Tax debt discharge order under insolvency reorganization plan; loss of procedural interest due to final judgment on the merits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the tax administration's appeal as lacking procedural interest, leaving the Court of Appeal’s order suspending the enforcement of the contested administrative decision in force, although the suspension became moot after the underlying objection was dismissed on the merits in a separate final decision. The dispute arose from a request to suspend the enforcement of a tax authority’s resolution maintaining the priority discharge of current debts over future debts, which the debtor company argued violated its judicial reorganization plan and payment schedule in a state of insolvency. The High Court applied the doctrine of procedural interest, determining that because the first-instance court had already issued an irrevocable judgment dismissing the company's challenge to the administrative act on the merits, the tax administration no longer had a legitimate current interest in overturning the suspension order, as the act had become legally valid and enforceable irrespective of the appeal; the court relied on Article 312(1) of the Code of Civil Procedure to dismiss the appeal for lack of interest.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 164 C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Tax debt discharge order under insolvency reorganization plan; loss of procedural interest due to final judgment on the merits: The dispute arose from a request to suspend the enforcement of a tax authority’s resolution maintaining the priority discharge of current debts over future debts, which the debtor company argued violated its judicial reorganization plan and payment schedule in a state of insolvency. The High Court applied the doctrine of procedural interest, determining that because the first-instance court had already issued an irrevocable judgment dismissing the company's challenge to the administrative act on the merits, the tax administration no longer had a legitimate current interest in overturning the suspension order, as the act had become legally valid and enforceable irrespective of the appeal; the court relied on Article 312(1) of the Code of Civil Procedure to dismiss the appeal for lack of interest.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal for lack of interest.
Full text
Decizia nr. 6930/2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
La data de 31 ianuarie 2013 pe rolul Curţii de Apel Craiova a fost înregistrată, sub nr. x/54/2013, contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. 7 din 17 ianuarie 2013, iar la data de 8 februarie 2013 a fost înregistrată sub nr. x/54/2013 cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Slatina.
Prin cererea de suspendare reclamanta a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea actului administrativ prin care s-a realizat de către pârâta D.G.F.P. Olt descărcarea obligaţiilor restante a sumei de 6.040.780 RON, act administrativ întocmit la data de 31 octombrie 2012 şi comunicat reclamantei prin Adresa nr. z, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Reclamanta a depus, la termenul de judecată din data de 4 martie 2013, o precizare a contestaţiei şi a cererii de suspendare, prin care a arătat că suma de 13.247.060 RON trebuia să ducă parţial la scăderea creanţei pe care creditoarea D.G.F.P. Olt urma să o primească atât la sfârşitul trimestrului III 2012 din masa credală a debitoarei, cât şi pentru trimestrele viitoare ale anului 2012 - 2013, aşa cum au fost stipulate în graficul de eşalonare a datoriilor înscrise în tabelul definitiv al creanţelor, aprobat de judecătorul sindic prin Sentinţa nr. 618, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, în şedinţa publică din data de 31 mai 2010.
La data de 26 februarie 2013 pârâta a depus întâmpinare în Dosarul nr. x/54/2013, solicitând respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Craiova, apreciind că competenţa materială aparţine Tribunalului Olt. Invocă dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 209 alin. (2) şi art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. Susţine că Nota de compensare din 5 ianuarie 2012 se circumscrie categoriei "alte acte administrative", aşa cum sunt definite şi enumerate în O.M.F.P. nr. 2137/2011 iar competenţa de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva acestor acte aparţine organelor fiscale emitente.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 4 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2013, instanţa observând cererea ce formează obiectul Dosarului nr. x/54/2013 şi contestaţia ce formează obiectul Dosarului de faţă cu nr. x/54/2013 şi constatând că există identitate de persoane, iar obiectul şi cauza au între dânsele o strânsă legătură, în temeiul art. 164 C. proc. civ., a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea Dosarului nr. x/54/2013 la Dosarul nr. x/54/2013.
Hotărârea şi considerentele Curţii de apel
Prin Încheierea din data de 11 martie 2013, Curtea de apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării actului contestat şi a dispus suspendarea executării Dispoziţiei nr. 7 din 17 ianuarie 2013 emisă de D.G.F.P. Olt, până la rămânerea irevocabilă a soluţionării contestaţiei în fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
- Reclamanta-contestatoare, aflată în procedura reorganizării judiciare, a virat în contul creditorului principal suma totală de 13.247.060 RON, conform ordinului de plată anexat.
- D.G.F.P. Olt a procedat la stingerea datoriilor cu prioritate a debitelor curente. Modalitatea de stingere a datoriilor a fost comunicată reclamantei prin Adresa din 6 noiembrie 2012.
- Adresa a fost contestată în procedura prealabilă, contestaţie respinsă prin Dispoziţia din 17 ianuarie 2013, emisă de D.G.F.P. Olt, ce menţine ordinea de stingere a datoriilor comunicată iniţial.
Sub aspectul "cazului bine justificat", Curtea de apel a reţinut că, în esenţă, criticile vizează faptul că datoriile curente născute după data deschiderii procedurii insolvenţei, care ar avea prioritate la stabilirea ordinii de stingere, ar fi fost acoperite parţial de suma achitată şi în parte plata ar fi trebuit să asigure şi stingerea datoriilor corespunzătoare graficului de plăţi aprobat conform planului de reorganizare. Se arată că D.G.F.P. Olt ar fi descărcat şi datorii viitoare.
În condiţiile în care din lecturarea sumară a adresei de stabilire a modului de descărcare a plaţilor efectuate de reclamantă, dar şi a Dispoziţiei de respingere a contestaţiei în procedura prealabilă, nu rezultă data naşterii şi data scadenţei datoriilor curente, criticile se circumscriu noţiunii de "caz bine justificat" în sensul avut în vedere de legiuitor în reglementarea art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Sub aspectul "pagubei iminente", Curtea de apel a reţinut că modalitatea de stingere a datoriilor într-o anumită ordine şi cuantum are înrâurire asupra aprecierii respectării Planului de reorganizare de către reclamantă. Consecinţele de ordin economic, în aceste condiţii, se circumscriu noţiunii de "pagubă iminentă", în sensul art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Slatina, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea cererii de recurs, recurenta invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., arătând în esenţă că hotărârea nu este motivată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, instanţa a făcut aplicarea greşită dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor legale incidente, inclusiv art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.
Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente:
Activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.
Literatura de specialitate şi practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut şi actual.
Aplicând aceste principii în speţă, Înalta Curte constată că, astfel cum intimata-reclamantă a arătat prin întâmpinarea depusă în faţa instanţei de recurs, la data de 16 octombrie 2013, până la soluţionarea prezentului recurs, instanţa de fond a pronunţat Sentinţa nr. 264 din 26 iunie 2013, rămasă irevocabilă, prin nerecurare, prin care s-a respins contestaţia precizată a societăţii reclamante, formulată împotriva actului administrativ - fiscal a cărui suspendare a executării se solicită în prezenta cauză.
Prin urmare, recurenta nu mai justifică un interes procesual în susţinerea cererii de recurs, atâta vreme cât finalitatea juridică a exercitării acestei căi de atac era aceea de a se respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 7 din 17 ianuarie 2013, acest scop fiind atins şi chiar depăşit prin soluţionarea pe fond a demersului judiciar al reclamantului, prin respingerea acestuia, actul administrativ - fiscal fiind legal şi executoriu.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte reţine că la momentul judecării prezentului recurs, interesul recurentului în susţinerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluţie de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.
Pe de altă parte, nu se poate primi susţinerea intimatei-reclamante în sensul că recursul reclamantului a rămas fără obiect, deoarece înregistrarea cererii de recurs s-a efectuat de autoritatea pârâtă, înainte de soluţionarea fondului cauzei de către curtea de apel, hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea, fiind susceptibilă de recurs, potrivit legii.
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Olt, în numele şi pentru Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Slatina, împotriva Încheierii din 11 martie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2013.
Procesat de GGC - MI