pârâtei se referă la faptul că aceasta nu a depus documente justificative valabile privind deţinerea resurselor umane disponibile pentru controlul bunurilor şi resursei acvatice, cu dotare şi aviz în condiţiile legii.

Analizând documentele depuse de asociaţia pârâtă instanţa a reţinut că aceasta a făcut dovada îndeplinirii cerinţei menţionate anterior, acordarea punctajului de 15 puncte fiind corectă. Astfel, aceasta a depus contractele de muncă ale persoanelor angajate în posturile de paznic, precum şi atestatele deţinute de aceştia şi toate asociaţiile au depus protocoale de colaborare încheiate cu Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Hunedoara şi cu poliţia din mai multe localităţi.

Instanţa a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 41 din Legea nr. 333/2003 atestarea personalului pentru exercitarea activităţilor de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor se face de către inspectoratul de poliţie judeţean în raza căruia persoana îşi are domiciliul sau reşedinţa şi că acesta atestat acordă persoanei deţinătoare dreptul de a practica ocupaţia de bază în domeniul reglementat de lege, iar obţinerea atestatului este o condiţie necesară pentru practicarea ocupaţiei în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor şi valorilor, nefiind necesar un alt aviz din partea organelor de poliţie.

Nu a fost primită nici susţinerea reclamantei conform căreia numai cartea de muncă face dovada calităţii de angajat, în condiţiile în care contractul de muncă este cel care face dovada raportului de muncă dintre angajat şi angajator, iar pârâta a prezentat atât contractele de muncă ale personalului de pază, cât şi atestatele deţinute de către aceştia în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte dovada numărului de membri înregistraţi la zi, în corelaţie cu numărul de permise eliberate, Curtea a reţinut că pârâta C. Hunedoara a depus notele de control privind evidenţa membrilor asociaţiei şi a permiselor eliberate încheiate de inspectorul zonal pentru fiecare din cele 7 asociaţii şi că, contrar susţinerilor reclamantei, acestea sunt avizate de şeful filialei.

Dovada membrilor asociaţiei se face potrivit notelor de control, astfel încât prin depunerea acestora pârâta a făcut dovada numărului de membri înregistraţi la zi.

Nu a fost găsită ca fiind întemeiată nici susţinerea conform căreia la calcul numărului de membri ai asociaţiei pârâte s-ar fi avut în vedere şi membrii D. Petroşani întrucât numărul de 5698 de membri avut în vedere la stabilirea rezultatului final a rezultat din însumarea membrilor celorlalte asociaţii din cadrul asocierii.

Pârâta a depus toate documentele obligatorii enumerate în Anexa 4 a Ordinului, astfel încât corect s-a apreciat de către Comisia de evaluare că cererea acesteia este valabilă, iar evaluarea s-a făcut conform criteriilor prevăzute în Anexa 5 a aceluiaşi Ordin şi cu respectarea alin. (5), teza finală a al art. 7 conform căreia în cazul asocierii evaluarea se face pe baza cumulării criteriilor de evaluare.

În ceea ce priveşte etapele premergătoare eliberării autorizaţiei s-a reţinut că au fost respectate prevederile Deciziei nr. 116/2011 emise de preşedintele B., s-au încheiat procesele-verbale prevăzute în decizie, procesul-verbal de evaluare s-a încheiat în data de 18 februarie 2012 cu respectarea termenului de 5 zile din anunţ.

Prin Decizia nr. 1126/2014 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, urmare a recursului declarat de parata s-a dispus casarea sentinţei nr. 245/2012 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanţa de control judiciar a reţinut că se impune suplimentarea probatoriului cu privire la criteriul prevăzut de lit. e) din Anexa 5 la Ordinul nr. 15/2011, respectiv deţinerea de „documente justificative privind deţinerea resurselor umane disponibile pentru controlul, bunurilor şi resursei acvatice, cu dotare şi aviz în condiţiile legii.”

Ca urmare, în rejudecare urmează a se verifica valabilitatea contractelor individuale de muncă ale personalului de pază dar şi atestatele deţinute de aceştia, având în vedere că reclamanta a indicat numele persoanelor a căror contracte nu erau înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă.

De asemenea s-a reţinut ca fiind necesară şi verificarea modului de evaluare a criteriului referitor la „numărul de membri la zi”, având în vedere că departajarea s-a realizat pe baza acestui criteriu dar comisia de contestaţii a recomandat retragerea D. din asocierea câştigătoare.

Totodată s-a apreciat necesar a se supune dezbaterii contradictorii şi eventual analizei şi criticile ridicate de reclamantă prin notele scrise formulate la termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2012.

În rejudecare, prin cererea precizatoare depusă la data de 25 februarie 2015, reclamanta a suplimentat obiectul acţiunii, în sensul că a solicitat şi:

- anularea Acordului nr. 491 din 03 martie 2011 încheiat între B. şi pârâta C. Hunedoara, cu motivarea că devreme ce a solicitat anularea autorizaţiilor de pescuit sportiv se impune anularea şi a acestui acord care are natura unui act subsecvent acestor autorizaţii.

Pârâta C. Hunedoara a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile realizate în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi excepţia tardivităţii pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la acest aspect instanţa a pus în discuţie, din oficiu, inadmisibilitatea cererii pentru lipsa calităţii de act administrativ a acordului atacat.

Pârâta C. Hunedoara a depus note scrise prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa calităţii de act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, a autorizaţiilor de pescuit.

Hotărârea instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 135/2015 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a fost admisă în parte acţiunea, fiind anulate autorizaţiile de pescuit recreativ sportiv pentru zonele Mureş tronson II, Mureş tronson III, Strei tronson I, Strei tronson II, Crişul Alb şi Lacul Subcetate, fiind respinsă în rest acţiunea.

De asemenea, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea precizatoare formulată de reclamantă.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că în ce priveşte calitatea de act administrativ a autorizaţiei de pescuit recreativ/sportiv, potrivit art. 2 pct. 29 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura autorizaţia de pescuit este definită ca fiind „actul administrativ prin care se autorizează o persoană fizică sau juridică să exercite activitatea de pescuit”, legiuitorul definind autorizaţia de pescuit ca fiind act administrativ.

Pe de altă parte, în primul ciclu procesual s-a invocat şi soluţionat prin respingere, excepţia lipsei procedurii prealabile cu privire la aceste autorizaţii, instanţa de fond reţinând calitatea de acte administrative a autorizaţiilor atacate, raţionament care a fost validat cu ocazia soluţionării recursului şi de către instanţa de control judiciar.

Pe fondul cauzei, analizând criteriile de evaluare a ofertelor, curtea a reţinut că, potrivit art. 7 alin. 2-5 din Ordinul nr. 15/2011 privind condiţiile de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, regulamentul de practicare a pescuitului recreativ/sportiv, precum şi modelele permiselor de pescuit recreativ/sportiv:

„(2) Asociaţiile de pescari sportivi solicită eliberarea unei autorizaţii de pescuit recreativ/sportiv pentru zonele de pescuit din habitatele piscicole naturale, prin cererea de solicitare însoţită de documentaţia prevăzută în anexa nr. 4.

(3) B. eliberează autorizaţie de pescuit recreativ/sportiv asociaţiei de pescari sportivi pe baza punctajului rezultat prin aplicarea criteriilor de evaluare prevăzute în anexa nr. 5.

(4) Pentru o zonă de pescuit recreativ/sportiv, B. nu poate elibera decât o singură autorizaţie.

(5) Două sau mai multe asociaţii se pot asocia şi pot solicita eliberarea autorizaţiei de pescuit recreativ/sportiv pentru una sau mai multe zone de pescuit; evaluarea se face pe baza cumulării criteriilor de evaluare.

Anexa 4 a Ordinului nr. 15/2011 enumeră documentele care trebuie să însoţească cererea iar anexa 5 reglementează criteriile şi grila de evaluare, respectiv:

a) numărul de membri înregistraţi la zi, în corelaţie cu numărul de permise eliberate;

b) numărul de permise eliberate în ultimul an;

c) regulamentul propriu de practicare a pescuitului recreativ/sportiv în care se va specifica şi tariful de acces în zona autorizată;

d) documente justificative privind deţinerea dotărilor tehnice proprii;

e) documente justificative privind deţinerea resurselor umane disponibile pentru controlul, bunurilor şi resursei acvatice, cu dotare şi aviz în condiţiile legii.

Având în vedere criticile reclamantei şi îndrumările deciziei de casare, curtea a analizat cu prioritate criteriul prevăzut de lit. e) din Anexa 5 la Ordinul nr. 15/2011, respectiv deţinerea de „documente justificative privind deţinerea resurselor umane disponibile pentru controlul, bunurilor şi resursei acvatice, cu dotare şi aviz în condiţiile legii.”

Potrivit art. 12 alin. (7) din O.U.G. nr. 23/2008 paza resurselor acvatice vii se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 17 din Legea nr. 333/2003 prevede că paza fondurilor de vânătoare şi de pescuit se asigură de către operatorii economici de profil, în formele prevăzute de lege iar art. 12 alin. (1) stabileşte că paza proprie se realizează cu personal calificat, angajat al unităţii beneficiare, conform legii.

Potrivit art. 36 lit. d) din Legea nr. 333/2003 persoana care urmează să îndeplinească atribuţii de pază trebuie să fie atestat profesional, potrivit prevederilor prezentei legi iar conform art. 14 alin. (1) cu avizul poliţiei, personalul din paza proprie a unităţilor poate fi dotat cu arme de foc, bastoane din cauciuc sau tip tomfe, sprayuri lacrimogene şi alte mijloace, în raport cu importanţa obiectivelor, a bunurilor şi valorilor păzite.

Faţă de dispoziţiile normative evocate, instanţa de fond a reţinut că paza resurselor acvatice vii se face cu personal calificat, angajat al asociaţiei respective care trebuie să fie atestat profesional, potrivit prevederilor Legii nr. 333/2003. Numai în cazul în care personalul de pază este dotat cu arme de foc sau alte mijloace este nevoie de avizul poliţiei.

Ca atare ceea ce se cere evaluat este existenţa personalului calificat şi a raportului de muncă, legal încheiat, dintre acesta şi asociaţie.

La evaluarea realizată de B. pârâtei C. Hunedoara i-au fost atribuite 15 puncte la acest criteriu, ceea ce înseamnă că a prezentat mai mult de 7 persoane care au calitatea de personal de specialitate pentru controlul desfăşurării activităţii de pescuit.

Având în vedere prevederile art. 7 alin. (5) din Ordinul nr. 15/2011, cu ocazia evaluării au fost luate în considerare resursele tuturor asociaţiilor ce compuneau asocierea condusă de C. Hunedoara.

C. Deva a precizat că beneficiază de personal de pază depunând:

- un tabel cu 30 de persoane care efectuează paza resursei acvatice vii în baza legii voluntariatului nr. 195/2001;

- 5 contracte individuale de muncă

Cu privire la voluntariat Curtea a reţinut că, potrivit art. 8 din Legea nr. 195/2001:

(1) Voluntariatul se desfăşoară pe baza unui contract încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute, între voluntar şi organizaţia gazdă, în condiţii de libertate contractuală a părţilor şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.

(2) Organizaţia gazdă este obligată să păstreze un registru de evidenţă a voluntarilor, a duratei şi a tipului activităţii desfăşurate de aceştia.

(3) Dacă părţile convin că este oportun un contract de voluntariat, acesta se încheie în două exemplare, dintre care unul se păstrează în mod obligatoriu în evidenţa persoanei juridice.

Având în vedere că nu s-a făcut dovada încheierii contractelor de voluntariat, faţă de prevederile art. 8 alin. (1) instanţa de fond a apreciat că tabelul respectiv nu poate face dovada raporturilor juridice solicitate prin conţinutul documentaţiei.

În ce priveşte contractele individuale de muncă s-a reţinut că C. Deva are încheiate cu E., F., G., H. şi I. contracte individuale de muncă în formă scrisă, înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara, pentru realizarea activităţii de pază.

Pentru ultimele 3 persoane au fost depuse şi atestate pentru exercitarea profesiei de agent de pază şi ordine.

C. Hunedoara a precizat că beneficiază de personal de pază depunând:

- un tabel cu 4 persoane care efectuează paza resursei acvatice vii în baza voluntariatului.

- 3 contracte individuale de muncă.

Cu privire la voluntariat Curtea a reţinut că tabelul respectiv nu poate face dovada raporturilor juridice solicitate prin conţinutul documentaţiei având în vedere că nu s-a făcut dovada încheierii contractelor de voluntariat şi faţă de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 195/2001.

În ce priveşte contractele individuale de muncă s-a constatat că C. Hunedoara are încheiate cu J., K. şi L. contracte individuale de muncă în formă scrisă, pentru realizarea activităţii de pază, dar din adresa din 26 iunie 2014 Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara rezultă că cele 3 contracte nu au fost înregistrate în Registrul de Evidenţă al salariaţilor, astfel că nu s-a reţinut existenţa unor raporturi juridice de muncă legal încheiate.

În concluzie, s-a reţinut că C. Hunedoara nu beneficiază de personal de pază în condiţiile cerute de documentaţia de evaluare.

C. Petroşani nu beneficiază de personal de pază, în documentaţia depusă neregăsindu-se nici o menţiune cu privire la acest criteriu.

C. Lupeni a precizat că beneficiază de personal de pază depunând un tabel cu 26 de persoane care au calitatea de membri activi ai asociaţiei şi care fac parte din Comisia pentru combaterea braconajului piscicol.

Cu privire la regimul juridic al acestei comisii, asociaţia respectivă a precizat, prin adresa din 22 februarie 2015 şi adresa din 29 aprilie 2015, că a fost înfiinţată în baza statutului asociaţiei şi a actului constitutiv al acesteia, funcţionează pe baza acordului verbal de voluntariat al membrilor asociaţiei, nu are act propriu de înfiinţare iar paza şi controlul se realizează numai împreună cu organele competente de control cu care asociaţia are protocoale de colaborare.

În consecinţă, Curtea a reţinut că respectiva comisie este o structură ad hoc, care are o existenţă faptică, fără un regim juridic determinat iar între „membrii” ei şi asociaţie nu există nici un raport de muncă sau voluntariat, încheiat în condiţiile legii, care să aibă ca obiect realizarea serviciului de pază, context în care nu s-a reţinut că C. Lupeni beneficiază de personal de pază în condiţiile cerute de documentaţia de evaluare.

M. Acvila Chişcădaga a precizat că beneficiază de personal de pază depunând două contracte individuale de muncă, pentru O., dar prin adresa din 21 octombrie 2014 Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara rezultă că cele 2 contracte nu au fost înregistrate în Registrul de Evidenţă şi ca atare nu s-a putut reţine existenţa unor raporturi juridice de muncă legal încheiate.

M. Şoimul Românesc nu beneficiază de personal de pază, în documentaţia depusă neregăsindu-se nici o menţiune cu privire la acest criteriu.

D. Petroşani nu beneficiază de personal de pază, în documentaţia depusă neregăsindu-se nici o menţiune cu privire la acest criteriu.

Faţă de aspectele indicate rezultă că întreaga asociere reprezentată de C. Hunedoara a dovedit că deţine doar 5 contracte individuale de muncă, legal încheiate, pentru realizarea activităţii de pază iar din aceste persoane doar 3 deţin şi atestat.

Ca atare, faţă de criteriul prevăzut de pct. 7 din grila de evaluare, pârâtei C. Hunedoara trebuiau să-i fie atribuite doar 5 puncte, astfel că aceasta ar fi totalizat 90 de puncte.

Cum din procesul verbal din 03 martie 2011 de soluţionare a contestaţiilor rezultă că reclamanta întrunea 100 de puncte, potrivit art. 7 alin. (3) din Ordinul nr. 15/2011, pârâta B. avea obligaţia de a-i elibera reclamantei autorizaţiile de pescuit pentru zonele respective.

În aceste condiţii Curtea nu a mai analizat criteriului referitor la numărul de membri întrucât nu se mai poate ajunge la o departajare pe baza acestuia.

În ce priveşte criticile legate de Registrul de Evidenţă al N. acestea au fost apreciate ca nerelevante deoarece, ele au fost tardiv formulate de reclamantă, iar certificatele de înscriere în registrul respectiv, parte a documentaţiei de evaluare potrivit art. 5 alin. (3) din Ordinul nr. 15/2011, nu au fost contestate în condiţiile legii.

Faţă de argumentele expuse acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, iar potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au fost anulate autorizaţiile de pescuit recreativ/sportiv eliberate pârâtei C. Hunedoara de către pârâta B. pentru zonele de pescuit sportiv/recreativ: Mureş, tronson II, Mureş tronson III, Strei, tronson I. strei, tronson II, Crişul Alba şi Lacul Subcetate, pârâta B. fiind obligată să le elibereze în favoarea reclamantei.

Solicitarea de retragere a autorizaţiilor emise în favoarea pârâtei C. Hunedoara a fost respinsă întrucât anularea are ca urmare nemijlocită lipsirea lor de efecte juridice.

În ce priveşte cererea precizatoare curtea a apreciat că se impune analizarea cu necesitate a calităţii de act administrativ a Acordului nr. 491 din 03 martie 2011.

Noţiunea de act administrativ este descrisă în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

Actul administrativ despre care se face vorbire în art. 1 alin. (1) din lege este aşadar un act de autoritate, emis în vederea executării şi a organizării executării legii.

În speţă Acordul nr. 491 din 03 martie 2011 încheiat între B. şi pârâta C. Hunedoara pare a fi, prin denumirea sa şi prin prisma preambulului, respectiv a semnării lui un act bilateral, dar analizând conţinutului său relevă faptul că el conţine doar asumarea unor obligaţii de către C. Hunedoara, fără a exista o contraprestaţie din partea celeilalte părţi semnatare, respectiv B., caracterul bilateral lipsind.

Obligaţiile asumate sunt identice cu cele prevăzute de art. 8 din Ordinul nr. 15/2011, aceste obligaţii incumbă titularului autorizaţiei de pescuit ope legis, fără a fi nevoie să fie trecute într-un înscris asumat de acesta. Ca atare „acordul” respectiv nu produce efecte juridice de sine stătătoare, respectiv nu dă naştere la obligaţii în sarcina C. Hunedoara, context în care curtea a reţinut că înscrisul intitulat Acordul nr. 491 din 03 martie 2011 are caracter unilateral, faţă de conţinutul său dar nu este apt să producă efecte juridice de sine stătătoare astfel că nu poate fi caracterizat ca fiind un act administrativ şi, în consecinţă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anularea a fost admisă cu consecinţa respingerii acesteia.

Recursul exercitat în cauză;

Împotriva sentinţei nr. 135 din 1 iulie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, a declarat recurs pârâta C. Hunedoara prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta A. Hunedoara.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate generic pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta arată, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale incidente şi a făcut o interpretare greşită a cererilor formulate de reclamantă.

Procedura de emitere a autorizaţiilor de pescuit a fost finalizată prin decizie ce nu a fost contestată în termen legal, fapt pentru care acţiunea vizând anularea autorizaţiilor trebuia respinsă.

În al doilea rând, instanţa trebuia să respingă ca inadmisibil capătul trei de acţiune având ca obiect obligarea pârâtei B. la eliberarea autorizaţiilor de pescuit pentru tronsoanele solicitate, pentru lipsa procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei, cu referire la pct. 3 din acţiune, se arată că în mod greşit instanţa nu a respins cererea, instanţa nefăcând o cercetare judecătorească cu privire la îndeplinirea criteriilor de evaluare a ofertei reclamantei, cu toate că la dosarul cauzei a fost depusă documentaţia pentru fiecare tronson în parte.

Ca urmare, instanţa nu poate obliga B. la emiterea deciziilor către A. Hunedoara fără a proceda la reevaluarea tuturor ofertelor.

Chiar dacă instanţa de fond nu a procedat la reevaluarea ofertei reclamantei şi nici nu era mandatată să o facă, din documentele anexate nu rezultă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lit. e) din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011. Raportat la pct. 7, referitor la personalul de specialitate pentru controlul desfăşurării activităţii de pescuit, din Grila de evaluare rezultă că A. Hunedoara nu îndeplineşte criteriile pentru atribuirea unui număr de 15 puncte.

Instanţa de fond a dispus greşit anularea autorizaţiilor eliberate de pârâtă, interpretând eronat probatoriul administrat, astfel că existenţa unui contract de voluntariat nu era necesară în condiţiile în care persoanele nominalizate au calitatea de membrii ai C. Hunedoara, asocierea fiind pe bază de voluntariat.

Greşită este reţinerea instanţei, cu privire la Comisia pentru combaterea braconajului piscicol în condiţiile în care membrii C. Salma Carpatica Lupeni şi-au exprimat acordul de voinţă cu privire la prestarea unei activităţi de voluntariat, iar scopul Comisiei era efectuarea pazei şi controlului împreună cu organele competente de control cu care asociaţia are protocol de colaborare.

Prin adeziunea în formă scrisă a membrilor la statutul şi actul constitutiv al asociaţiilor din care fac parte, se formează acordul de voinţă în formă scrisă,, între voluntar şi organizaţia gazdă”.

B. nu a solicitat depunerea de contracte de voluntariat, ci doar a tabelelor cu membrii voluntari care desfăşoară activitatea de control a pescuitului, astfel că în mod greşit a reţinut instanţa că nu s-a făcut dovada încheierii contractelor de voluntariat.

Ca urmare, se apreciază de recurentă că a realizat punctajul maxim prevăzut de pct. 7 din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi că instanţa în mod greşit a stabilit depunctarea cu privire la acest criteriu.

În ceea ce priveşte numărul de membrii, ca şi criteriu de departajare, asocierea celor şapte asociaţii depăşeşte cu mult numărul membrilor A. Hunedoara.

În consecinţă, se apreciază că decizia B., de a emite şi elibera autorizaţiile de pescuit recreativ/sportiv în favoarea C. Hunedoara este temeinică şi legală, motiv pentru care se impune admiterea recursului cu consecinţa respingerii acţiunii.

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, în raport de criticile formulate de recurentă, respingerea recursului ca nefondat.

Şi intimata-reclamantă A. Hunedoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, reiterând pe larg situaţia de fapt şi drept expusă în cererea de chemare în judecată.

Prin notele scrise depuse la dosar, pentru termenul de judecată din 23 martie 2016, recurenta arată că acţiunea reclamantei A. Hunedoara este lipsită de obiect la acest moment, având în vedere că autorizaţiile de pescuit eliberate pentru zonele Mureş tronson II, Mureş tronson III, Strei tronson I, Strei tronson II, Crişul Alb şi Lacul Subcetate, au expirat la data de 03 martie 2016, iar în raport de Decizia nr. 402 din 29 decembrie 2015 şi Decizia nr. 5 din 12 ianuarie 2016, ambele emise de Preşedintele B. pentru anul 2016 nu mai sunt necesare autorizaţii de pescuit.

Lipsa de obiect a acţiunii a fost respinsă de către instanţă, având în vedere că instanţa a fost investită prin cererea de chemare în judecată să se pronunţe asupra legalităţii actelor contestate, iar faptul că autorizaţiile de pescuit au expirat sau că au fost emise noi decizii de către Preşedintele B., nu duce la lipsa de obiect a acţiunii principale cu atât mai mult cu cât nu au fost administrate probe în raport de care să fie analizată noua situaţie de fapt şi de drept invocată şi în raport de care se putea pune în discuţie lipsa de interes în promovarea căii de atac.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în limita criticilor formulate prin raportare la probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat.

Recurenta-pârâtă a motivat în drept recursul formulat, pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., dar în raport de dispoziţiile art. 306 pct 3 C. proc. civ., se constată că, criticile formulate se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., urmând ca recursul declarat să fie analizat în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează situaţiile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura privinii, dar hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, obligaţie prevăzută de art. 161 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta arată că instanţa nu a analizat şi motivat dacă sunt îndeplinite criteriile prevăzute de lit. e) din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011 al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, dar din considerentele sentinţei se poate observa că instanţa de fond a analizat cu prioritate şi cu respectarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lit. e) Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 15/2011, conclizionând în raport de dispoziţiile art. 12 alin. (7) din O.U.G. 23/2008, art. 17 şi 36 lit. d) din Legea nr. 333/2003 că paza resurselor acvatice vii se face cu personal calificat, angajat de asociaţiile respective, care trebuie să fie atestat profesional, analizând pe larg existenţa personalului calificat şi a raporturilor de muncă.

În cauză nu pot fi reţinute nici criticile formulate în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale încadrate.

Astfe, recurenta arată că instanţa de fond trebuia să respingă acţiunea ca inadmisibilă, dar aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, excepţia insdmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei plângerii prealabile cu privire la anularea autorizaţiilor de pescuit recreativ/sportiv, au fost soluţionate în primul ciclu procesual prin sentinţa civilă nr. 245/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, definitivă prin Decizia nr. 1126/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa în rejudecare fiind învestită să judece în limitele deciziei de casare.

De altfel, potrivit art. 2 pct. 29 din O.U.G. nr. 23/2008, autorizaţia de pescuit este un act administrativ, iar cu privire la plângerea prealabilă se reţine că A. Hunedoara a formulat plângere la data de 08 iulie 2011 cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la inadmisibilitatea capătului trei al acţiunii, vizând obligarea B. la eliberarea autorizaţiilor de pescuit pentru lipsa procedurii prealabile, se constată că această critică a fost invocată direct în recurs, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 109 pct. 3 C. proc. civ.

De altfel, această excepţie nu se susţine în condiţiile în care intimata-reclamantă a formulat plângere prealabilă adresată autorităţii publice emitentă a actelor administrative apreciate ca vătămătoare, capătul trei al cererii derivând din capătul de cerere pentru care s-a formulat plângere prealabilă.

Neîntemeiate sunt şi criticile vizând faptul că instanţa nu a făcut o reevaluare a documentaţiei depusă de ofertanţi, instanţa de fond evaluând efectiv criteriile de evaluare cuprinse în Ordinul nr. 15/2011, privind condiţiile de practicare a pescuitului.

Astfel au fost analizate prevederile art. 7 alin. (5) prin raportare la probatoriul administrat în cauză din care rezultă resursele tuturor asociaţiilor conduse de C. Hunedoara, concluzionând corect că pentru activitatea de pază au fost încheiate doar 5 contracte individuale de muncă, iar din acestea doar 3 deţin atestate.

Grila de evaluare este expusă la fila 7-8 din sentinţa recurată, instanţa de fond raportând situaţia de fapt stabilită pe baza probatoriului administrat la toate criteriile de evaluare.

Este evident că, în condiţiile în care în raport de pct. 7 din grila de evaluare, punctajul deţinut în urma reevaluării de pârâta C. Hunedoara, respectiv 5 puncte în loc de 15 puncte, iar punctajul total a fost de 90 puncte, nu se mai impunea analizarea criteriilor referitoare la numărul de membrii.

Nu pot fi reţinute criticile recurentei vizând voluntariatul în cazul în care nu s-a făcut dovada încheierii contractelor de voluntariat şi a raporturilor juridice ţinând cont de dispoziţiile cuprinse în Anexele 4 şi 5 la Ordinul nr. 15/2011, art. 12 pct. 7 din O.U.G. nr. 23/2008, art. 12 alin. (1), art. 17, art. 36 lit. d) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 şi art. 8 din Legea nr. 195/2001.

Susţinerea recurentei, vizând adeziunea în formă scrisă a membrilor şi actul constitutiv al asociaţiilor nu poate fi reţinută, având în vedere dispoziţiile legale evocate mai sus, dar şi faptul că statutul unei asociaţii stabileşte drepturile şi obligaţiile membrilor săi fără a face dovada unor raporturi de muncă.

Recurenta susţine că instanţa şi-a depăşit atribuţiile legale, în sensul că s-a subrogat în dreptul B. cu privire la capătul trei din cerere, susţinere inexactă având în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii ce instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, instanţa putând ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului persoanei vătămate, scop în care poate obliga autoritatea pârâtă să emită un act cu conţinutul solicitat de reclamant, atunci când sunt îndeplinite condiţiile legale.

Faţă de considerentele expuse, se constată că instanţa de fond a analizat probatoriu administrat în cauză de ambele părţi, a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente şi a motivat hotărârea pronunţată, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 9 raportat la art. 3041 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 20 lin Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. Hunedoara împotriva sentinţei nr. 135 din 01 iulie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C. Hunedoara împotriva sentinţei nr. 135 din 01 iulie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2016.