Automatic suspension of reissued administrative acts under Article 14(5) of the Administrative Litigation Law

Decizia nr. 601/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14 mai 2012, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) şi Asociaţia Română pentru Artişti, Interpreţi sau Executanţi (ARAIEX), a solicitat constatarea intervenirii ori dispunerea suspendării executării Deciziei nr. 56 din 7 mai 2012 (a patra decizie) emisă de pârâtul ORDA, publicată în M. Of., Partea I, nr. 313/10.05.2012 până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea privind anularea deciziei menţionate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei ORDA nr. 56 din 7 mai 2012, ca neîntemeiată, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii obligatorii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pârâta Asociaţia Română Pentru Artişti, Interpreţi sau Executanţi a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 56 din 7 mai 2012, faţă de faptul că argumentele invocate de reclamant în susţinerea condiţiilor obligatorii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu sunt de natură să răstoarne prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actele administrative, în speţă neexistând indicii în privinţa nelegalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită, respectiv indicii care reprezintă un caz bine justificat, alături de interesul legitim al reclamantului.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3902 din 11 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi Asociaţia Română pentru Artişti, Interpreţi sau Executanţi şi a constatat suspendată de drept Decizia nr. 56 din 7 mai 2012 emisă de ORDA.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 - în ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, noul act este suspendat de drept, fără a mai fi obligatorie formularea plângerii prealabile.

În speţă, s-a cerut constatarea intervenirii suspendării de drept a executării Deciziei nr. 56 din 7 mai 2012 emisă de pârâtul ORDA, prin care acesta a ridicat reclamantei CREDIDAM dreptul de colectare pentru sursa comunicare publică.

Anterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, Curtea de Apel Bucureşti constatase suspendată de drept Decizia nr. 39 din 21 martie 2012 având acelaşi conţinut.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei ORDA nr. 56/2012, ca neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, autoritatea recurentă susţine că instanţa de fond a pronunţat Sentinţa civilă nr. 3902/2012 printr-o interpretare greşită a actului dedus judecăţii, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Din motivarea sentinţei atacate nu se poate ajunge la concluzia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii de admisibilitate a unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ unilateral, astfel cum sunt prevăzute în mod imperativ de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

Decizia ORDA nr. 56 din 7 mai 2011 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă ARAIEX drept colector al remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile, iar nerespectarea acesteia are ca efect prejudicierea gravă a titularilor de drepturi.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a solicitat constatarea intervenirii ori dispunerea suspendării executării Deciziei nr. 56 din 7 mai 2012 publicată în M. Of., Partea I, nr. 313/10.05.2012, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea privind anularea deciziei menţionate.

Este incontestabil faptul că, de principiu, suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi t) din aceeaşi lege.

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Suspendarea de drept intervine fie în ipoteza avută în vedere de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, şi anume emiterea unui nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, fie în ipoteza prevăzută de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, anume admiterea acţiunii de fond privind anularea actului administrativ, dacă reclamantul a solicitat deja suspendarea executării în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi recurată de ORDA este legală şi temeinică, instanţa de fond constatând în mod corect că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi reţinând în mod corect că Decizia nr. 56/2002 are un conţinut identic cu alte acte administrative emise anterior, respectiv Decizia ORDA nr. 305/2011, Decizia ORDA nr. 11/2012 şi Decizia ORDA nr. 39/2012.

Astfel, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 305 din 29 decembrie 2011 emisă de pârâta ORDA a fost desemnat organismul de gestiune colectivă Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX drept colector al remuneraţiilor reprezentând drepturi patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi ori executanţi şi producătorilor de fonograme, publicată prin decizia directorului general al ORDA nr. 399/2006, executarea acestei decizii fiind suspendată prin Sentinţa civilă nr. 536 din 26 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2/2012 şi decizia fiind anulată prin Sentinţa nr. 5570 din 5 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. y/2/2012.

La data de 7 februarie 2012, pârâta ORDA a emis Decizia nr. 11/2012 prin care a desemnat pe pârâta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX drept colector al remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau ale reproducerilor acestora şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi ori executanţi şi producătorilor de fonograme, publicată prin decizia directorului general al ORDA nr. 399/2006 în M. Of. al României Partea I nr. 982/8.12.2006, cu privire la aceasta fiind dispusă suspendarea de drept a executării prin Sentinţa civilă nr. 1995 din 20 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. z/2/2012.

Prin Decizia nr. 39 din 21 martie 2012 emisă de pârâta ORDA a fost desemnată pârâta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX drept colector al remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau ale reproducerilor acestora şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi ori executanţi şi producătorilor de fonograme, publicată în M. Of. al României Partea I nr. 982/8.12.2006 prin decizia directorului general al ORDA nr. 399 din 16 noiembrie 2006, cu privire la aceasta fiind dispusă, de asemenea, suspendarea de drept a executării prin Sentinţa civilă nr. 2835 din 30 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. xx/2/2012.

Prin Decizia ORDA nr. 56 din 7 mai 2012, la şase zile de la suspendarea de drept a Deciziei ORDA nr. 39/2012 a fost transferat pentru a patra oară la ARAIEX dreptul CREDIDAM de a colecta remuneraţiile datorate artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicare publică, nesocotind din nou soluţia instanţei de judecată, încălcându-se din nou prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiţii, Înalta Curte observă faptul că toate cele patru decizii menţionate anterior, respectiv nr. 305 din 29 decembrie 2011, nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 şi nr. 56 din 7 mai 2012, au acelaşi conţinut, stabilind care este organismul de gestiune colectivă desemnat colector al remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, stabilite prin Metodologia privind comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial sau ale reproducerilor acestora şi tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiştilor interpreţi ori executanţi şi producătorilor de fonograme, publicată prin decizia directorului general al ORDA nr. 399/2006 în M. Of. al României Partea I nr. 982/8.12.2006, diferenţele fiind doar de formulare, mai precis referitoare la ordinea cuvintelor în frază, aşadar pur formale, iar nu de substanţă.

În plus, Înalta Curte reţine că, prin Sentinţa civilă nr. 7245 din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererile formulate de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi, în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Român pentru Drepturile de Autori şi Asociaţia Română pentru Artişti, Interpreţi sau Executanţi, şi, în consecinţă, a dispus anularea Deciziilor nr. 11 din 7 februarie 2012, nr. 39 din 21 martie 2012 şi nr. 56 din 7 mai 2012 emise de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

În raport de cele menţionate anterior, se observă că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că sancţiunea suspendării intervine în această ipoteză ope legis, fără a fi necesar vreun demers suplimentar din partea persoanei vătămate.

Aşadar, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, urmează a fi respins recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva Sentinţei nr. 3902 din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM