Eligibility of military prosecutors for in-place promotion to civilian prosecutorial posts

Decizia nr. 850/2016

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei;

1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată la B. la data de 20 martie 2015 şi pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 martie 2015, A., procuror militar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 19 martie 2015, prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva hotărârii Comisiei de organizare a concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie organizat la data de 29 martie 2015, prin care a fost respinsă cererea sa de înscriere la promovarea pe loc în funcţie de execuţie pentru obţinerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Contestatorul solicită:

- anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 19 martie 2015 şi, pe cale de consecinţă, anularea Hotărârii secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 72 din 11 martie 2015 şi anularea Hotărârii Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă şi pe loc în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 29 martie 2015 de respingere a cererii sale de înscriere la promovarea pe loc în funcţie de execuţie pentru obţinerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

- constatarea îndeplinirii condiţiilor de înscriere şi de participare la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii în data de 29 martie 2015 pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie în vederea obţinerii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea contestaţiei, se arată următoarele:

Contestatorul a formulat cerere de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, la data de 29 martie 2015, optând pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie în vederea obţinerii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pentru specializarea drept penal, în vederea stabilirii materiilor de concurs.

Comisia de organizare a concursului i-a respins cererea de înscriere la concurs pentru „lipsă posturi scoase pentru promovarea pe loc la parchetele militare”.

Hotărârea Comisiei de organizare a concursului a fost menţinută prin Hotărârea Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 72 din 11 martie 2015 şi, apoi, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 19 martie 2015.

În primul rând, contestatorul susţine că argumentul lipsei posturilor scoase pentru promovarea pe loc la parchetele militare nu poate fi folosit în situaţia sa, deoarece nu doreşte promovarea la un parchet militar, ci obţinerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care nu este un parchet militar. Folosind raţionamentul Comisiei de organizare a concursului, contestatorul susţine că nu va putea promova pe loc niciodată, câtă vreme parchetul instanţei supreme este unic şi, în ansamblu, instituţie civilă.

În al doilea rând, contestatorul susţine că hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv: art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (3) şi art. 45 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, art. 4, art. 5, art. 28 şi art. 34 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Regulamentul”).

Contestatorul susţine că legea instituie 3 condiţii, expres şi limitativ prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pentru participarea la concursul de promovare, fie efectivă, fie pe loc, respectiv: condiţii privind calificativul la ultima evaluare, condiţii privind lipsa sancţiunilor disciplinare în ultimii 3 ani şi condiţii de vechime în funcţie. În plus, promovarea se poate face numai la instanţele sau parchetele imediat superioare.

Doar aceste condiţii, expres şi limitativ prevăzute, trebuie să fie verificate de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Comisia de organizare a concursului, conform art. 44 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Şi la concursul în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii, pot participa, potrivit art. 45 din aceeaşi lege, judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44.

Contestatorul susţine că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 şi de art. 4 şi 5 din Regulament, arătând că: este procuror şi are gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel (gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl deţine doar temporar, pe perioada cât este încadrat la Direcția Națională Anticorupție); a solicitat promovarea pe loc în gradul imediat superior celui pe care îl deţine, respectiv pentru obţinerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; a avut calificativul foarte bine la ultima evaluare; nu a fost niciodată sancţionat disciplinar; îndeplineşte condiţia minimă de vechime de 8 ani în funcţia de judecător sau procuror, având 9 ani şi 7 luni ca judecător şi 1 an şi 6 luni ca procuror.

Aşa cum rezultă din economia textelor de lege care reglementează cariera judecătorilor şi procurorilor în România, nu există grad de judecător de curte militară de apel, respectiv de procuror de parchet militar de pe lângă curte militară de apel, ci doar grad de judecător de curte de apel, respectiv de procuror de parchet de pe lângă curte de apel.

Or, câtă vreme, în cazul promovării pe loc în funcţii de execuţie, opţiunea candidatului se poate face numai pentru obţinerea gradului corespunzător parchetului ierarhic superior, nu este posibilă scoaterea la concurs a unor posturi doar pentru parchetele civile sau doar pentru parchetele militare fără să se creeze o discriminare între procurorii civili şi procurorii militari care deţin acelaşi grad profesional.

De altfel, chiar din anunţul postat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că, pentru promovarea pe loc, concursul se organizează pentru ocuparea unui număr de 10 de posturi de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără ca aceste posturi să fie defalcate pe secţii, printre care şi secţia Parchetelor Militare. Mai mult, chiar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat formulare distincte de cerere pentru promovarea pe loc şi pentru promovarea efectivă, doar pentru promovarea efectivă menţionându-se distinct parchetul la care se solicită promovarea.

Prin hotărârea Comisiei de organizare a concursului, menţinută de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, îi este vătămat dreptul de a participa la concursul de promovare pe loc, drept recunoscut de dispoziţiile menţionate anterior.

Contestatorul susţine că hotărârea contestată generează o discriminare incompatibilă cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât permite participarea la concursul de promovare pe loc pentru obţinerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie doar procurorilor civili cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curte de apel, deşi din nicio dispoziţie a Titlului II cap. 5 Secţiunea 1 - Promovarea judecătorilor şi procurorilor - (art. 43-47) din Legea nr. 303/2004 nu rezultă aceasta, iar, din art. 4 alin. (4) şi art. 28 alin. (5) coroborat cu art. 34 din Regulament, rezultă în mod expres contrariul.

Diferenţa evidentă de tratament între procurorii care funcţionează la parchetele civile şi cei care funcţionează la parchetele militare nu se bazează pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, câtă vreme, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 (publicată în M. Of. nr. 591 din 08 iulie 2005) şi în Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 (publicată în M. Of. Nr. 474 din 16 iulie 2007), prin statutul magistraţilor care le compun, ca şi prin procedura pe care o urmează - aceeaşi după care judecă şi instanţele civile - instanţele militare sunt instanţe imparţiale, judecătorii militari sunt independenţi şi se supun numai legii, iar numirea, promovarea şi evoluţia carierei de magistrat a judecătorilor şi procurorilor militari se fac în aceleaşi condiţii ca şi în cazul magistraţilor de la celelalte instanţe judecătoreşti şi parchete.

Întrucât în Româniafuncţionează un singur parchet pe lângă instanţa supremă, la concursul pentru dobândirea gradului profesional corespunzător acestuia pot participa toţi procurorii cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curte de apel, indiferent dacă parchetul unde funcţionează este civil sau militar, neavând relevanţă nici împrejurarea că ordonatorul principal de credite pentru parchetele militare este diferit de cel al parchetelor civile.

Stabilind pentru înscrierea la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie condiţia negativă pentru candidaţi de a nu avea calitatea de cadru militar activ (condiţie obligatorie pentru ca un procuror militar să poată funcţiona la un parchet militar ori la secţia sau serviciul cu specific militar din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie) Comisia de organizare a concursului, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au adăugat o condiţie pentru înscrierea la concursul de promovare pe loc, inexistentă în actele normative care reglementează procedura promovării în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor. Această din urmă condiţie are ca efect admisibilitatea înscrierii la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie doar a procurorilor civili şi excluderea acestei posibilităţi pentru procurorii militari.

Nici problema existenţei sursei de finanţare - întrucât pentru parchetele militare ordonatorul principal de credite este Ministerul Apărării Naţionale - nu este o condiţie care trebuie verificată de Comisia de organizare a concursului şi de secţia pentru procurori, câtă vreme doar condiţiile expres şi limitativ prevăzute la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/004 sunt verificate de B., prin comisia de organizare a concursului, iar înscrierea la concursul de promovare pe loc îi conferă exclusiv calitatea de candidat la concursul respectiv.

Contestatorul precizează că salarizarea sa este asigurată de Direcţia Naţională Anticorupţie, conform art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002.

Problema sursei de finanţare este o chestiune ulterioară şi se ridică doar în situaţia în care va fi admis în urma concursului. În acest sens este şi menţiunea din anunţul de concurs în sensul că posturile pentru promovarea pe loc scoase la concurs au fost aprobate sub condiţia finanţării acestora. Rezultă că, pe de o parte, aspectul finanţării nu era definitivat la momentul anunţării concursului, iar, pe de altă parte, că finanţarea nu urma să fie asigurată doar de ordonatorii de credite pentru parchetele civile.

De altfel, nu se poate anticipa nici câte posturi vor fi ocupate pe loc de procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (care are buget propriu), înscrişi la concurs. Or, în afara procurorilor militari, au fost admişi la înscriere toţi procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care şi-au manifestat voinţa de a participa la concurs, împrejurare care denotă o discriminare şi sub acest aspect.

Contestatorul invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi în care s-a reţinut că un judecător militar, din punct de vedere al calităţii de militar activ, îndeplineşte condiţia de participare la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor (Decizia nr. 4606 din 08 noiembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2012).

În drept, contestatorul invocă dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind B., republicată, art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; art. 4, art. 5, art. 28 alin. (5) şi art. 34 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002.

2. Apărările intimatului;

Intimatul B. a depus întâmpinare, prin care invocă, în principal, efectul pozitiv al lucrului judecat şi solicită respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulate.

În raport cu prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în susţinerea efectului pozitiv al lucrului judecat, intimatul invocă Deciziile Înaltei Curţi nr. 5204 din 07 decembrie 2012 (Dosar nr. x/1/2012) şi nr. x din 26 iunie 2014 (Dosar nr. x/1/2013), pronunţate în litigii similare.

Cu referire la fondul contestaţiei, intimatul susţine că, prin hotărârile contestate, au fost în mod judicios interpretate şi aplicate prevederile art. 43 alin. (1), art. 44 şi art. 45 din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 4 alin. (1) şi (4), art. 5, art. 28 şi art. 34 lin Regulament.

Intimatul invocă statutul special al magistraţilor militari care au drepturi şi obligaţii atât faţă de Ministerul Apărării Naţionale, ca efect al statutului de militar activ, cât şi drepturi şi obligaţii rezultate din Legea nr. 303/2004, ca efect al calităţii de procuror.

În ipoteza admiterii participării unui procuror militar la concursul de promovare pe loc pentru ocuparea unui post la parchetele de pe lângă instanţele civile, posturi finanţate de Ministerul Public, s-ar ajunge la situaţia în care un procuror militar, în cazul în care ar promova concursul, să ocupe un post finanţat de un alt ordonator principal de credite decât Ministerul Apărării Naţionale.

În aplicarea art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 coroborate cu art. 98-102 din Legea nr. 304/2004, atât la data anunţării concursului de promovare efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, cât şi la data înscrierii la examenul organizat în condiţiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, contestatorul avea statutul de militar activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, astfel încât nu putea participa la acest concurs.

Mai arată intimatul că, în anunţul privind concursul de promovare, nu au fost invocate prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 98-102 din Legea nr. 304/2004, ci prevederile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, iar dispoziţiile cap. II al Titlului III din Legea nr. 304/2004 prevăd o ierarhie separată a celor două categorii de parchete civile şi militare, rezultând că nu au fost scoase la concurs posturi pentru parchetele militare.

II. Considerentele Înaltei Curţi;

Analizând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele arătate în continuare.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 26 ianuarie 2015, au fost scoase la concurs pentru parchete 90 de posturi la nivel naţional, dintre care: 10 posturi de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 30 de posturi de procuror la parchetele de pe lângă curţile de apel şi 50 de posturi de procuror la parchetele de pe lângă tribunale, sub condiţia finanţării acestora.

Contestatorul, având calitatea de procuror militar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, s-a înscris la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie pentru obţinerea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin Hotărârea nr. 23 din 03 martie 2015, Comisia de organizare a concursului a respins cererea de înscriere la concurs formulată de procuror A.

Prin Hotărârea nr. 72 din 11 martie 2015, secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de domnul A., procuror militar în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - nivel central, împotriva Hotărârii nr. 23 din 03 martie 2015 a Comisiei de organizare a concursului.

Prin Hotărârea nr. 261 din 19 martie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de domnul A., procuror militar în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - nivel central, împotriva Hotărârii nr. 72 din 11 martie 2015 a secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

În esenţă, prin actele menţionate, B. a reţinut că, în lista posturilor pentru promovarea pe loc, nu au fost incluse posturi pentru parchetele militare, că la data înscrierii la concurs A., în calitate de procuror militar, deţinea statutul de cadru militar activ, respectiv ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, astfel încât nu îndeplinea condiţiile pentru ocuparea unuia dintre posturile scoase la concursul de promovare pe loc pentru parchetele civile şi că respingerea cererii de înscriere a contestatorului nu s-a făcut în baza unei condiţii suplimentare şi nici discriminatorii.

În cauză, problema de drept ce se impune a fi dezlegată este aceea dacă un procuror militar poate participa la concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie pe locurile scoase la concurs la parchete de pe lângă instanţele civile.

Dispoziţiile a căror încălcare o invocă contestatorul sunt următoarele:

- art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (3) şi art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

„Art. 43. - (1) Promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.

Art. 44. - (1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime:

a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;

b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta;

c) 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(3) B. verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).

Art. 45. - Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de B.”

- art. 4, art. 5, art. 28 şi art. 34 din Regulament:

„Art. 4. - (1) Promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, efectivă sau pe loc, se face în gradul imediat superior celui pe care îl deţine judecătorul ori procurorul, până la nivelul curţii de apel, pentru judecători, respectiv până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru procurori.

(2) Posturile scoase la concurs se stabilesc de către B., în mod distinct pentru promovare efectivă, respectiv pentru promovare pe loc, pentru fiecare instanţă şi fiecare parchet, inclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar pentru tribunale şi curţi de apel, pe secţii şi specializări, în urma consultării instanţelor şi parchetelor, în funcţie de necesarul de resurse umane.

(3) Judecătorii şi procurorii pot candida pentru promovare efectivă, cu respectarea dispoziţiilor alin. (2), la oricare dintre instanţele şi, respectiv, parchetele pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanţa sau de parchetul la care funcţionează.

(4) În cazul promovării pe loc, opţiunea candidatului se poate face numai pentru obţinerea gradului corespunzător instanţei ierarhic superioare, respectiv parchetului ierarhic superior.

Art. 5. - (1) Pot participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie vacante sau pe loc judecătorii şi procurorii care îndeplinesc la data susţinerii probelor scrise condiţiile de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care la ultima evaluare au avut calificativul «foarte bine» şi nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani.

(2) Persoanele numite în magistratură în condiţiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie vacante sau pe loc timp de cel puţin 3 ani de la numirea în funcţie.

Art. 28. - (1) Rezultatele finale se prezintă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea validării.

(11) B. poate invalida, în tot sau în parte, concursul de promovare în cazurile în care constată că nu au fost respectate condiţiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că există dovada săvârşirii unei fraude.

(2) În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor finale, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor şi a procurorilor declaraţi admişi.

(3) Promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate.

(4) Promovarea efectivă se face în raport de opţiunea candidatului, cu respectarea dispoziţiilor alin. (3). În cazul în care candidaţii au optat pentru mai multe secţii pentru care s-au scos la concurs posturi pentru a căror ocupare este necesară cel puţin o specializare comună, în condiţiile art. 6 alin. (41), la promovarea efectivă se va ţine seama de ordinea de preferinţă indicată de candidaţi.

(5) În cazul promovării pe loc, ocuparea posturilor se realizează în ordinea mediilor obţinute, în funcţie de clasamentul la nivel naţional pentru obţinerea aceluiaşi grad.

Art. 34. - Dispoziţiile prezentului regulament se aplică în mod corespunzător judecătorilor şi procurorilor militari.”

În apărare, intimatul B. invocă următoarele dispoziţii legale:

- art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004:

„Art. 32. - (1) Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naţionale privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ în cadrul acestui minister.”

- art. 98-102 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează organizarea şi ierarhizarea parchetelor de pe lângă instanţele militare distinct de organizarea şi ierarhizarea parchetelor de pe lângă instanţele civile.

Se constată că dispoziţiile art. 98-102 din Legea nr. 304/2004 reglementează fără echivoc organizarea şi ierarhizarea parchetelor de pe lângă instanţele militare distinct de organizarea şi ierarhizarea parchetelor de pe lângă instanţele civile, reglementată de art. 89-97 din aceeaşi lege.

Or, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 26 ianuarie 2015, au fost scoase la concurs pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie posturi de procuror doar la parchete de pe lângă instanţele civile, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetele de pe lângă curţile de apel şi parchetele de pe lângă tribunale.

Astfel fiind, de vreme ce concursul în litigiu vizează numai posturi din cadrul parchetelor de pe lângă instanţele civile, rezultă cu evidenţă faptul că nu au vocaţia de a participa la acest concurs magistraţii militari, cărora le este rezervată calea participării la concursurile de promovare în sistemul parchetelor de pe lângă instanţele militare.

Sub acest aspect, este relevantă şi apărarea intimatului referitoare la faptul că posturile de la parchetele de pe lângă instanţele civile scoase la concurs sunt finanţate de Ministerul Public, în timp ce posturile de la parchetele de pe lângă instanţele militare sunt finanţate de Ministerul Apărării Naţionale.

În acelaşi sens, sunt relevante şi aspectele reţinute atât în Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 72 din 11 martie 2015, cât şi în Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 261 din 19 martie 2015, în sensul că „pentru parchetele militare, inclusiv secţia parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numărul maxim de posturi se aprobă distinct şi cu avizul consultativ al ministrului apărării naţionale, iar statele de funcţii şi de personal sunt separate de cele ale parchetelor civile, fiind aprobate prin ordin comun al ministrului justiţiei şi ministrului apărării naţionale, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 134 alin. (3) şi art. 135 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare).”

În cauză nu se poate reţine încălcarea principiului nediscriminării, întrucât acest principiu nu presupune uniformitate, ci permite stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. În interpretarea art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi a prevederilor Protocolului nr. 12 la Convenţie privitor la interdicţia generală a oricărei forme de discriminare, s-a reţinut că a distinge nu înseamnă a discrimina şi că există situaţii ale căror particularităţi impun a fi tratate diferenţiat. Diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţie, numai atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. De asemenea, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitatea de soluţii numai pentru situaţii identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluţii diferite pentru situaţii distincte.

În speţă, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, pentru argumentele anterior arătate, nu se poate reţine existenţa unei situaţii de discriminare, întrucât nu există identitate între promovarea procurorilor civili şi a procurorilor militari în raport cu sistemele diferite de organizare, ierarhizare şi finanţare a parchetelor de pe lângă instanţele civile, respectiv a parchetelor de pe lângă instanţele militare.

Prin urmare, în raport cu toate dispoziţiile legale şi considerentele menţionate anterior, Înalta Curte reţine că, în speţă, contestatorul, în calitate de procuror militar, nu avea vocaţia de a participa la concursul pentru promovarea pe loc în funcţiile de execuţie la parchetele de pe lângă instanţele civile, scoase la concurs prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 26 ianuarie 2015, astfel că actele contestate în cauză sunt legale şi temeinice.

La pronunţarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, jurisprudenţa sa anterioară în litigii similare, reprezentată cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 4327/2011, nr. 5204/2012 şi nr. 3063/2014. Raportat la această jurisprudenţă majoritară, nu poate fi primită susţinerea contestatorului, întemeiată pe Decizia nr. 4606/2012 a Înaltei Curţi, care nu reprezintă o jurisprudenţă suficient conturată pentru a fundamenta, în speţă, pronunţarea unei alte soluţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 261 din 19 martie 2015, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2016.