State budget coverage of procurement corrections refused; annulment action rejected on appeal.

Decizia nr. 844/2016

Asupra cererii de suspendare a judecării cauzei:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 11 martie 2016, recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea judecării cauzei până la pronunţarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele C-260/2014 şi C-261/2014.

Înalta Curte reţine că, cele două cauze aflate pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, C-260/14 şi C-261/14, au ca obiect întrebări preliminare referitoare, în esenţă, la următoarea problemă de drept: „Dacă (…) art. 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995 coroborat cu articolul 98 alineatul (2) teza a II-a din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, având în vedere şi principiile securităţii juridice şi încrederii legitime, se opune ca un stat membru să aplice corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare ulterior momentului la care se pretinde că a avut loc încălcarea normelor în materia achiziţiilor publice.”

În prezenta cauză, litigiul dedus judecăţii nu vizează analiza de legalitate a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare ulterior momentului la care se pretinde că a avut loc încălcarea normelor în materia achiziţiilor publice (cum este cazul actelor administrative prin care sunt stabilite corecţii financiare în baza O.U.G. nr. 66/2011 în privinţa unor proceduri şi contracte încheiate sau definitivate anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă), ci are ca obiect analiza de legalitate a unor acte administrative emise în temeiul O.G. nr. 14/2013 vizând suportarea de la bugetul de stat a unor corecţii financiare, într-adevăr stabilite în baza O.U.G. nr. 66/2011, dar fără a se ridica problema legalităţii ori temeiniciei corecţiilor respective prin prisma principiului neretroactivităţii legii civile.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 413 alin. (1) poct.1 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge cererea de suspendare a judecăţii formulată de recurenta-reclamantă.

Asupra cererii de recurs de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 februarie 2014 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a com. Turulung, în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat anularea Deciziei nr. 17 din 10 ianuarie 2014 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale de Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Decizia nr. 17/2014”), ca fiind nefondată şi nelegală, şi anularea Notei de constatare privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Nota de constatare din 2013”), comunicată prin adresa din 13 noiembrie 2013, pentru proiectul, cu titlu „Sunet drag de clopoţel”.

2. Hotărârea primei instanţe;

Prin sentinţa civilă nr. 97/CA/2014/PI din 5 mai 2014, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A. a com. Turulung, în contradictoriu cu pârâtul B.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei nr. 97/CA/2014/P.I. din 5 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. a com. Turulung, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. din 2010.

Recurenta-reclamantă susţine că, prin sentinţa recurată, prima instanţă în mod greşit a reţinut că solicitarea de plată nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de O.G. nr. 14/2013, deşi proiectul a cărui finanţare se solicită a fost efectuat în luna ianuarie 2011, fiind aplicabile în soluţionarea prezentei cauze prevederile O.U.G. nr. 34/2006, O.U.G. nr. 66/2011 şi O.U.G. nr. 30/2006.

Recurenta-reclamantă arată că a contestat Nota de constatare din 2013, deoarece prin acest act au fost stabilite o serie de nereguli cu privire la solicitarea de plată din 30 septembrie 2013, reţinându-se faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare în conformitate cu art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, respectiv procedura de atribuire nu a făcut obiectul verificării Unitatății pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice.

Prin decizia atacată se constată că o serie de contracte, respectiv contractul din 18 ianuarie 2011 încheiat cu asocierea SC C. SRL Satu Mare şi SC D. SRL, contractul din 06 mai 2011 încheiat cu SC E. SRL şi contractul din 06 mai 2011 cu SC F. SRL au fost atribuite fără a exista un aviz din partea Unității pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice.

În motivarea soluţiei de respingere a contestaţiei, instituţia abilitată se referă la prevederile art. 2 alin. (1)-(3) din O.G. nr. 14/2013, la prevederile art. 9 din H.G. nr. 942/2006, respectiv la prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi O.U.G. nr. 30/2006. În cuprinsul acestor reglementări, în vigoare în momentul atribuirilor contractelor indicate, care au fost respectate întocmai la atribuirea acestor convenţii, nu a existat nicio prevedere expresă care să oblige A. la obţinerea unui aviz conform de la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice. Mai mult decât atât, verificarea nu a fost realizată de această unitate, deşi a fost înştiinţată în termen legal, potrivit procedurilor prevăzute de legislaţia aflată în vigoare la acel moment.

Mai menţionează recurenta-reclamantă că solicitarea de plată a fost respinsă în raport cu dispoziţiile O.G. nr. 14/2013, act normativ care nu era în vigoare la momentul raportului juridic depus judecăţii, motiv pentru care recurenta susţine că plata nu poate fi refuzată de către instituţia pârâtă, din moment ce doar legea penală şi contravenţională mai favorabilă pot avea caracter retroactiv.

III. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare;

1. Procedura de filtrare;

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din 16 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 22 martie 2016.

2. Analiza motivelor de casare;

Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta A. a com. Turulung, în calitate de beneficiar, a formulat Solicitarea de plată înregistrată la pârât sub nr. 78089 din 30 septembrie 2013, în temeiul art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 14/2013, conform cărora „Beneficiarii prevăzuţi la art. 1 transmit solicitările privind suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare şi a accesoriilor acestora, după caz, aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice, Autorităţii de management a Programului operaţional regional din cadrul B., dacă se încadrează în prevederile art. 2 şi 3”.

În urma verificării solicitării formulate de A. a com. Turulung, pârâtul a emis Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013, înregistrată la data de 13 noiembrie 2013, prin care a constatat că solicitarea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, în sensul că procedura de atribuire nu a făcut obiectul verificării Unităţii pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice.

Împotriva Notei de constatare din 13 noiembrie 2013, reclamanta a formulat contestaţie, care a fost respinsă de pârât prin Decizia nr. 17 din 10 ianuarie 2014 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale de Constatare si Stabilire Nereguli Fonduri Europene.

Reclamanta A. a com. Turulung a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea Deciziei nr. 17/2014 şi a Notei de constatare din 2013.

Înalta Curte constată că, în speţă, sunt incidente următoarele dispoziţii:

Art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (forma în vigoare la data procedurilor de atribuire a contractelor în litigiu):

„Art. 1. - (1) Se desemnează Ministerul Economiei şi Finanţelor ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale responsabil pentru îndeplinirea funcţiei de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidenţa legislaţiei privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

(2) În sensul prevederilor alin. (1), fac obiectul verificării aspectele procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor cu valoare estimată, fără T.V.A., egală sau mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - În îndeplinirea funcţiei de verificare, atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice sunt următoarele:

d) emiterea de avize cu caracter consultativ în situaţia în care se constată neconcordanţe în aplicarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice.”

Art. 124 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii (forma în vigoare la data procedurilor de atribuire a contractelor în litigiu):

„Art. 124. - Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai în cazul în care valoarea estimată, fără T.V.A., a contractului de achiziţie publică este mai mică decât echivalentul în lei al următoarelor praguri:

a) pentru contractul de furnizare: 125.000 euro;

b) pentru contractul de servicii: 125.000 euro;

c) pentru contractul de lucrări: 4.845.000 euro.”

Art. 2 alin. (1) - (4) din O.G. nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice:

„Art. 2. - (1) Creanţele bugetare rezultate din corecţiile financiare şi sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecţiilor, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul B., de la o poziţie distinctă din cadrul titlului 56 "Proiecte cu finanţare din Fonduri Externe Nerambursabile postaderare", în situaţiile prevăzute la alin. (4).

(2) Sumele rezultate sau care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul B., de la poziţia distinctă menţionată la alin. (1), în situaţiile prevăzute la alin. (4).

(3) Sumele recuperate atât în cazul proiectelor finalizate care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sunt contestate sau în litigiu, cât şi în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, în urma stabilirii corecţiilor financiare, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul B., de la poziţia distinctă menţionată la alin. (1), în situaţiile prevăzute la alin. (4).

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică:

a) numai în cazul contractelor de achiziţie publică, a căror procedură de atribuire a fost iniţiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuţi la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unităţii pentru coordonarea şi verificarea achiziţiilor publice/compartimentelor de verificare a achiziţiilor publice, denumite în continuare Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice, şi pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, valabilă până la această dată;

b) numai în cazul contractelor de achiziţie publică, a căror procedură de atribuire a fost iniţiată în perioada 10 iunie 2011-1 octombrie 2011 de beneficiarii prevăzuţi la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice şi pentru care a fost înscrisă opinia fără observaţii de către Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice, în conformitate cu art. 4 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 30/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 52/2011;

c) în cazul contractelor de achiziţie publică, încheiate de beneficiarii prevăzuţi la art. 1, a căror procedură de atribuire a fost iniţiată începând cu data de 1 octombrie 2011, pentru care documentaţia de atribuire a fost evaluată şi aprobată de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, în conformitate cu atribuţiile sale prevăzute la art. 71 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 525/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia contractelor de achiziţie publică la care, prin modificările aduse documentaţiei de atribuire intervenite după data publicării anunţului/invitaţiei de participare în Sistemul electronic al achiziţiilor publice, au fost constatate abateri de la prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice.”

În cauză, având în vedere faptul că procedurile de atribuire în cazul contractelor în litigiu au fost iniţiate înainte de data de 10 iunie 2011, sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, iar, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor citate anterior, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a decelat condiţiile necesar a fi întrunite cumulativ pentru a fi suportate de la bugetul de stat, potrivit prevederilor O.G. nr. 14/2013, sumele reţinute în sarcina beneficiarului, respectiv:

- sumele să rezulte din corecţiile financiare aplicate conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011;

- procedura de achiziţie să fie iniţiată înainte de data de 10 iunie 2011;

- procedura de atribuire să facă obiectul verificării Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice şi să nu existe un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006.

În cauză, în raport cu probatoriul administrat, prima instanţă a apreciat cu just temei că sunt îndeplinite doar primele două condiţii, respectiv corecţiile financiare au fost stabilite în conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011, iar procedura de atribuire a fost iniţiată înainte de data de 10 iunie 2011.

Totodată, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că valoarea contractelor de achiziţie publică în litigiu este inferioară pragului de 125.000 euro prevăzut de art. 124 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, iar, conform art. 1 alin. (2) din O.U.G nr. 30/2006, doar contractele cu valoare estimată, fără T.V.A., superioară acestui prag valoric fac obiectul verificării de către Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/comisia Pentru Valorificarea Achizițiilor Publice. Pe cale de consecinţă, întrucât contractele respective nu au făcut obiectul verificării Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice, cu just temei prima instanţă a reţinut că nu este îndeplinită condiţia prevăzută expres de art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013.

Susţinerile recurentei-reclamante în sensul că au fost respectate prevederile în vigoare în momentul atribuirilor contractelor, că nu a existat nicio prevedere expresă care să impună obligaţia obţinerii unui aviz conform de la Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice şi că Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice, nu a realizat nicio verificare deşi a fost înştiinţată în termen legal, nu sunt de natură a înlătura concluzia primei instanţe, care este fundamentată de pe dispoziţiile legale menţionate anterior - art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013 coroborat cu art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 30/2006 şi art. 124 lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 - conform cărora verificarea era realizată de Unitatea pentru Coordonarea și Verificarea Achizițiilor Publice/Comisia pentru Valorificarea Achizițiilor Publice numai pentru contractele cu valoare estimată, fără T.V.A., egală sau mai mare cu 125.000 euro. De altfel, recurenta-reclamantă nu contestă aspectele reţinute de prima instanţă în privinţa valorii contractelor în litigiu.

Înalta Curte reţine că este neîntemeiată susţinea recurentei privind inaplicabilitatea O.G. nr. 14/2013, motivat de faptul că nu era în vigoare la momentul raportului juridic dedus judecăţii, întrucât reclamanta a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 17 din 10 ianuarie 2014 prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantei împotriva Notei de constatare privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 și nr. 78089 din 13 noiembrie 2013, notă emisă în urma Solicitării de plată din 30 septembrie 2013 formulată chiar de către A. a com. Turulung. Astfel fiind, se constată că actele administrative ce formează obiectul litigiului au fost emise în baza şi ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 14/2013, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 472 din 30 iulie 2013, având în vedere solicitarea transmisă chiar de către reclamantă şi în considerarea condiţiilor reglementate în care se suportă de la bugetul de stat creanţele bugetare rezultate din corecţiile financiare şi sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecţiilor, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă în raport cu motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. a com. Turulung.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. a com Turulung împotriva sentinţei nr. 97/CA/2014/P.I. din 5 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 martie 2016.