Land concession claim fails on abrogated legal basis and unproven asset ownership

Decizia nr. 7433/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL, a solicitat contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti obligarea paratei, în calitate de concedent, ca în condiţiile art. 211 - 213 din Legea nr. 268/2001 aşa cum a fost modificata prin Legea 249/2003 şi art. 771 - 772 din Normele metodologice aprobate prin H.G. 626/2001, aşa cum a fost modificata prin H.G. 354/2005, să îi atribuie direct în concesiune, terenul agricol productiv şi terenul neagricol în suprafaţa totala de 2.300 ha, situat în jud. Dolj.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, sub auspiciile Legii nr. 85/2006, SC B. SA, societate aflată în faliment, a organizat licitaţie în vederea valorificării bunurilor falitului.

Astfel, reclamanta SC A. SRL a devenit titulara dreptului de proprietate asupra următoarelor bunuri, cu titlu de cumpărare: instalaţia subterană de irigat în lungimea totală de 50 de km; capacitate de producţie din zootehnie: grajd de vite nr. 2 = 1 buc, grajd de vite nr. 3 = 1 buc, grajd de vite nr. 4 = 1 buc, grajd de vite nr. 5 = 1 buc şi spaţii de depozitare - magazie de cereale = 1 bucată.

Bunurile au fost achiziţionate prin proces-verbal de licitaţie (încheiat în data de 15 octombrie 2010 şi factura fiscală din 20 octombrie 2010) şi prin Contractul de vânzare-cumpărare ce poartă încheierea de data certa 18 aprilie 2011.

De pe aceste poziţii, devenind, prin cumpărare, titulară a dreptului de proprietate asupra investiţiilor (activelor) edificate pe terenul în litigiu, având în vedere prevederile art. 211 - 213 din Legea 268/2001 şi art. 771 - 772 din Normele metodologice aprobate prin H.G. 626/2001, prin Cererea înregistrată în 4 aprilie 2011 a solicitat A.D.S. încheierea contractului de concesiune, având ca obiect suprafaţa totala de 2.300 ha, situat în jud. Dolj, cererea primind însă răspuns negativ.

A mai arătat că până la introducerea 211 -213 din Legea 268/2001, prin Legea nr. 249/2003, erau reglementate doar două proceduri de concesionare şi anume licitaţia cu plic închis şi negociere directă cu preselecţie, prima aplicându-se în situaţia în care investitorul nu condiţionează concesionarea terenului agricol de cumpărarea de acţiuni de la societatea ce exploatează terenul, iar a doua, având aplicabilitate în situaţia investitorilor ce condiţionează concesionarea terenului de cumpărarea de acţiuni.

Prin modificarea legii, respectiv prin introducerea art. 211 - 213 s-a reglementat o noua procedură de concesionare prin atribuire directă, care acoperă o situaţie ce fusese omisă în prima formă a legii şi anume aceea a investitorilor care au cumpărat active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă.

Una din condiţiile impuse de art. 211 din Legea 268/2001 este aceea de "a fi cumpărat".

În cauză, la data la care reclamanta a adresat cererea de atribuire directă a contractului de concesiune, era (şi este şi în prezent) titulara dreptului de proprietate asupra activelor.

A precizat că la aceasta data, terenul de 2.300 ha, era liber de contract şi nu se afla în procedura de licitaţie.

Totodată, activele cumpărate de SC A. SRL deservesc, conform documentelor anexate, întreaga suprafaţa de 2.300 ha.

Pârâta Agenţia Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.

Prin Sentinţa civilă nr. 3102 din 27 septembrie 2011 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată sub acelaşi număr unic.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2159 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei de interes determinată de încheierea între părţi a unui contract de arendă asupra terenului care face obiectul prezentei acţiuni, instanţa de fond a reţinut că este neîntemeiată urmând a fi respinsă având în vedere împrejurarea că subzistă interesul practic al reclamantei în susţinerea acţiunii, contractul de arendă având o durată limitată, până la data concesionării de către pârâtă a acestui teren, conform art. 78 din H.G. nr. 626/2001.

Pe fondul cauzei, Curtea, în raport de dispoziţiile legale aplicabile în speţă, a reţinut că terenurile agricole pot fi atribuite direct investitorilor care au dobândit acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă.

Pe de altă parte, prima instanţă a constatat că obiectul prezentei cauze îl constituie terenul în suprafaţă de 2.300 ha, reprezentând teren agricol productiv şi neagricol, iar potrivit tabelului depus în fotocopie la dosarul Curţii de Apel Bucureşti rezultă că terenul aflat în proprietatea publică a statului este în suprafaţă de 2.326 ha, iar în proprietatea privată a statului în suprafaţă de 252,08 ha, teren aflat în evidenţele fostei SC B. SA.

Mai mult, din analiza procesului-verbal de licitaţie invocat de către reclamantă, instanţa de fond a constatat că nu reiese că reţeaua de instalaţii de irigat aflată pe acest teren în suprafaţă de 2.300 ha, aflat în evidenţele aceleiaşi societăţi şi în administrarea pârâtei ar fi singurul activ edificat pe acest teren, iar cu privire la construcţiile zootehnice dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare cu semnătură cu dată certă se reţine că reclamanta nu a făcut dovada că acestea s-ar afla pe acelaşi teren şi că ar fi aparţinut aceleiaşi societăţi de la care a dobândit reţeaua de instalaţii de irigaţii.

Coroborând aceste împrejurări, Curtea a reţinut că răspunsul dat de către pârâtă reclamantei, în sensul că în prezent dispoziţiile din art. 771 lit. c) din H.G. nr. 626/2001 ar fi abrogate, sunt întemeiate numai în parte, urmând a fi interpretat acelaşi răspuns în sensul că în lipsa unor dovezi din care să rezulte că aceste instalaţii de irigaţii ar fi singurele active care asigură exploatarea întregului teren în suprafaţă de 2.300 ha, un eventual contract de concesiune încheiat prin procedura atribuirii directe ar putea conduce la vătămarea intereselor unor terţe persoane care eventual au dobândit alte active de la aceeaşi societate, situate pe acelaşi teren care face obiectul cauzei de faţă, acestea din urmă fiind eventual lipsite de posibilitatea de a beneficia în aceeaşi măsură, conform art. 211 - 213 din Legea nr. 268/2001, de dreptul de a încheia prin aceeaşi procedură de atribuire directă un contract de concesiune având ca obiect terenul cu destinaţie agricolă care implică, pentru o normală exploatare, şi activele astfel dobândite de către terţi, considerente în raport de care în temeiul art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 se constată că refuzul manifestat de către pârâtă este unul justificat, nefiind emis cu exces de putere.

2. Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În susţinerea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea motivat de faptul că nu s-ar fi făcut dovada că activele deţinute de societatea reclamantă sunt singurele active de pe terenul de 2.300 ha şi, în acest fel, ar putea fi prejudiciaţi alţi posibili proprietari, aceste argumente fiind însă simple supoziţii şi aprecieri, fără susţinere probatorie.

Recurenta a arătat că foloseşte respectivul teren în baza unui contract de arendare, contract care, cel puţin pentru moment, asigura exploatarea instalaţiei de irigare, instalaţie de o importanţă vitală pentru exploatarea terenului în cauza.

De asemenea, acelaşi contract de arendare asigură folosinţa utilă şi eficientă a restului activelor, active pe care societatea le deţine pe terenul în suprafaţă de 2.300 ha.

A mai precizat recurenta că, în cazul în care s-ar fi încheiat contractul de concesiune cu atribuire directă, orice terţ interesat şi vătămat în drepturile sale avea posibilitatea de a ataca încheierea actului, putând astfel să-şi valorifice orice drept.

Recurenta a susţinut, de asemenea, că intimata a respins cererea societăţii recurente, apreciind că a fost abrogată lit. c) din art. 771 din H.G 354/2001, deşi activele societăţii sunt cuprinse între active ce necesită exploatarea unui teren agricol.

În ipoteza în care terenul ar fi în folosinţa altei persoane, s-ar crea situaţia absurdă în care recurenta ar avea proprietatea instalaţiei de irigare, extrem de importantă pentru exploatarea terenului agricol, iar o altă persoană ar avea folosinţa terenului, neavând astfel acces la instalaţia de irigare.

3. Procedura în faţa instanţei de recurs.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Domeniilor Statului a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă SC A. SRL, ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Legea nr. 268/2001 reglementează cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri cu destinaţie agricolă constituite conform Legii nr. 15/1990, statutul juridic al Agenţiei Domeniilor Statului, administrarea societăţilor comerciale şi regimul concesionării sau arendării terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestora.

Legea nr. 268/2001 a fost completată prin Legea nr. 249/2003, la cap. III, secţiunea a 3-a, după art. 21 fiind introdusă lit. c) - Procedura concesionării prin atribuire directă, cu articolele 211 - 213, voinţa legiuitorului, prin promovarea Legii nr. 249/2003, fiind aceea de a concesiona prin atribuire directă suprafeţe de teren către deţinătorii de active, luând în considerare faptul că, exploatarea acestora nu se poate realiza independent de terenurile aferente.

Sediul materiei acţiunii reclamantei îl reprezintă prevederile art. 211 - 213 din Legea nr. 268/2001 aşa cum a fost modificată prin Legea 249/2003, precum şi prevederile art. 771 - art. 772 din Normele metodologice aprobate prin H.G. 626/2001 aşa cum a fost modificată prin H.G. 354/2005, potrivit cărora "art. 771 - Investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă li se atribuie direct în concesiune, potrivit art. 211 alin. (1) din lege, teren cu destinaţie agricolă, astfel:

a) pentru plantaţii de orice fel - vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantaţii de hamei şi duzi, sere, solarii, răsadniţe - pot concesiona prin atribuire directă următoarele tipuri de teren cu destinaţie agricolă: productiv - arabil, precum şi teren cu destinaţie agricolă aflat sub vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantaţii de hamei şi duzi, păşuni, fâneţe, sere, solarii, răsadniţe, cât şi neproductiv - drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă;

b) pentru capacităţi de producţie din zootehnie pot concesiona prin atribuire directă teren cu destinaţie agricolă: productiv - arabil, păşuni şi fâneţe cât şi neproductiv - drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă;

c) pentru amenajări de îmbunătăţiri funciare pot concesiona prin atribuire directă numai terenul cu destinaţie agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigaţii sau de desecări;

d) pentru spaţii de depozitare pot concesiona prin atribuire directă teren cu destinaţie agricolă neproductiv reprezentând drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă şi platforme care servesc nevoilor producţiei agricole;

e) pentru alte tipuri de active pot concesiona teren cu destinaţie agricolă neproductiv.

Art. 772 - Suprafaţa de teren cu destinaţie agricolă, care se atribuie direct prin concesionare potrivit art. 771, se stabileşte prin instrucţiunile de aplicare a prezentelor norme, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale”.

Ulterior, prin H.G. nr. 859 din 22 iulie 2009 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, aprobate prin H.G. nr. 626/2001, prevederile art. 771 lit. c) şi e) au fost abrogate.

În cauza dedusă judecăţii, reclamanta a adresat cererea de atribuire directă a contractului de concesiune la data de 4 aprilie 2011, astfel încât intimata-pârâtă Agenţia Domeniilor Statului a respins solicitarea reclamantei, arătând că nu există cadru legal pentru concesionarea prin atribuire directă a terenurilor cu destinaţie agricolă către proprietarii de instalaţii de irigat, aspect reţinut şi în considerentele sentinţei recurate.

Totodată, Înalta Curte apreciază că prima instanţă, pe baza actelor existente la dosar, a concluzionat în mod corect asupra faptului că reclamanta nu a adus dovezi din care să rezulte că aceste instalaţii de irigaţii ar fi singurele active care asigură exploatarea întregului teren în suprafaţă de 2300 ha, iar cu privire la construcţiile zootehnice, dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare cu semnătură cu dată certă, că acestea s-ar afla pe acelaşi teren şi că ar fi aparţinut aceleiaşi societăţi de la care a dobândit reţeaua de instalaţii de irigaţii.

Cu alte cuvinte, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod judicios, că atitudinea/conduita Agenţiei pârâte nu reprezintă un refuz nejustificat.

În concluzie, criticile şi susţinerile recurentei-reclamante, potrivit cărora instanţa de fond ar fi dat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, sunt nefondate, urmând ca recursul să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 2159 din 26 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - MI