Annulment of administrative acts issued under unconstitutional claw-back contribution provisions

Decizia nr. 805/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei;

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, prin SCA B., Pachiu în contradictoriu cu pârâta C. a solicitat în temeiul art. 9 alin. (4) şi (5) coroborat cu art. 1 alin. (7) şi art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 anularea următoarelor acte administrative emise de C.:

- Notificarea transmisă prin e-mail la data de 05 mai 2012, privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din D. şi bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trim. I al anului 2012, înregistrată conform declaraţiilor furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente ca fiind 1.864.384.031,64 lei şi valorii vânzărilor individuale pretins înregistrate în trim. I al anului 2012 suportate din D. şi bugetul Ministerului Sănătăţii, pretins centralizate, conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei rectificată prin Corespondenţa transmisă la 23 mai 2012 prin e-mail, în sensul că, valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din D. şi bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trimestrul I al anului 2012 este, urmare corecţiilor efectuate, în sumă de 1.857.244.304,92 lei;

- Notificarea din 31 iulie 2012 transmisă prin e-mail la data de 02 august 2012, notificare salvată electronic sub denumirea SC A. SA privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din D. şi bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trim. I al anului 2012, înregistrată conform declaraţiilor furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente ca fiind 1.839.769.174,37 lei şi valorii vânzărilor individuale pretins înregistrate în trim. II al anului 2012 suportate din D. şi bugetul Ministerului Sănătăţii, pretins centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei;

- Notificarea din 31 octombrie 2012 transmisă prin e-mail la data de 02 noiembrie 2012, privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din D. şi bugetul Ministerului Sănătăţii pentru trim. III al anului 2012, înregistrată conform declaraţiilor furnizorilor de servicii medicale şi de medicamente ca fiind 1.837.855.928,71 lei şi a valorii vânzărilor individuale pretins înregistrate în trim. III al anului 2012 suportate din D. şi bugetul Ministerului Sănătăţii, pretins centralizate conform declaraţiilor fiecărui plătitor al contribuţiei.

2. Soluţia instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 853 din 14 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta C. şi a anulat actele atacate exclusiv cu privire la efectele lor juridice după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013.

3. Cererile de recurs;

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta SC A. SRL cât şi pârâta C.

Recurenta-reclamantă SC A. SRL şi-a încadrat recursul în prevederile art. 488 pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., arătând că soluţia pronunţată este nelegală în parte, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii pretinsa motivare fiind dată în parte cu depăşirea atribuţiilor judecătoreşti.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă susţine următoarele:

Sentinţa pronunţată este nelegală în parte, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi a principiilor de drept aplicabile, necuprinzând motivele reale pe care se sprijină, pretinsa motivare fiind dată în parte cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti - acţiunea impunându-se a fi admisă în tot şi, prin urmare, notificările anulate în tot pentru restabilirea ordinii de drept şi repararea vătămării produse de dispoziţia din O.U.G. declarată neconstituţională.

Notificările contestate fiind emise în executarea şi aplicarea unei dispoziţii dintr-o ordonanţă a guvernului declarată neconstituţională, au înfrânt principiul legalităţii în aceeaşi măsură în care înseşi dispoziţiile declarate neconstituţionale din ordonanţă au făcut-o şi drept urmare, au adus atingere ordinii de drept. Pentru restabilirea situaţiei şi înlăturarea vătămării sale, recurenta-reclamantă apreciază că se impune anularea notificărilor contestate, acţiunea fiind formulată în temeiul disp. art. 9 alin. (4) şi (5) coroborat cu art. 1 alin. (7) şi art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ.

Mai arată recurenta-reclamantă că, nu numai că instanţa nu a analizat temeiul de drept dedus judecăţii şi a refuzat să aplice prevederea legală invocată, dar motivarea oferită în acest sens este ea însăşi deficitară şi limitată în mod criticabil doar la principiul neretroactivităţii efectelor deciziilor Curţii Constituţionale.

Recurenta-pârâtă C. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanţa a dispus greşit anularea actelor atacate cu privire la efectele lor juridice după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, fiind o contradicţie între dispozitivul sentinţei şi considerente.

În motivarea căii de atac recurenta-pârâtă C. arată că în mod greşit instanţa de fond a anulat notificările contestate, având în vedere că deciziile pronunţate de Curtea Constituţională sunt generale şi obligatorii de la data publicării în M. Of.

Apreciază recurenta-pârâtă că nu poate interveni sancţiunea nulităţii, atâta timp cât la momentul emiterii actelor administrative a căror anulare se cere s-a respectat cadrul juridic incident, Deciziile Curţii Constituţionale neavând efect retroactiv.

Având în vedere că, anularea actelor atacate s-a realizat exclusiv cu privire la efectele lor juridice produse după publicarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 39/2013, singura ipoteză în care notificările emise de C. ar produce efecte juridice după publicarea deciziei Curții Constituționale a României în M. Of. este aceea prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, în conformitate cu care, în situaţia neachitării la termen de către deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor sau de către reprezentanţii legali ai acestora a contribuţiei trimestriale, aceştia datorează după împlinirea acestui termen, dobânzi şi penalităţi de întârziere.

4. Procedura derulată în recursPrin Încheierea pronunţată la data de 5 februarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a admis în principiu recursul, fixându-se termen pentru dezbateri contradictorii la data de 18 martie 2016.

În calea de atac nu s-au administrat înscrisuri noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului;

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea acţiunii în anulare a notificărilor prin care reclamantei i s-a comunicat procentul de contribuţie claw-back aferent trim. I şi III 2012. Sub aspectul admisibilităţii acţiunii, recurenta-reclamantă a precizat că prezenta acţiune a fost introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în termenul de 1 an de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013 în M. Of., conform disp. art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

A mai precizat reclamanta că acţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect anularea actelor administrative emise în baza dispoziţiilor declarate neconstituţionale, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale guvernului, precum şi după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative (art. 9 alin. (5)).

Deşi, judecătorul fondului acceptă teza conform căreia Decizia nr. 39/2013 pronunţată de Curtea Constituţională se aplică şi în privinţa actelor administrative contestate în prezenta cauză, totuşi apreciază că nulitatea poate fi doar parţială, cu privire la efectele juridice ale notificărilor produse după publicarea deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, fără a preciza care ar fi acele efecte.

Înalta Curte reţine că, de vreme ce decizia Curţi Constituţionale a fost pronunţată şi publicată în M. Of. al României anterior soluţionării acţiunii în justiţie, viciul de neconstituţionalitate ce afectează norma juridică prin care este reglementată baza de calcul a contribuţiei claw-back atrage nelegalitatea actului administrativ dedus judecăţii.

De menţionat că, acţiunea formulată de reclamantă a fost introdusă în termenul de 1 an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României (20 februarie 2013), reclamanta conformându-se astfel dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi vizează anularea unor acte administrative emise în baza dispoziţiilor legale declarate neconstituţionale, anume art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011.

În consecinţă, reţinând că actele administrative atacate sunt emise în baza unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, prin admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în altă cauză (Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, publicată în M.Of. al României la data de 20 februarie 2013), iar prezenta acţiunea a fost introdusă la instanţa de contencios administrativ competentă în termenul prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, sancţiunea aplicabilă nu poate fi decât anularea actelor administrative atacate.

Aşa fiind, în temeiul disp.art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de reclamantă, casată sentinţa instanţei de fond şi, urmare a rejudecării cauzei, va fi admisă acţiunea şi anulate notificările contestate.

Pentru aceleaşi considerente, urmează a fi respins recursul declarat de pârâta C., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinţei nr. 853 din 14 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, admite acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Anulează Notificarea din data de 5 decembrie 2012 privind, Notificarea din 31 iulie 2012 şi din 31 octombrie 2012 emise de C.

Respinge recursul declarat de C. împotriva sentinţei nr. 853 din 14 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2016.