Illegality of public domain attestation transferring municipal utility land to county hospital patrimony

Decizia nr. 7312/2013

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual şi ciclurile procesuale parcurse

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Municipiul Târgu-Mureş prin Primar a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, anularea parţială a Anexei nr. 1 poz. 105 din H.G. nr. 867/2002 şi anularea parţială a înscrierilor din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 964/2002, respectiv 282, 283, 284, 287, 291 în sensul radierii înscrierilor privitoare la întinderea terenurilor de la rubrica elemente de identificare şi, în subsidiar, înscrierea formulei "cu teren aferent".

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 867/2002 terenul de 20 ha proprietate a oraşului, încă din vechime, s-a transmis din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în proprietatea judeţului Mureş fără ca autoritatea publică să fie consultată şi să fie încuviinţată această transmitere, cu toate că prin actul normativ sus-menţionat se prevedea obligaţia de a fi comunicată hotărârea tuturor părţilor interesate.

În condiţiile în care anexa la această hotărâre nu a fost niciodată publicată, Municipiul Târgu-Mureş a fost în imposibilitate de a formula opoziţie.

1.1. Prin întâmpinarea formulată Guvernul României a invocat pe cale de excepţie, tardivitatea acţiunii în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La data de 11 octombrie 2007 pârâtul Guvernul României a solicitat introducerea în cauză a judeţului Mureş reprezentat de Consiliul Judeţean Mureş întrucât este titularul dreptului real ce se urmăreşte a fi valorificat prin acţiune.

1.2. De asemenea, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a depus cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României iar Ministerul Sănătăţii Publice a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, calificată de curtea de apel ca fiind accesorie, în interesul pârâtului.

1.3. Prin Sentinţa nr. 1 din 10 ianuarie 2008 Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca tardivă acţiunea formulată, admiţând cererile de intervenţie accesorie formulate precum şi cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de Guvernul României.

1.4. Recursul declarat de Primarul Municipiului Târgu-Mureş împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2453 din 13 iunie 2008, a fost casată hotărârea atacată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, reţinându-se, în esenţă, ca termenele de 6 luni respectiv 1 an prevăzute de art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 s-au raportat greşit la data publicării în M. Of. a celor două acte administrative.

1.5. Soluţionând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 129 din 11 decembrie 2008 a dispus respingerea acţiunii Primarului Târgu-Mureş, precum şi a cererilor de intervenţie formulate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Sănătăţii Publice.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut ca inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorităţi administrativ teritoriale se însuşeşte prin hotărâre de consiliul local, respectiv judeţean, după care guvernul este chemat doar să ateste apartenenţa bunurilor la cele două domenii avute în vedere de consiliile locale şi judeţene, motiv pentru care, în speţă, s-a introdus în cauză Consiliul Judeţean Mureş, autorităţile centrale neintervenind cu nimic asupra inventarelor însuşite de autorităţile locale încă din anul 2001.

S-a Ministerul Administraţiei şi Internelor reţinut că, în mod evident, hotărârile în cauză au intrat în circuitul civil odată cu publicarea în M. Of. al României dând naştere la raporturi juridice civile, administrative etc. iar în măsura în care reclamantul pretinde că nulităţile ce afectează ordinea de drept sunt actuale, singura cale de urmat este aceea a acţiunii în anulare pe calea dreptului comun.

Ca o consecinţă a respingerii acţiunii, instanţa de fond a respins şi cererile de intervenţie.

1.6. Recursul declarat de Primarul Municipiului Târgu-Mureş împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 2392 din 6 Ministerul Administraţiei şi Internelor 2010, a fost casată hotărârea atacată şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, reţinându-se, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o analiză sumară şi incompletă a cauzei dedusă judecăţii în ceea ce priveşte H.G. nr. 964/2002, analizând-o doar prin prisma articolului unic, în condiţiile în care se contestă în cauză poz. 282, 283, 284, 287 şi 291, cuprinse în Anexa 1 a acestei hotărâri, iar această hotărâre nu este ataşată cauzei dedusă judecăţii.

S-a Ministerul Administraţiei şi Internelor arătat că, pentru soluţionarea corectă a cauzei se impunea examinarea integrală a actelor administrative atacate cât şi efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să evidenţieze cu exactitate care este suprafaţa de teren aferentă Spitalului şi a celorlalte imobile care se află amplasate pe suprafaţa de 20 ha ce a fost menţionată ca fiind aferentă Spitalului Clinic Judeţean Târgu-Mureş şi menţionată la poz. 282 din Anexa 1 a H.G. nr. 964/2002, contestată în cauza de faţă, precum şi pentru a lămuri situaţia suprafeţelor de teren aferente imobilelor menţionate la poz. 283, 284, 287 şi 291 din H.G. nr. 964/2002, ce au fost contestate în cauza dedusă judecăţii, incluse în domeniul public al judeţului Mureş şi înscrise ulterior în cartea funciară, respectiv dacă sunt sau nu incluse în suprafaţa de teren aferentă Spitalului.

2. Hotărârea instanţei de fond în rejudecare, ce formează obiectul prezentului recurs

Rejudecând, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 35 din 24 februarie 2012, a admis cererea formulată de reclamantul Primarul Municipiului Târgu-Mureş, în calitate de reprezentant al Municipiului Târgu-Mureş, şi, în consecinţă: (i) a anulat parţial anexa 1 - poziţia 105, respectiv rubrica "suprafaţă de teren", a H.G. nr. 867/2002; (ii) a anulat parţial anexa nr. 1 a H.G. nr. 964/2002 poziţiile 282, 283, 284, 287 şi 291 în sensul radierii înscrierilor privitoare la cuantumul terenurilor de la rubrica elemente de identificare şi a dispus înscrierea formulei "cu teren aferent"; (iii) a respins cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâtului Guvernul României de către intervenienţii accesorii Ministerul Internelor şi Reformelor Administrative şi Ministerul Sănătăţii Publice; (iv) a obligat pârâţii Guvernul României şi Judeţul Mureş la plata către reclamantul Municipiul Târgu-Mureş a sumei de 3.240 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, examinând conţinutul actelor administrative contestate, că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză şi planului de situaţie aflat la dosar, pe suprafaţa de 20 de ha (cuprinsă în H.G. nr. 964/2002 ca fiind aferentă Spitalului Clinic Judeţean Târgu-Mureş) se află amplasate o serie de construcţii care nu au legătură cu Spitalul Clinic Judeţean Târgu-Mureş, ci cu alţi proprietari şi alte destinaţii neîncadrându-se în categoria celor enumerate de textul Legii nr. 213/2001, iar, în privinţa imobilelor înscrise la poziţiile nr. 283, 284, 287, 289 şi 291 din anexa 1 la H.G. nr. 964/2002, suprafeţele de teren înscrise ca fiind aferente unor construcţii cu destinaţie de unităţi medicale, au fost greşit identificate, înscrierea suprafeţelor de teren aferente acestor unităţi spitaliceşti făcându-se în mod eronat, fără ca suprafeţele înscrise să cuprindă suprafeţelor reale de teren aferente acestor construcţii.

3. Recursurile formulate în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 35 din data de 24 februarie 2012 au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Judeţul Mureş prin Consiliul Judeţean Mureş, ca şi intervenienţii Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

3.1. Motivele de recurs înfăţişate de Guvernul României

Recurentul-pârât Guvernul României, invocând ca temei de drept al demersului său, prevederile art. 299 şi ale art. 304 pct. 7 şi 9 şi respectiv art. 3041 C. proc. civ., a susţinut că instanţa de fond trebuia să dispună respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului intimat, întrucât H.G. nr. 867/2002 a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 213/1998 şi în Legea nr. 146/1999, privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor, prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

S-a Ministerul Administraţiei şi Internelor arătat de către recurent că la data transmiterii imobilului, conform H.G. nr. 867/2002, titularul dreptului de proprietate era Statul român şi nu Municipiul Târgu-Mureş, cum eronat susţine intimatul-reclamant şi urmare a faptului că regimul juridic al Spitalului Clinic Judeţean Târgu-Mureş, consfinţit prin H.G. nr. 867/2002 nu a fost contestat, în mod legal, acest spital a fost inclus în inventarul bunurilor publice ale judeţului, prin H.G. nr. 964/2002.

În fine, s-a Ministerul Administraţiei şi Internelor arătat, faţă de susţinerile intimatului-reclamant în sensul că adoptarea celor două acte administrative împiedică proiectele municipalităţii, legate de respectivele imobile, că indiferent de regimul juridic al imobilelor în care funcţionează Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, fie că ele se află în domeniul public al judeţului Mureş, fie în domeniul public al Municipiului Târgu-Mureş, eventualele proiecte ale municipalităţii legate de aceste bunuri se vor supune unei singure proceduri în ceea ce priveşte schimbarea destinaţiei lor, şi anume celei stabilite de prevederile O.G. nr. 70/2002.

3.2. Motivele de recurs înfăţişate de Judeţul Mureş prin Consiliul Judeţean Mureş

La rândul său Judeţul Mureş - Consiliul Judeţean Mureş, a formulat recurs împotriva Încheierii de şedinţă din 11 noiembrie 2011 precum şi a Sentinţei nr. 35 din 24 februarie 2012, pronunţate în cauza de faţă, solicitând în principal casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe sesizate, pentru incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., iar în subsidiar, tot ca o consecinţă a admiterii recursului, modificarea hotărârii judecătoreşti atacate în sensul respingerii acţiunii introductive de instanţă, pentru incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a susţinut, printr-un prim set de critici că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia invocată, vizând lipsa calităţii procesuale active a Primarului Municipiului Târgu-Mureş în formularea acţiunii de faţă, întrucât, raportat la prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, primarul unităţii administrativ teritoriale, nu are calitatea de a ataca în justiţie un act administrativ, prin invocarea apartenenţei acestuia la domeniul public de interes local, un astfel de act putând fi contestat numai de către unitatea administrativ teritorială -proprio nomine, cu aprobarea consiliului local.

Printr-un motiv distinct de recurs vizând soluţia dată pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susţinut că în mod nelegal instanţa de fond, contrar prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a procedat la modificarea actului administrativ atacat, deşi era îndrituită numai la anularea totală sau parţială a H.G. nr. 964/2002.

În fine, s-a Ministerul Administraţiei şi Internelor arătat că în mod netemeinic s-a admis cererea reclamantului întrucât invocarea unui drept de administrare al oraşului din anul 1974 asupra unuia dintre imobile, cel înscris la poziţia nr. 282 din Anexa 1 la H.G. nr. 964/2002, precum şi afirmaţia "proprietatea oraşului din vechime" nu pot justifica un temei legal spre a putea pretinde şi un drept de proprietate asupra acestor imobile.

În opinia recurentului, criticile formulate de reclamant cu privire la actele administrative contestate se bazează pe considerentele de oportunitate care, în nici un caz nu pot avea consecinţe asupra legalităţii acestora, Ministerul Administraţiei şi Internelor cu seamă că nu a fost prezentat niciun titlu în sprijinul dovedirii vreunui drept real asupra imobilelor înscrise la poziţiile menţionate din H.G. nr. 964/2002, făcându-se trimitere şi la cauze judecătoreşti ulterioare celei de faţă şi la alte procese distincte în curs, referitoare la procedurile de întabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate.

3.3. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-intervenient Ministerul Sănătăţii

Prin succinte motive de recurs, recurentul intervenient, invocând prevederile art. 304 pct. 9, cu referire la art. 3041 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică întrucât este rezultatul interpretării eronate a dispoziţiilor legale în materie.

Recurentul a arătat că H.G. nr. 967/2002, de atestare a domeniului public pentru municipiile, oraşele şi comunele din judeţul Mureş a fost emisă în baza art. 21 din Legea nr. 213/1998, după ce consiliul judeţean şi cele locale şi-au însuşit, prin hotărâri proprii, inventarele cuprinzând bunurile ce aparţin domeniului public de interes local sau judeţean.

Astfel, Guvernul nu a făcut altceva decât să ateste apartenenţa bunurilor la domeniul public aşa cum a fost în prealabil stabilit de autorităţile locale şi judeţene.

3.4. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor

Recurentul-intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor a susţinut prin motivele de recurs dezvoltate că hotărârea primei instanţe este lipsită de temei legal, în primul rând pentru încălcarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ., constând în necomunicarea către această autoritate şi a încheierii de amânare a pronunţării în care sunt consemnate susţinerile şi dezbaterile părţilor, ceea ce face ca interesele sale procesuale să fie în mod evident afectate.

Cu referire la soluţionarea fondului cauzei, recurentul intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor a arătat, în esenţă, că H.G. nr. 964/2002 a fost adoptată în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, iar cele reţinute de instanţa de fond nu sunt de natură a demonstra nelegalitatea actului administrativ adoptat de Guvern, Ministerul Administraţiei şi Internelor cu seamă că prin natura sa, actul de atestare a bunurilor aparţinând domeniului public local nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nu modifică regimul juridic al bunurilor respective şi ca atare nu este de natură a vătăma vreun drept.

Şi în ceea ce priveşte cererea de anulare parţială a H.G. nr. 867/2002, recurentul intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor a arătat că instanţa de fond nu a menţionat vreo încălcare de către organul emitent a unor dispoziţii legale în vigoare la data apariţiei actelor administrative contestate, după cum nici intimatul-reclamant nu a făcut dovada respectivei proprietăţi, raportându-se numai la simplul fapt al situării imobilului pe teritoriul administrativ al Municipiului Târgu-Mureş.

În fine, s-a Ministerul Administraţiei şi Internelor arătat că prima instanţă, practic, prin modul în care a soluţionat acţiunea de faţă, a înlocuit unele dispoziţii din actele emise de către executiv, ceea ce constituie o încălcare a prerogativelor constituţionale conferite acestei puteri.

4. Apărările formulate de intimatul-reclamant Primarul Municipiului Târgu-Mureş şi Municipiul Târgu-Mureş

Printr-o primă întâmpinare formulată faţă de recursul declarat de recurentul Judeţul Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş, intimatul-reclamant, combătând punctual motivele de recurs înfăţişate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a soluţiei adoptate de prima instanţă.

Printr-o întâmpinare distinctă, reclamantul-intimat a solicitat şi respingerea recursului promovat de Guvernul României, invocând în principal nulitatea acestui recurs, ca nemotivat, justificat de împrejurarea că recursul nu conţine motive de drept sau de fapt care să reprezinte critici ale sentinţei recurate ci, Ministerul Administraţiei şi Internelor degrabă, o reluare a apărărilor invocate în faţa instanţei de fond.

Aceeaşi excepţie de nulitate, fundamentată pe un raţionament similar a fost invocată de reclamantul intimat şi în ceea ce priveşte recursul intervenientului-recurent Ministerul Sănătăţii.

În fine, prin întâmpinarea formulată şi faţă de recursul intervenientului Ministerul Administraţiei şi Internelor, reclamantul-intimat, răspunzând argumentat criticilor recurentului, a solicitat respingerea şi a acestui recurs ca nefondat, dată fiind temeinicia soluţiei pronunţate de prima instanţă şi considerentele pe care aceasta se întemeiază.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor formulate

Recursurile nu sunt fondate.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurenţilor, raportat la probele administrate în ciclurile procesuale parcurse în cauză, ca şi faţă de prevederile legale aplicabile, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate pentru cele în continuare expuse.

Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de Ministerul Administraţiei şi Internelor sus (a se vedea pct. 1 şi 2 din prezenta decizie) înfăţişează deopotrivă conţinutul acţiunii introductive de instanţă, probele administrate ca şi argumentele instanţei de fond care, rejudecând cauza în fond, după cea de-a doua casare cu trimitere dispusă de Înalta Curte prin Deciziile nr. 2353 din 13 iunie 2008 şi nr. 2392 din 6 Ministerul Administraţiei şi Internelor 2010 a soluţionat cererea formulată de Primarul Municipiului Târgu-Mureş, în calitate de reprezentant al Municipiului Târgu-Mureş în sensul admiterii parţiale a anexei 1 poz. 105, respectiv rubrica "suprafaţa de teren" a H.G. nr. 867/2002 şi a anulării parţiale a anexei nr. 1 a H.G. nr. 964/2002, poziţiile 282, 283, 284, 287 şi 291, în sensul radierii înscrisurilor privitoare la cuantumul terenurilor de la rubrica elemente de identificare, dispunând înscrierea formulei "cu teren aferent".

Drept urmare, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea, în contextul examinării recursurilor de faţă, a aspectelor deja menţionate.

Analizând cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ. excepţia de nulitate a recursurilor formulate de recurenţii Guvernul României şi respectiv intervenientul Ministerul Sănătăţii, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, reţinând că în ciuda modalităţii succinte de formulare, susţinerile şi aprecierile celor doi recurenţi face posibilă încadrarea lor în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reţinând totodată şi similitudinea, cel puţin parţială, a criticilor înfăţişate de cei patru recurenţi, Înalta Curte le va analiza grupat urmând a răspunde prin argumente comune.

5.1. Printr-un prim motiv de recurs s-a susţinut de către recurentul Judeţul Mureş - Consiliul Judeţean Mureş, lipsa calităţii procesuale active a Primarului Târgu-Mureş de a formula o atare acţiune, în esenţă, justificat de împrejurarea că din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că primarul a acţionat ca reprezentant al Municipiului Târgu-Mureş.

Nu este întemeiată o atare susţinere, Ministerul Administraţiei şi Internelor cu seamă că instanţa de fond, rejudecând cauza conform indicaţiilor cuprinse în Decizia de casare din 6 Ministerul Administraţiei şi Internelor 2010, a respectat şi cadrul procesual la care în mod constant şi fără echivoc s-a făcut trimitere în acea decizie, în care, în calitate de reclamant în cauza de faţă este menţionat Municipiul Târgu-Mureş prin primar.

Aşa fiind, nu se poate afirma că primarul Municipiului Târgu-Mureş a acţionat în nume propriu în litigiul de faţă şi aceasta cu atât Ministerul Administraţiei şi Internelor mult cu cât reprezentarea în justiţie a unităţii administrativ teritoriale constituie una din atribuţiile statornicite de lege în exercitarea funcţiei de primar, potrivit art. 21 alin. (2), coroborat cu art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 (forma în vigoare la data introducerii acţiunii).

Ministerul Administraţiei şi Internelor mult, raportat chiar la aceste prevederi, prin Decizia nr. IV din 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat pe calea recursului în interesul legii că primarul are dreptul să acţioneze şi poate fi chemat ca reprezentant al persoanei de drept public, respectiv unitatea administrativ teritorială, fie singur, fie alături de consiliul local.

5.2. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurentul-intervenient Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca urmare a necomunicării Încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2012, Înalta Curte reţine că necomunicarea încheierii de şedinţă ce face parte integrantă din hotărârea judecătorească nu poate atrage sancţiunea nulităţii, acesta fiind remediul procedural prevăzut doar pentru cazul în care încheierea de dezbateri şi respectiv cea de amânare a pronunţării lipsesc.

Potrivit art. 147 din C. proc. civ: dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă. Aceasta este norma cu caracter imperativ a cărei încălcare este sancţionată cu nulitatea prevăzută de art. 105 din C. proc. civ. În cazul încălcării acestei prevederi prin neîntocmirea încheierilor de şedinţă, suntem în prezenţa unei nulităţi virtuale, iar vătămarea decurge din imposibilitatea părţilor şi a instanţelor superioare de a exercita controlul judiciar în ceea ce priveşte compunerea instanţei, prezenţa şi susţinerile părţilor.

Încheierea de şedinţă privind dezbaterile în fond din data de 10 februarie 2012 a fost întocmită, la fel şi încheierea de amânare a pronunţării din data de 17 februarie 2012 şi ambele se află la dosarul cauzei. Prin urmare, nefiind în prezenţa unei încălcări a normelor imperative, nu se poate vorbi despre o nulitate a hotărârii judecătoreşti atacate.

Necomunicarea încheierilor de şedinţă din data de 10 februarie 2012 şi 17 februarie 2012 nu poate determina anularea sentinţei atacate.

Singurul efect pe care îl poate avea necomunicarea încheierilor din data de 10 februarie 2012 şi 17 februarie 2012, şi aceasta doar în măsura în care s-ar considera că fac parte integrantă din Sentinţa civilă nr 35 din 24 februarie 2012, este cel prevăzut de dispoziţiile art. 261 alin. (3) din C. proc. civ.

Cum însă nu a fost cu nimic vătămat recurentul în exercitarea şi/sau motivarea căii de atac exercitate, este evident că nu poate fi primită nici această critică.

5.3. Cu referire la motivul de recurs invocat de recurenţi, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. privind modificarea de către instanţa de fond a actului administrativ, Înalta Curte reţine, raportat atât la conţinutul acţiunii de chemare în judecată cât şi faţă de structura actelor administrative atacate, că o atare critică nu poate fi reţinută.

În opinia recurenţilor, instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti întrucât, contrar celor dispuse de prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, a procedat la modificarea actului administrativ, substituindu-se organului emitent, Guvernul României.

Din moment ce instanţa a reţinut că suprafeţele de teren înscrise ca fiind aferente unor construcţii cu destinaţie de unităţi medicale au fost greşit identificate întrucât nu corespund cu cele reale, în mod just a hotărât anularea în parte a anexei 1 - poziţia 105, respectiv rubrica "suprafaţă de teren", a H.G. nr. 867/2002 şi anularea parţială a anexei nr. 1 a H.G. nr 964/2002 poziţiile 282, 283, 284, 287 şi 291 în sensul radierii înscrierilor privitoare la cuantumul terenurilor de la rubrica elemente de identificare.

În ceea ce priveşte înscrierea sintagmei "cu teren aferent", aceasta reprezintă chiar formula utilizată de organul emitent în cuprinsul H.G. nr. 867/2002, care a stat la baza adoptării H.G. nr. 964/2002, astfel încât nu poate fi apreciată drept o depăşire a limitelor impuse instanţei de contencios administrativ prin art. 18 din Legea nr. 554/2004. De altfel, instanţa ar fi avut posibilitatea de a dispune chiar rectificarea suprafeţelor înscrise în actele administrative contestate în sensul rezultat din expertiza topografică întocmită în cauză.

De altfel, după cum s-a reţinut şi în doctrină, în contextul examinării soluţiilor pe care le pronunţă instanţa de contencios administrativ, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, republicată, se pot dispune, pe calea unei hotărâri judecătoreşti, pentru recunoaşterea dreptului sau interesului legitim vătămat, măsuri pentru recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat, constând chiar în reformarea unei decizii administrative, fără ca astfel de dispoziţii cuprinse în hotărârea judecătorească că fie considerate imixtiuni în activitatea administraţiei publice, lato sensu.

Ministerul Administraţiei şi Internelor mult, din perspectiva considerentelor teoretice expuse, şi Înalta Curte apreciază că menţiunea din dispozitivul sentinţei atacate "cu teren aferent", dispusă practic în locul menţiunilor existente în actele a căror anulare parţială s-a decis nu constituie o subrogare în "puterea de legiferare a organului executiv" fiind o simplă subrogare de noţiune cu caracter pur interpretativ şi de explicitare a măsurii dispuse, în lipsa căreia substanţa analizată a litigiului nu ar fi fost valorificată.

5.4. Înalta Curte urmează a respinge ca nefondate şi toate celelalte critici ale recurenţilor vizând modalitatea de soluţionare de către instanţa de rejudecare a fondului cauzei, subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte constată, cu prioritate pe acest aspect că instanţa de fond primind cauza spre rejudecare, a respectat întocmai, conform art. 315 C. proc. civ., indicaţiile cuprinse în decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2332 din 6 mai 2010, cu referire la art. 129 C. proc. civ., pentru lămurirea situaţiei de fapt şi corecta aplicare a legii.

Totodată, este de reiterat, în raport şi de probele cu înscrisuri noi administrate în recurs, că legalitatea actelor administrative atacate se analizează faţă de situaţia de fapt şi juridică de la data emiterii acestora.

În fine, în acord cu cele arătate şi de intimata-reclamantă, Înalta Curte arată că, chiar şi în al treilea ciclu procesual, în speţă nu se contestă legalitatea transferului în sine al unităţii medicale, ci legalitatea hotărârii prin raportare la suprafaţa de teren transmisă în patrimoniul judeţului Mureş.

Prin art. 1 al H.G. 867/2002, "se aprobă trecerea imobilelor, compuse din construcţii şi terenuri aferente, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile medicale cuprinse în anexa la prezenta hotărâre (...)". Fără să se realizeze o documentaţie cadastrală prin care să se identifice efectiv care este suprafaţa construcţiei Spitalului Clinic Judeţean Târgu-Mureş şi a terenului aferent acestuia, Guvernul aprobă trecerea Spitalului cu "terenul aferent" de 20 de ha.

În primul rând, contrar susţinerilor recurentei, nu au fost deplin respectate normele de tehnică legislativă întrucât noţiunea de "teren aferent" folosită în Hotărâre, este oarecum neclară, putând fi interpretată diferit. Potrivit legislaţiei conexe, prin sintagma "teren aferent" se poate înţelege fie terenul de sub construcţie, fie atât terenul de sub construcţie cât şi cel afectat desfăşurării în bune condiţii a activităţii unităţii sanitare.

Totodată, întrucât raportul de expertiză efectuat în cauză evidenţiază faptul că pe terenul în suprafaţă de 20 ha (cuprinsă în anexa H.G. ca fiind aferentă Spitalului Clinic Judeţean Târgu-Mureş) există obiective de utilitate publică locală, Curtea de Apel a reţinut în mod corect că prin aceasta se încalcă dispoziţiile Legii 213/1998.

Pentru ca un bun să fie trecut în domeniul public al judeţului este indispensabil ca acesta să fie afectat utilităţii publice a judeţului. Or, în cazul de faţă, obiectivele realizate de Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureş în temeiul dreptului de administrare, au o utilitate publică locală şi nicidecum una judeţeană.

În conformitate cu Legea 213/1998, fac parte din domeniul public al municipiului: străzile, zonele verzi, terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea policlinicile, locuinţele sociale; cimitirele orăşeneşti şi cele comunale; terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat grădiniţe, şcoli generale (primare şi gimnaziale), licee, grupuri şcolare, etc.

Întrucât, în speţă, în suprafaţa reală de 19,35 ha au fost incluse suprafeţe de teren aferente domeniului public al municipiului, H.G. 867/2002 este nelegală întrucât încalcă Legea 213/1998.

Din concluziile raportului rezultă faptul că în suprafaţa de 19,35 ha au fost cuprinse imobile care se aflau în proprietatea altor persoane fizice şi juridice. Ca urmare a acestui fapt, s-au produs suprapuneri de terenuri nu numai cu Municipiul ci şi cu alţi proprietari persoane fizice sau juridice.

Prin raportare la aceste aspecte, corect a apreciat şi instanţa de fond că H.G. 867/2002 este nelegală, întrucât se încalcă inclusiv dreptul de proprietate privată ocrotit de art. 44 din Constituţie, precum şi de Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cel de-al doilea petit al acţiunii în contencios introduse, viza anularea parţială a unor înscrieri aferente anexei 1 la H.G. 964/2002, respectiv a celor de la poziţiile 282, 283, 284, 287 şi 291, întrucât suprafeţele indicate nu corespund celor reale.

Prin intermediul H.G. 964/2002 se atestă ca făcând parte din patrimoniul judeţului Mureş o serie de unităţi sanitare prevăzute de Anexa 105 a H.G. 867/2002, dintre care amintim. Spitalul Clinic Judeţean Mureş - cu suprafaţa de 20 ha (poziţia 282), Clinica O.R.L - cu suprafaţa de 795 mp (poziţia 283), Clinica de Oncologie cu Anexe - 1.576 mp (poziţia 284), Clinica de Neuropsihiatrie Infantilă - cu o suprafaţă de 1.446 mp (poziţia 287), respectiv, Policlinica cu plată - cu suprafaţa de 812 mp (poziţia 291).

Prima instanţă în mod temeinic a reţinut faptul că suprafaţa de 20 ha menţionată în H.G. 964/2002 ca fiind aferentă Spitalului Clinic Judeţean Târgu-Mureş a fost în mod greşit înscrisă, încălcându-se prevederile Legii 213/1998.

În privinţa situaţiei juridice a Spitalului, între cele două hotărâri de Guvern există o indisolubilă legătură, prin H.G. 867/2002, spitalul "cu suprafaţa de 20 ha" trecând în patrimoniul judeţului, iar prin H.G. 964/2002 atestându-se această suprafaţă ca făcând parte din patrimoniul judeţului Mureş.

Prin raportare la cele două acte emise de către Guvern, nulitatea Anexei 105 din H.G. 867/2002 atrage nulitatea actului subsecvent, respectiv poziţia 282 din Anexele la H.G. 964/2002.

În ceea ce priveşte suprafaţa indicată la poziţiile 283, 284, 287 şi 291, instanţa a constatat pe baza raportului de expertiză completat, că suprafeţele aferente unităţilor indicate nu corespund cu suprafeţele reale, astfel că deplin justificat a anulat parţial Anexa 1 a H.G. 964/2002 poziţiile 283, 284, 287 şi 291 în sensul radierii înscrierilor privitoare la cuantumul terenurilor de la rubrica elemente de identificare.

Prin urmare, reţinând temeinicia hotărârii instanţei de fond, pronunţate în cel de-al doilea ciclu procesual şi, pentru argumentele mai sus arătate, netemeinicia recursurilor promovate în cauză, pe temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată, se va dispune respingerea acestora, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor declarate de Ministerul Sănătăţii şi de Guvernul României, invocată de intimatul Municipiul Târgu-Mureş prin Primar.

Respinge recursurile declarate de pârâţii Guvernul României, Judeţul Mureş prin Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş şi intervenienţii Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva Sentinţei civile nr. 35 din 24 februarie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenţii, în solidar, la plata către intimatul Municipiul Târgu-Mureş prin Primar a sumei de 16.598,27 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - MI