Compensation title issuance for demolished property: cross-appeals allowed and judgment reformed to mandate issuance 30 days after statutory suspension expiry

Decizia nr. 608/2013

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14 februarie 2011, sub nr. unic 1356/2/2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român Prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 10/2001 modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, obligarea pârâtului la transmiterea, de îndată, a Dosarului nr. x/CC la evaluator în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii ce i se cuvine conform actelor existente în cauză, astfel încât să fie în măsură pârâtul să emită, într-un termen de 30 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa în prezenta cauză, a unei decizii de acordare a titlului de despăgubire cuprinzând măsurile reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcţie ce nu mai poate fi restituit în natură şi care face obiectul Dispoziţiei nr. 1472 din 14 octombrie 2008 emisă de Primăria Oraşului Balş, decizie ce a stat la baza constituirii dosarului de despăgubire înregistrat la ANRP sub nr. x/CC din 2008.

În motivarea cererii, s-a arătat că, în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, s-a formulat şi înregistrat notificare privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul din oraşul Balş, judeţul Olt, demolat.

Dosarul cuprinzând documentele ce au stat la baza emiterii dispoziţiei sus-menţionate a fost înaintat la CCSD-ANRP, fiind înregistrat sub nr. x/CC din 2008.

Ulterior, reclamanta a formulat cereri de soluţionare a dosarului administrativ prin emiterea titlului de despăgubire, după 10 ani de la înregistrarea notificării şi după 2 ani de la înregistrarea dosarului la CCSD-ANRP, acesteia comunicându-i-se faptul că dosarul nu a fost repartizat unui consilier în vederea analizării şi transmiterii la evaluator.

Până la data de 17 februarie 2010, conform scrisorii ANRP - CCSD nr. 7577/L10 din 17 februarie 2010, Dosarul privitor la măsurile reparatorii nr. x/CC nu a fost analizat şi nu a fost trimis spre evaluarea despăgubirilor ce se cuvin reclamantei.

Prin întâmpinarea depusă la data de 27 septembrie 2011, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 5455 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să procedeze la analiza Dosarului reclamantei nr. x/CC în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit procedurii prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia reclamanta a formulat şi înregistrat în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001 Notificarea nr. 102/2001 privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul din oraşul Balş, judeţul Olt, demolat, fiind emisă de către Primarul Oraşului Balş, judeţul Olt, Dispoziţia nr. 1472 din 14 octombrie 2008 cu propunere de acordare despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Dispoziţia de restituire împreună cu dosarul au fost înaintate de către instituţia emitentă, la Comisia Centrală, formându-se Dosarul nr. x/CC din 2008, ulterior, reclamanta formulând cereri de soluţionare a dosarului prin emiterea titlului de despăgubire, având în vedere vârsta înaintată a acesteia şi starea sa de sănătate precară.

Până la data de 17 februarie 2010, conform Scrisorii nr. 7577/L10 din 17 februarie 2010 a ANRP - CCSD înaintate de către pârât reclamantei, Dosarul privind măsurile reparatorii nr. x/CC nu a fost analizat şi nu a fost trimis spre evaluare a despăgubirilor.

În condiţiile în care dosarul reclamantei a fost înregistrat la autoritatea pârâtă în anul 2008, este inexplicabil cum abia după 3 ani pârâta ajunge la concluzia că este necesară clarificarea situaţiei privind suprafaţa imobilului şi istoricul de arteră al imobilului notificat.

În speţă, durata de mai bine de 3 ani de la data emiterii dispoziţiei prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri, fără efectuarea de către pârâtă a unor demersuri concrete în vederea stabilirii cuantumului acestora şi emiterii titlului de despăgubire necesar pentru valorificarea dreptului reclamantei, conduce la concluzia nerespectării de către pârâtă a obligaţiei sale legale de a analiza şi soluţiona dosarul într-un termen rezonabil, respectiv a vătămării reclamantei în drepturile sale legate de aplicarea dispoziţiilor legale privind emiterea acestui titlu.

Prin urmare, Curtea, văzând dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, a admis acest capăt de cerere şi a obligat pârâta să procedeze la analiza Dosarului reclamantei nr. x/CC în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit procedurii prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu privire la imobilul situat în oraşul Balş, judeţul Olt.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, au declarat recurs atât reclamanta A., cât şi pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

3.1. Recursul declarat de recurentă

În motivarea căii de atac, reclamanta susţine că obligând pârâta numai la a proceda la analiza Dosarului nr. x/CC în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit procedurii prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fără a fixa însă un termen în care pârâta să-şi execute această obligaţie, soluţia rămâne pur iluzorie, întrucât această obligaţie fără termen rezultă din însăşi lege iar pârâta ignoră cu bună-ştiinţă prevederile legii, fără a exista o metodă de constrângere efectivă şi eficientă pentru a o obliga să-şi execute obligaţiile în afara unei hotărâri judecătoreşti care să fixeze ea însăşi un termen de soluţionare efectivă a dosarului de despăgubire.

Solicită ca instanţa de recurs să modifice în parte Sentinţa nr. 5455 din 28 septembrie 2011, în sensul obligării pârâtei să transmită de îndată a Dosarului nr. x/CC la evaluator şi să emită într-un termen de 30 de zile de la realizarea evaluării (evaluarea trebuie realizată în 20 de zile de la transmitere, conform propriilor susţineri ale pârâtei) a deciziei privind acordarea titlului de despăgubire pentru imobilul construcţie ce nu mai poate fi restituit în natură şi care face obiectul Dispoziţiei nr. 1472/2008 emisă de Primăria Oraşului Balş, decizie ce are la baza constituirii dosarului de despăgubire înregistrat la ANRP sub nr. 4J3414/CC din 2008.

3.2. Recursul declarat de pârâtă

Criticând soluţia instanţei de fond prin prisma dispoziţiilor conform art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., autoritatea pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza dedusă judecăţii, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în oraşul Balş, judeţul Olt.

Prin Dispoziţia nr. 1472/2008 Primăria oraşului Balş a acordat beneficiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul notificat.

Dosarul aferent dispoziţiei amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cauza supusă judecăţii, etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, în semn că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 1472/2008, a fost transmis de Primăria oraşului Balş, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. x/CC.

Totodată, dosarul amintit mai sus a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat şi s-a constatat faptul că acesta trebuie completat cu o precizând expresă a suprafeţei imobilului pentru fiecare corp de construcţie în parte pentru care s-a propus acordarea d măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, precum şi un istoric de arteră al imobilul notificat, în acest sens fiind Adresa nr. x/CC din 20 septembrie 2011 înaintată Primăriei oraşului Balş judeţul Olt.

Referitor la etapa evaluării, subliniem faptul că această etapă este condiţionată de completare dosarului cu informaţiile mai sus menţionate, precum şi de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aş cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Faţă de aceste aspecte, se susţine că solicitarea reclamantului privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiată.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, însă în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În cauză, este necontestat că recurenta-reclamantă este beneficiara Dispoziţiei nr. 1472 din 14 octombrie 2008, emisă de Primăria Oraşului Balş şi transmisă, împreună cu dosarul, autorităţii publice recurente în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Este, de asemenea, necontestat că reclamanta a notificat autoritatea competentă încă din anul 2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.

Totodată, din actele şi lucrările cauzei, judecătorul fondului a reţinut în mod corect că dosarul privind Dispoziţia nr. 1472/2008, emisă de Primăria Oraşului Balş a rămas în nelucrare la autoritatea pârâtă timp de 3 ani.

În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei - titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.

Recursurile formulate sunt, însă, întemeiate în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.

Ulterior, în M. Of. nr. 456/6.07.2012 a fost publicată Legea nr. 117/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 4/2012 şi modificarea O.U.G. nr. 62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15 mai 2013.

Instanţa de recurs reţine că aceste dispoziţii au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:

- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;

- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.

Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 3041 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va admite recursurile, va modifica sentinţa recurată, în sensul că autoritatea publică recurentă va fi obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de A. şi de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 5455 din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa recurată în sensul că decizia- titlu de despăgubire urmează să fie emisă în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

Menţine celelalte dispoziţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM