Administrative delay in issuing compensation title for expropriated property overridden by statutory suspension of benefit issuance

Decizia nr. 606/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 8 decembrie 2010 sub nr. 12026/2/2010, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună:

- obligarea pârâtei la emiterea deciziei care să conţină Titlul de despăgubire ca răspuns la Dispoziţia nr. 13516 din 12 septembrie 2008 emisă de Primăria Municipiului Focşani, judeţ Vrancea;

- obligarea pârâtei la transmiterea Deciziei către Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor;

- obligarea aceleiaşi pârâtei la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale suferite ca urmare a refuzului emiterii titlului de despăgubire;

- obligarea în solidar la plata daunelor a funcţionarului căruia i-a fost atribuit dosarul spre soluţionare, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut, în esenţă că, la data de 13 august 2001 a fost depusă Notificarea înregistrată sub nr. 587 la Primăria Municipiului Focşani, în baza Legii nr. 10/2001 prin care s-a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul - casă de locuit şi teren în suprafaţă de 6.000 mp situat în Focşani, imobil ce a făcut obiectul Decretului de Expropriere nr. 492 din 31 decembrie 1983, imobilul construcţie fiind demolat, iar terenul ocupat de blocuri.

Prin Dispoziţia nr. 13516 din 12 septembrie 2008, Primăria Municipiului Focşani a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.200 mp şi acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcţie şi pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 3.890 mp ce nu mai poate fi restituit în natură fiind ocupat de blocuri de locuinţe, dispoziţie care a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor formându-se astfel Dosarul cu nr. x/CC, în data de 9 iulie 2009.

La data de 15 octombrie 2010 şi 5 noiembrie 2010, reclamanţii s-au adresat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - prin memoriile înregistrate sub nr. RG/58629 şi RG/62954, solicitând să emită Decizia reprezentând Titlul de despăgubire şi să o transmită Direcţiei pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, dar fără niciun rezultat.

Cum nici până la acest moment dosarul înregistrat pe rolul Comisiei nu fost soluţionat, reclamanţii au apreciat că, în cauză, a fost cu mult depăşi termenul rezonabil în care procedura administrativă trebuia să fi fost finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, impunându-se admiterea acţiunii.

Autoritatea publică pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 6329 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea reclamanţilor A. şi B. în contradictoriu cu Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a dispus obligarea autorităţii publice pârâte să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamanţilor. Au fost respinse celelalte capete de cerere şi obligată pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 5000.00 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia, în cursul anului 2001, a fost depusă Notificarea nr. 587 din 13 august 2001, prin care C. şi D., au formulat cerere în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul - casă de locuit şi teren în suprafaţă de 6.000 mp situat în Focşani, ce a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 492 din 31 decembrie 1983, imobilul construcţie fiind demolat, iar terenul ocupat de blocuri.

Prin Sentinţa civilă nr. 208 din 11 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. y/91/2007, rămasă definitivă, s-a dispus restituirea în natură către C. şi D. a terenului de 1.200 mp situat în Focşani. Totodată, prin aceeaşi hotărâre s-a constatat că acestea au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile legii pentru imobilul casă pentru care s-au primit despăgubiri şi pentru suprafaţa de 3.890 mp. Conform Contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase nr. 495 din 1 februarie 2008, C. a vândut cota indiviză ce o deţine din drepturile sale litigioase asupra imobilelor ce fac obiectul acţiunii promovate în Dosarul nr. y/91/2007 lui E.

În aplicarea Sentinţei civile nr. 208 din 11 martie 2008, prin Dispoziţia nr. 13516 din 12 august 2008 Primarul Municipiului Focşani, judeţ Vrancea, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.200 mp şi acordarea de despăgubiri pentru imobilului construcţie şi pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 3.890 mp ce nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de blocuri de locuinţe.

Prin Sentinţa civilă nr. 915 din 19 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. z/231/2008 de Judecătoria Focşani, având ca obiect ieşirea din indiviziune asupra dreptului la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 3.890 mp s-a luat act de tranzacţia intervenită între părţi, în sensul că D. primeşte dreptul la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 2.917,50 mp reprezentând cota de ¾ din suprafaţa de 3.890 mp, cealaltă pătrime revenindu-i lui E.

Curtea a mai reţinut că, în data de 12 octombrie 2010, între reclamanţi, în calitate de cesionari şi D., în calitate de cedent, a fost încheiat Contractul de cesiune de drepturi nr. 2.697 din 12 octombrie 2010 autentificat la BNPA F. şi G., iar în data de 2 noiembrie 2010 între aceiaşi cesionari şi E., în calitate de cedent, a fost încheiat Contractul de cesiune de drepturi nr. 2939 din 2 noiembrie 2010 autentificat la acelaşi birou notarial; cei doi titulari ai drepturilor - D. şi E. - cedând cotele aferente drepturilor lor cuvenite în baza Dispoziţiei nr. 13516 din 12 septembrie 2008, reclamanţilor din prezenta cauză.

În fine, Curtea a mai reţinut că, în data de 9 iulie 2009, pe rolul pârâtei a fost înregistrat dosarul aferent Dispoziţiei nr. 13516/2008 sub nr. x/CC.

Deci, cu alte cuvinte, cererea referitoare la acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Focşani, se află spre rezolvare în faţa autorităţii administrative de mai bine de 10 ani.

Prin urmare, Curtea a constatat că, în lipsa unui termen prevăzut de lege, autorităţile administrative competente erau obligate să acţioneze într-un termen rezonabil, pentru soluţionarea cererii reclamanţilor, iar acest termen a început să curgă la data declanşării procedurii administrative, în speţă anul 2001 când a fost depusă notificarea conform prevederilor legale, iar nu de la data înregistrării dosarului la Secretariatul Comisiei.

Astfel fiind, instanţa a reţinut că autoritatea publică pârâtă a depăşit în mod nejustificat termenul rezonabil de soluţionare a cererii formulate, încălcând astfel dreptul la o bună administrare, recunoscut în favoarea oricărui particular, iar ca o consecinţă a acestui fapt, şi existenţa unui refuz nejustificat din partea administraţiei publice de soluţionare a cererii, urmând deci, să admită capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la emitere deciziei de stabilire a despăgubirilor aferente Dispoziţiei nr. 13516 din 12 septembrie 2008.

Referitor la solicitarea reclamanţilor de obligare a pârâtei să transmită, apoi dosarul A.N.R.P. pentru acordarea despăgubirilor în numerar, Curtea a reţinut ca aceasta este o operaţiune obligatorie pentru pârâtă, în succesiunea evenimentelor reglementate în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, urmând să fi dusă la îndeplinire potrivit acestor dispoziţii legale.

Curtea a respins capătul de cerere prin care reclamanţii au solicitat acordarea daunelor morele în cuantum de 10.000 RON pentru refuzul emiterii titlului de despăgubire, având în vedere că aceştia doar au cerut acordarea acestor daune fără însă să motiveze în concret, în ce au constat aceste daune şi fără ca ele să fi fost dovedite în vreun fel.

Pe cale de consecinţă, a fost respins şi capătul patru al acţiunii introductive.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamanţi, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, în cuantum de 5000.00 RON, aşa cum rezultă din factura nr. 051 din 23 iunie 2011, în temeiul disp. art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Curtea a apreciat că se impune micşorarea acestui cuantum, având în vedere faptul că acţiunea a fost admisă doar în parte, că dosarul a fost de complexitate medie, că volumul activităţilor desfăşurate a fost redus, precum şi de faptul că, la cel de-al doilea termen de judecată, dosarul a rămas în pronunţare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susţine că instanţa în mod greşit a reţinut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi faptul că notificarea a fost depusă acum 10 ani.

Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziţiei ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoţite fiind de întreaga documentaţie ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (21) din Titlul VII.

În acest context, se menţionează că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entităţile investite cu soluţionarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, însoţite de întreaga documentaţie ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Prin urmare, nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că în marea majoritate a dosarelor de despăgubire, acestea trenează la entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor.

Instanţa de fond a obligat în mod netemeinic direct la emiterea deciziei, întrucât procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entităţi, aşa încât în mod obiectiv nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ - Decizia nr. 518/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. xx/3/2007, aşadar nefiind posibilă executarea obligaţiei într-un termen de 30 de zile.

Autoritatea publică pârâtă a depus şi Note de şedinţă prin care, în esenţă, a reluat şi argumentat criticile formulate în recurs şi, în plus, a invocat prevederile O.U.G. nr. 4/2012 şi ale legii de aprobare a acestui act normativ.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În cauză, este necontestat că intimaţii-reclamanţi sunt beneficiarii Dispoziţiei nr. 13516/2008, emisă de Primăria Municipiului Focşani transmisă, împreună cu dosarul, autorităţii publice recurente în condiţiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Este, de asemenea, necontestat că a fost notificată autoritatea competentă încă din anul 2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.

Totodată, din actele şi lucrările cauzei, judecătorul fondului a reţinut în mod corect că dosarul privind Dispoziţia nr. 13516/2008, emisă de Primăria Municipiului Focşani a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă timp de aproximativ 10 ani.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că nesoluţionarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei - titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acţiunile administraţiei.

Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite”.

Ulterior, în M. Of. nr. 456/6.07.2012 a fost publicată Legea nr. 117/2012 privind aprobarea O.U.G. nr. 4/2012 şi modificarea O.U.G. nr. 62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15 mai 2013.

Instanţa de recurs reţine că aceste dispoziţii au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile şi proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce priveşte conformitatea acestor dispoziţii legale cu normele constituţionale şi convenţionale, Curtea Constituţională a reţinut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 şi nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte:

- Guvernul, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară şi de dificultăţi în menţinerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite, relevă atenţia pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătoreşti ce cad sub incidenţa O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluţia legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseşi substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă şi disproporţionată, astfel cum susţine autorul excepţiei;

- Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - şi sunt proporţionale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice şi sociale, precum şi echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit ordonanţei de urgenţă criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăţilor, cât şi valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluţionând cererea nr. 60858/00 şi pronunţând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani şi 7 luni de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu este excesiv în condiţiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unităţii militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislaţiei în domeniu, şi modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie.

Într-adevăr, instanţa europeană a reţinut în motivarea hotărârii-pilot pronunţate în cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie, acţiunea formulată este întemeiată, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi emiterea titlului de despăgubire este condiţionată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituţională s-a pronunţat că sunt constituţionale, aşa cum s-a arătat mai sus.

Înalta Curte reţine faptul că celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate se impun a fi menţinute, în acord cu argumentele expuse de judecătorul fondului. Critica formulată de către autoritatea recurentă vizând acordarea cheltuielilor de judecată va fi înlăturată de către instanţa de control judiciar, în considerarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. şi în raport de culpa procesuală evidentă a instituţiei pârâte.

Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 3041 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, va admite recursul, va modifica sentinţa recurată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 6329 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa recurată în sensul că decizia - titlu de despăgubire urmează să fie emisă în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

Menţine celelalte dispoziţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM