Delay in issuing property compensation titles under Law No. 247/2005 and suspension of administrative evaluation procedures by Emergency Ordinance No. 4/2012

Decizia nr. 607/2013

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 3 februarie 2011 sub nr. 1049/2/2011, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, aferentă Dispoziţiei Primarului municipiului Târgu Jiu nr. 771 din 11 octombrie 2007 privind soluţionarea Notificărilor nr. 3916 din 14 august 2001 şi nr. 4918 din 7 august 2001, formulate în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii, se arată că prin Dispoziţia menţionată s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanţilor pentru terenul în suprafaţă de 548,62 mp şi construcţiile în suprafaţă de 329,55 mp, situate în municipiul Târgu Jiu, în cotele aferente, respectiv ½ pentru A. şi ½ pentru B.

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis titlul de despăgubiri aferent, deşi Dispoziţia împreună cu întreaga documentaţie au fost înaintate către Secretariatul Comisiei Centrale, în vederea analizării şi stabilirii cuantumului final al despăgubirilor, conform Procesului-verbal nr. 11170 din 24 aprilie 2009.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 5517 din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a dispus obligarea pârâtei la soluţionarea cererii reclamanţilor având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia la Secretariatul C.C.S.D. a fost înregistrată sub nr. 43802/CC cererea de despăgubiri formulată de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001, conţinând Dispoziţia nr. 7711/2007 emisă în favoarea reclamanţilor de către Primăria municipiului Târgu Jiu, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din teren şi construcţii situat în municipiul Târgu Jiu.

Conform întâmpinării, C.C.S.D. a analizat dosarul de despăgubiri în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, fără să fi procedat până în prezent la desemnarea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Curtea a avut în vedere că odată ce titularii notificării au fost înştiinţaţi de autoritatea competentă cu privire la dreptul lor de a obţine despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat abuziv în proprietatea statului şi cererea de despăgubiri a fost înregistrată la C.C.S.D. în vederea demarării procedurilor administrative de stabilire a despăgubirilor s-a creat reclamanţilor convingerea legitimă că cererilor va fi rezolvată într-un termen rezonabil şi previzibil.

Invocarea soluţionării cererilor în funcţie de ordinea înregistrării lor conform Deciziei nr. 2815/2008 a C.C.S.D., fără să se prezinte dovezi, nu este o justificare pertinentă pentru a fi opusă cu succes reclamanţilor, ca temei pentru nesoluţionarea cererii ce are ca obiect stabilirea şi concretizarea în final a dreptului la despăgubire la care aceştia sunt îndreptăţiţi potrivit legii.

Prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la desemnarea evaluatorului autoritatea administrativă încalcă reclamanţilor dreptul la respectarea bunurilor lor.

În plus, dreptul la soluţionarea în termen rezonabil a cauzei statuat în art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, garanţie a unui proces echitabil, trebuie să fie prezent nu numai în procedura contencioasă ci şi în procedura administrativă prealabilă, întrucât durata procedurii se apreciază per ansamblu şi trebuie să includă şi întârzierile imputabile autorităţilor administrative, când fără intervenţia acestora nu se poate asigura realizarea dreptului alegat. Termenul rezonabil în procedurile civile nu poate să excludă durata procedurii administrative prealabile, când sesizarea jurisdicţiei este condiţionată, prin normele de drept intern, de parcurgerea acestei proceduri.

Pentru toate aceste motive, Curtea, admiţând cererea în parte, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. h) şi alin. (2) din aceeaşi lege raportat la dispoziţiile de ansamblu ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în vederea restabilirii dreptului subiectiv civil încălcat reclamanţilor prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii de despăgubiri, a obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamanţilor având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât reclamanţii A., B., cât şi pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au declarat recurs.

3.1. Recursul declarat de reclamanţi

Reclamanţii solicită admiterea căii de atac formulate, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, cu indicaţia către aceasta să administreze proba cu expertiza tehnică, admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, arătând că la fond a fost respinsă proba cu expertiza tehnică privind evaluarea bunului pentru care s-a emis Dispoziţia nr. 7711/2007 a Primăriei Municipiului Târgu Jiu. Această expertiză era absolut necesară pentru a se asigura o protecţie deplină în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Dacă evaluatorul nu a fost desemnat de autoritatea administrativă, deşi aceasta avea obligaţia de a soluţiona cererea într-un termen rezonabil, acesta ar fi trebuit desemnat de instanţa de judecată în cadrul procedurii judiciare a probei cu expertiza tehnică, numai în acest mod asigurându-se un acces deplin la justiţie, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi o protecţie deplină a dreptului de proprietate, în sensul art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

3.2. Recursul declarat de pârâtă

Criticând soluţia instanţei de fond prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., autoritatea pârâtă susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziţiei ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoţite fiind de întreaga documentaţie ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (21) din Titlul VII.

În acest context, menţionează că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entităţile investite cu soluţionarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 însoţite de întreaga documentaţie ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin urmare nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că în marea majoritate a dosarelor de despăgubire acestea trenează la entităţile investite cu soluţionarea notificărilor.

Mai arată că instanţa de fond a obligat în mod netemeinic direct la emiterea deciziei, în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie „Procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entităţi, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materie contenciosului administrativ - Decizia nr. 518 din 3 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte în Dosar nr. xx/3/2007, aşa dar, nefiind posibilă executarea obligaţiei într-un termen de 30 de zile.

Autoritatea publică pârâtă a depus şi note de şedinţă prin care, în esenţă, a reluat şi argumentat criticile formulate în recurs şi, în plus, a invocat prevederile O.U.G. nr. 4/2012 şi ale legii de aprobare a acestui act normativ.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de autoritatea pârâtă este fondat, însă în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, în timp ce recursul declarat de reclamanţi va fi respins ca nefondat.

În cauză, este necontestat că reclamanţii sunt beneficiarii Dispoziţiei nr. 7711/2007, emisă de Primăria Municipiului Târgu Jiu transmisă, împreună cu dosarul, autorităţii publice recurente în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Este, de asemenea, necontestat că reclamanţii au notificat autoritatea competentă încă din anul 2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.

Totodată, din actele şi lucrările cauzei, judecătorul fondului a reţinut în mod corect că în dosarul privind Dispoziţia nr. 7711/2007, emisă de Primăria Municipiului Târgu Jiu nu s-a procedat la desemnarea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.

În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei - titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.

Recursul formulat de autoritatea pârâtă este însă întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653/22.07.2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.

Ulterior, în M. Of. nr. 456/6.07.2012 a fost publicată Legea nr. 117/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 4/2012 şi modificarea O.U.G. nr. 62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15 mai 2013.

Instanţa de recurs reţine că aceste dispoziţii au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:

- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;

- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.

Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamanţi, Înalta Curte reţine că se impune respingerea acestuia ca nefondat, întrucât administrarea în cauză a probei cu expertiza tehnică nu este oportună, atât prin prisma procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005, cât şi în raport de soluţia pronunţată de instanţa de control judiciar.

Astfel, prin adoptarea Legii nr. 247/2005 a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură şi totodată a fost înfiinţată o entitate competentă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se vor acorda în temeiul acestui act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 3041 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va admite recursul, va modifica sentinţa recurată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. şi B. împotriva Sentinţei civile nr. 5517 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 5517 din 30 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa recurată în sensul că decizia - titlu de despăgubire urmează să fie emisă în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

Menţine celelalte dispoziţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM