Provisional suspension of tax assessment request held inadmissible; appeal allowed and lower court judgment annulled

Decizia nr. 603/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr. 751/36 din 5 iunie 2012, reclamantul SC A. SA, a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe şi Alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa (SPITVBL), solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună suspendarea provizorie a executării efectelor Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2012, nr. P119 din 12 martie 2012, pentru suma de 1.348.917 RON, precum şi a Adresei nr. P252 din 12 martie 2012, ambele emise de SPITVBL Constanţa, până la soluţionarea cererii de suspendare executare a aceloraşi acte administrativ-fiscale, formulată în cadrul contestaţiei promovate împotriva acestora - Dosar nr. x/36/2012.

Motivând cererea, reclamanta învederează, în esenţă, că, aplicarea actelor respective este de natură să prejudicieze în mod grav societatea, care se vede în situaţia de a nu-şi mai putea continua activitatea în viitor.

Prin întâmpinare, SPITVBL Constanţa solicită respingerea cererii de suspendare provizorie a efectelor Deciziei de impunere nr. P112 din 12 martie 2012, ca neîntemeiată, cu motivaţia în esenţă că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „paguba iminentă” şi „cazul bine justificat”.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Încheierea nr. 12/CA din 12 iunie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de SC A. SA în contradictoriu cu Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa şi a dispus suspendarea provizorie a efectelor Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2012, nr. P119 din 12 martie 2012 şi a Adresei nr. P252 din 12 martie 2012 emise de pârâta SPITVBL Constanţa, până la soluţionarea cererii de suspendare executare a aceloraşi acte administrativ-fiscale - Dosar nr. x/36/2012 al Curţii de apel Constanţa.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

În această fază procesuală, pentru admisibilitatea cererii având ca obiect suspendarea provizorie a executării, a reţinut Curtea că legea contenciosului administrativ condiţionează îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

1) - abordarea judecăţii,

2) - depunerea unei cauţiuni,

3) - luarea măsurii prin examinarea condiţiilor de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Materialul probator administrat în cauză face dovada îndeplinirii cumulative, a sus-menţionatelor condiţii de admisibilitate impuse de lege.

În referire la cea din urmă condiţie de admisibilitate a cererii, din perspectiva luării măsurii prin examinarea condiţiilor de admisibilitate impuse de dispoziţiile art. 14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat în sensul că şi aceasta este îndeplinită.

Astfel, în speţă, s-a făcut dovada în sensul art. 1169 C. civ., a existenţei unui „caz bine justificat”, deoarece, rezultă o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, de care se bucură actul administrativ-fiscal atacat, atât timp cât:

- reclamanta a depus declaraţia fiscală de impunere în data de 27 ianuarie 2012, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2), cu referire la art. 86 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat şi ale art. 253, cu referire la art. 254 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pe care avea obligaţia a o depune, conform textelor citate, la autoritatea fiscală în 30 de zile de la data la care, se modifica valoarea de impunere a clădirilor, urmare reevaluării, declaraţie ce are regimul unei decizii de autoimpunere, sub rezerva verificărilor ulterioare, ale autorităţii fiscale;

- declaraţia fiscală de impunere a fost însoţită de raportul de evaluare întocmit de o societate membră ANEVAR - SC B. SRL, potrivit prevederilor art. 1, art. 2, art. 3, art. 4 din H.G. nr. 1.553/2003 şi art. 1 din Normele privind reevaluarea imobilizărilor corporale, din care rezultă, metoda de evaluare;

- reclamanta a achitat la data de 2 aprilie 2012, prima tranşă din impozitul datorat, aferent anului 2012, cu Ordinul de plată nr. 1007 din 2 aprilie 2012, în sumă de 194.593 RON.

În ceea ce priveşte condiţia - „paguba iminentă”, Curtea a reţinut că instituţia suspendării provizorii a actului administrativ-fiscal, este singura care foloseşte această noţiune, pe care o defineşte în art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, definiţia fiind elaborată, special pentru această procedură, toate caracteristicile surprinse în ea, referindu-se la ipoteze care, pot fi întâlnite în practică şi care impun constatarea pagubei iminente.

Având în vedere caracterul provizoriu al măsurii, Curtea a apreciat ca fiind un motiv suficient şi concludent, pentru a considera întrunită cerinţa „pagubei iminente”, urmare constatării că, neplata drepturilor de natură salarială în beneficiul angajaţilor, este de natură a determina denunţarea contractelor individuale de muncă, încheiate cu aceştia, la iniţiativa angajatorului, determinând astfel, blocarea activităţii reclamantei şi perturbarea gravă a funcţionării societăţii, ce nu ar mai putea onora comenzile de materiale şi materii prime, şi plăţile către bugetul de stat, odată ce, aceasta are în flux tehnologic două nave în construcţie de 40.000 tdw, cu parteneri externi, prin contracte fiind stabilite obligaţii şi termene, în care să se încadreze, deci cu „consecinţe directe şi imediate”.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul susţine că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza prin pronunţarea unei încheieri în locul unei sentinţe în urma unei şedinţe publice de judecată şi confuzia pe care o face instanţa între procedura suspendării actului administrativ, reglementată de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 şi suspendarea provizorie a executării silite reglementată de art. 403 alin. (4) C. proc. civ., procedură inadmisibilă în cazul executării creanţelor fiscale.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că soluţia instanţei de fond prin care s-a admis cererea de suspendare este nelegală.

Se menţionează că, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamanta făcând numai simple afirmaţii care nu pot conduce către soluţia pronunţată.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune având ca obiect suspendarea provizorie a executării efectelor Deciziei de impunere nr. P119 din 12 martie 2012 pentru stabilirea impozitului pe clădiri datorat pentru anul 2012 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei suma de 1.348.917 RON, precum şi a Adresei nr. P252 din 12 martie 2012, ambele emise de pârâtul Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa.

Analizând motivul de recurs invocat prevăzut de art. 304 pct. 9, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., se reţine că soluţia instanţei de fond este nelegală.

Se constată că instanţa de fond, în temeiul art. 14 cu referire la art. 15 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea provizorie a efectelor Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri pentru anul 2012, nr. P119 din 12 martie 2012 şi a Adresei nr. P252 din 12 martie 2012 emise de pârât, până la soluţionarea cererii de suspendare executare a aceloraşi acte administrativ-fiscale - Dosar nr. x/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa.

Or, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii privind anularea actului, în situaţia sesizării, în condiţiile art. 7 din aceeaşi lege, a autorităţii publice care a emis actul sau a celei ierarhic superioare, în vederea revocării în tot sau în parte a acestuia.

Conform art. 15 din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată fie odată cu acţiunea pentru anularea acestuia, fie printr-o acţiune separată.

Deci, faţă de dispoziţiile legale menţionate care reglementează instituţia suspendării executării actului administrativ în ipotezele prezentate, se reţine că o astfel de cerere are ca obiect „suspendarea provizorie” până la soluţionarea unei alte cereri de suspendare a aceloraşi acte administrative ce formează obiectul Dosarului nr. x/36/2012 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa şi nu are temei legal.

Legiuitorul nu a reglementat posibilitatea formulării unei astfel de cereri de „suspendare provizorie” cum este cea care a fost dedusă judecăţii şi admisă de prima instanţă prin sentinţa recurată.

Deci, în lipsa unui fundament legal, o astfel de cerere este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

În consecinţă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

Înalta Curte, faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va admite recursul formulat în cauză, va casa sentinţa recurată şi va respinge cererea formulată de reclamantă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Serviciul Public de Impozite, Taxe şi alte Venituri ale Bugetului Local Constanţa împotriva Încheierii nr. 12/CA din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM