Judicial admission contest: Invalid psychological testing procedure established, appeal allowed, and case quashed and remanded

Decizia nr. 619/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei;

Prin cererea formulată la data de 23 mai 2013 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E., F., a solicitat instanţei de contencios administrativ:

- constatarea nelegalităţii examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, si anularea rapoartelor de examinare si reexaminare psihologica întocmite în acest sens;

- anularea Hotărârii secţiei pentru Judecători a B. nr. 838 din 15 noiembrie 2012 cu privire la art. 2 al hotărârii prin care s-a constatat "neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor pentru admiterea în magistratură în privinţa domnului A. (reclamantul), candidat menţionat în Anexa 3 la nota direcţiei de specialitate şi în consecinţă declararea acestuia ca respins" (la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012);

- obligarea B. la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplineşte cumulativ toate condiţiile de admitere în magistratură, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic, şi în consecinţă declararea reclamantului ca admis;

- obligarea B. la punerea în aplicare a opţiunii pe care a făcut-o în cadrul concursului, în condiţii de legalitate, egalitate şi transparenţă, respectiv alegerea unui post de judecător la Judecătoria Deva. În subsidiar, în cazul în care acest post nu va fi disponibil, să se aibă în vedere un post de judecător la Judecătoria Piteşti, localitatea de domiciliu;

- obligarea B. să propună preşedintelui României numirea reclamantului în funcţia de judecător;

- obligarea pârâţilor, în solidar (în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea 554/2004), la plata de daune materiale, în cuantum de 500 lei înmulțit cu numărul de luni care vor trece din luna decembrie 2012 până la soluţionarea cauzei;

- obligarea pârâţilor, în solidar (în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004), la plata de daune morale, în cuantum de 1.850.000 lei;

- obligarea B. să pună în aplicare hotărârea plenului B. nr. 1035 din 15 noiembrie 2012, în conformitate cu care reclamantul este definitiv admis în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, conform anexei la hotărârea respectivă;

- obligarea B. la publicarea într-un ziar cotidian de largă răspândire naţională, a hotărârii judecătoreşti definitive ce se va pronunţa în acest dosar; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea Curţii de apel;

Prin sentinţa civilă nr. 731 din 4 martie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile de nelegalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului B. nr. 279 din 05 aprilie 2012 şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi F., după cum urmează: a respins capetele de cerere 1, 2, 6 şi 7 ca neîntemeiate, iar celelalte capete de cerere ca rămase fără obiect.

3. Recursul exercitat în cauză;

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul a susţinut că:

- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiilor de nelegalitate privind Hotărârile Plenului B. nr. 849/2012 şi nr. 562/2010, iar pentru cealaltă excepţie nu a menţionat care este motivul respingerii;

- practica instanţei de fond de a soluţiona capetele de cerere „la grămadă” este nelegală, întrucât fiecare capăt de cerere trebuie să aibă o soluţie distinctă;

- în mod nelegal instanţa de fond a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea B. la publicarea într-un ziar cotidian de largă răspândire naţională a hotărârii ce se va pronunţa.

4. Apărările B.;

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 decembrie 2014, intimatul B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentinţa pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică.

Răspunzând motivelor de recurs, intimatul a arătat că motivarea sentinţei este corespunzătoare, fiind examinate argumentele părţilor, astfel că se desprinde fără dubiu punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant.

În ceea ce priveşte pretinsa nesoluționare a excepţiilor de nelegalitate privind Hotărârea B. nr. 849/2012 şi nr. 562/2010, acestea au fost apreciate ca neîntemeiate, instanţa de fond prezentând o motivare corespunzătoare în cuprinsul pag. 7 din sentinţă.

5. Procedura derulată în recurs;

Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza Încheierii din data de 9 octombrie 2015, în temeiul alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin Încheierea din data de 4 decembrie 2015 completul-filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului;

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte reţine că recursul este întemeiat în parte.

Prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a formulat 10 capete de cerere, capătul principal fiind cel prin care se solicita anularea Hotărârii secţiei pentru Judecători a B. nr. 838 din 15 noiembrie 2012, prin care s-a constatat neîndeplinirea unei condiţii prevăzute de lege pentru admiterea în magistratură a reclamantului, anume aceea de a fi apt din punct de vedere psihologic.

A solicitat, de asemenea, anularea rapoartelor de examinare psihologică, obligarea intimatului-pârât la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplineşte condiţiile de admitere în magistratură, obligarea B. să propună numirea acestuia în funcţia de judecător la Judecătoria Deva sau la Judecătoria Piteşti, obligarea B. să pună în aplicare Hotărârea Plenului nr. 1036/2012 şi să publice într-un ziar de largă răspândire naţională a hotărârii definitive ce se va pronunţa în dosar, precum şi la plata unor daune materiale şi morale.

Prin cererea de chemare în judecată recurentul-reclamant a invocat şi excepţiile de nelegalitate ale Hotărârii Plenului B. nr. 279/2012, în raport cu prevederile Legii nr. 303/2004, Hotărârii Plenului B. nr. 849/2012 şi Hotărârii Plenului B. nr. 562/2010.

Curtea de apel, prin sentinţa atacată a respins excepţia de nelegalitate invocată cu privire la disp. art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 şi art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului B. nr. 279 din 5 aprilie 2012, iar pe fondul cauzei a respins capetele de cerere 1, 2, 6 şi 7 ca neîntemeiate şi celalalte capete de cerere ca rămase fără obiect.

Soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor Hotărârii B. nr. 279 din 5 aprilie 2012 atacate, este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale incidente cauzei, fiind însuşită şi de instanţa de control judiciar.

Potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma actuală, excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect actele administrative individuale, indiferent de data emiterii lor, actele administrative cu caracter normativ fiind exceptate expres de la această formă de control, prin alin. (4).

În aceste condiţii, soluţia instanţei de fond cu privire la respingerea excepţiei de neleglitate a dispoziţiilor Hotărârii B. nr. 279/2012 este corectă, în raport de data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată.

Este adevărat că dispozitivul sentinţei recurate se referă la respingerea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26, art. 27 din Hotărîrea B. nr. 279/2012, însă considerentele sentinţei cuprind şi argumentaţia respingerii excepţiilor de nelegalitate şi cu privire la celelalte două hotărâri ale Plenului B., anume nr. 849 din 8 octombrie 2012 şi nr. 562 din 24 iunie 2010.

Astfel, reclamantul-recurent a fost în măsură să cunoască raţionamentul instanţei de fond cu privire la soluţia pronunţată, nemenționarea expresă în dispozitivul sentinţei şi a soluţiei cu privire la excepţia de nelegalitate ce viza celelalte două hotărâri B., nefiind de natură să atragă reformarea sentinţei.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a disp.art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26, art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului B. nr. 279 din 5 aprilie 2012, dispoziţiile regulamentare, se impune a fi raportate nu doar la prevederile art. 15 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 republicată, potrivit cu care „comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt numite prin hotărâre a B. Verificarea dosarelor candidaţilor şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14(2) se realizează de comisia de admitere”, ci şi la prevederile art. 33 alin. (2)1 şi art. 15 alin. (8) din acelaşi act normativ.

În conformitate cu aceste dispoziţii: „Verificarea îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii şi a condiţiei de a fi apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei se realizează după afişarea rezultatelor definitive ale concursului”.

De asemenea, criticile ce vizează modalitatea de reglementare a funcţionării comisiilor, pe calea regulamentului, nu pot fi primite prin raportare la prevederile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, potrivit cu care B. are atributul exclusiv de a aproba prin hotărâre ce se publică în M. Of. al României, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură.

Legea stabileşte în mod firesc doar cadrul general de desfăşurare a concursului de admitere în magistratură, regulamentul fiind cel care vine să detalieze întreaga procedură privind modalitatea de desfăşurare a testării şi a reexaminării psihologice.

Aşadar, în mod corect instanţa de fond a concluzionat că nu se poate reţine existenţa unui conflict între dispoziţiile Hotărârii B. nr. 279 din 05 aprilie 2012 şi ale Legii nr. 303/2004.

Întemeiate sunt concluziile instanţei de fond şi cu privire la excepţia de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant, cu privire la Hotărârea nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului B. prin care a fost aprobată componenţa comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaţilor la concursul de admitere în magistratură, sesiunea 24 iunie - 10 octombrie 2012.

Legalitatea Hotărârii B. a fost analizată în raport cu prevederile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005, conform cărora obţinerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este obligatorie pentru:

a) psihologii care desfăşoară unele sau toate activităţile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Susţinerile recurentului-reclamant nu au legătură cu cauza, întrucât aceste prevederi nu se referă la justiţie şi nici la sistemul judiciar în sine, ci la domeniile strict nominalizate în text. Noţiunea instituţională de ordine publică, în sensul textului citat este diferită de definiţia conceptuală a ordinii publice în doctrina constituţională.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile normele la care face referire reclamantul şi ca atare în mod corect judecătorul fondului a respins excepţia de nelegalitate cu privire la Hotărârea nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului B.

În fine, cea de-a treia excepţie de nelegalitate vizează Hotărârea nr. 562/2010 a Plenului B. prin care s-a dispus organizarea activităţii de psihologie doar la nivelul B. şi al Curţilor de apel, în sensul încadrării celor ce deţin o specializare unică în domeniul de competenţă „psihologia muncii şi organizațională”, Înalta Curte reţine, în acord cu opinia instanţei de fond că se impune respingerea excepţiei invocate.

Dispoziţiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 nu sunt incidente în cauză, întrucât instanţele judecătoreşti nu sunt instituite cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, ci reprezentante ale autorităţii judecătoreşti, în sensul avut în vedere în respectiva reglementare.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată temeinicia criticilor înfăţişate de recurentul-reclamant.

În dezacord cu soluţia adoptată de prima instanţă, pe fondul cauzei, se reţine că admisibilitatea şi temeinicia acţiunii reclamantului sub aspectul nelegalităţii examinării şi a reexaminării psihologice efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, sunt probate şi pot fi demonstrate chiar în ipoteza respingerii tuturor excepţiilor de nelegalitate invocate de recurentul-reclamant.

Nelegalitatea examinării şi a reexaminării psihologice a reclamantului efectuată în cadrul concursului de admitere în magistratură antrenează şi nelegalitatea Hotărârii nr. 838 din 15 noiembrie 2012 - art. 2, prin care s-a constatat neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor pentru admiterea în magistratură a reclamantului.

În acord cu jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie şi cu respectarea jurisprudenţei Curții Europene a Drepturilor Omului, la care recurentul face referire, se impune a se preciza că atunci când litigiul priveşte verificarea legalităţii procedurii în faţa unei comisii de admitere şi reexaminarea îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele ce pot fi cenzurate pe cale jurisdicţională sunt arbitrariul, deturnarea de putere şi viciile de procedură.

Procedând la analiza probatoriului administrat, fără a se substitui comisiilor de specialitate, Înalta Curte apreciază că rapoartele de examinare/ reexaminare psihologică sunt insuficient motivate, iar raportul întocmit în urma primei testări este absolut identic cu cel întocmit în urma reexaminării psihologice.

Mai mult decât atât, cele două rapoarte întocmite în cazul recurentului-reclamant sunt absolut identice cu cele ale unui alt candidat, de asemenea respins în acelaşi an (2012), fiind astfel rezonabilă aprecierea în sensul că nu s-a realizat o examinare psihologică efectivă, în condiţiile în care s-au dat răspunsuri la aproximativ 1000 de întrebări, cu mai multe variante de răspuns.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază în contextul factual al cauzei şi în raport de probatoriul administrat, că arbitrariul, în mod rezonabil dedus în legătură cu procedura de examinare psihologică la care a fost supus reclamantul este aspectul de nelegalitate ce viciază procedura în ceea ce îl priveşte, aspect ce atrage şi nelegalitatea actului ce s-a întemeiat pe această examinare.

Înalta Curte reaminteşte principiile dezvoltate în jurisprudenţa comunitară incidente în cauză, potrivit cu care amploarea şi detalierea motivării depinde de natura actului adoptat şi de circumstanţele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greşită fiind considerată ca echivalentă cu lipsa motivării.

Privită ca o garanţie împotriva arbitrariului, motivarea se impune în special în cazul actelor prin care se modifică sau se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective, cum este cazul în speţa de faţă, astfel că reglementarea în detaliu, mai cu seamă în ceea ce-i priveşte pe candidaţii declaraţi respinşi a formei şi/ sau conţinutului unui atare raport se impune cu precădere.

În consecinţă, reţinând nelegalitatea procedurii de examinare psihologică la care a fost supus recurentul şi implicit a actului emis ca urmare a acestei evaluări (Hotărârea nr. 838 din 15 noiembrie 2012 a secţiei pentru judecători a B.), Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei recurate, urmând ca în rejudecare instanţa de fond să analizeze şi să se pronunţe cu privire la celelalte capete de cerere ce vizează înlăturarea vătămării suferite de reclamant, cereri ce nu au fost analizate în ciclul procesual precedent.

De asemenea, judecătorul fondului va avea în vedere împrejurarea că recurentul-reclamant a fost declarat admis la concursul de admitere în magistratură organizat în sesiunea următoare (2013).

Concluzionând, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamant, va casa în parte sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Va fi menţinută soluţia cu privire la excepţiile de nelegalitate invocate şi care au vizat disp. art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26, art. 27 din Hotărârea nr. 297 din 5 aprilie 2012 a Plenului B.; Hotărârea nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului B. şi Hotărârea nr. 562/2010 a Plenului B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 731 din 4 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Menţine soluţia cu privire la excepţiile de nelegalitate invocate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2016.