Taxpayer prevails as late-filing rejection quashed, postal date governs challenge deadline

Decizia nr. 5942/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, solicitând instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: anularea Deciziei de soluţionare emisă de pârâta ANAF, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; obligarea pârâtei ANAF la soluţionarea Contestaţiei fiscale în termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii potrivit art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004; obligarea pârâtei ANAF, în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalităţi către societate în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă în urma admiterii cererii; obligarea autorităţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că societatea a fost supusă unei inspecţii fiscale, care s-a finalizat prin emiterea Deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală, prin care au fost stabilite în sarcina societăţii obligaţii fiscale de plată cu titlu de TVA în sumă de 3.804.743 RON, precum şi majorări de întârziere în sumă de 941.159 RON.

A subliniat reclamanta că Decizia de impunere şi Raportul de inspecţie fiscală au fost comunicate Societăţii în data de 14 februarie 2011, astfel cum rezultă şi din ştampila aplicată de Societate pe respectivele documente.

Având în vedere constatările nelegale ale ANAF cuprinse în Decizia de impunere şi Raportul de inspecţie, societatea a înţeles să urmeze procedura prealabilă a contestării acestora, astfel că, în baza prevederilor art. 205 şi următoarele C. proc. fisc., aceasta a formulat o contestaţie fiscală ce a fost expediată prin intermediul Poştei Române în data de 11 martie 2011 către AFP3 şi recepţionată de autoritate în data de 14 martie 2011.

Cu toate acestea, autoritatea pârâtă a reţinut în pagina 2, ultimul paragraf al Deciziei de soluţionare a contestaţiei că data depunerii contestaţiei este aceea de 31 martie 2011, însă autoritatea pârâtă ar fi trebui să ia în calcul data poştei aplicată pe plicul expediat de Societate şi care conţinea Contestaţia fiscală, iar nu viza Registraturii aplicată pe documentul respectiv.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 293 din 18 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor; a anulat Decizia nr. 138 din 15 aprilie 2011 emisă de ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a obligat pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cauză reclamanta a depus contestaţia la poştă prin scrisoare recomandată la data de 11 martie 2011, aceasta fiind primită de AFP Sector 3 la 14 martie 2011, deci înlăuntrul termenului de 30 de zile, prevăzut de art. 214 C. proc. fisc.

Prin urmare, a constatat că, în mod eronat, pârâta a apreciat ca fiind tardivă depunerea contestaţiei, prin raportare la ştampila aplicată de serviciul registratură al AFP Sector 3 abia la 31 martie 2011.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurenta-pârâtă a susţinut că actele depuse de intimata-reclamantă în susţinerea acţiunii prezintă modificări chiar la datele care atestă confirmarea de primire a contestaţiei.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispoziţiilor art. 207 alin. (1) C. proc. fisc. „Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii”, iar în conformitate cu prevederile art. 68 C. proc. fisc. „Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi alte dispoziţii legale aplicabile în materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă”.

Termenele procedurale se calculează potrivit art. 101 - 102 C. proc. civ., legiuitorul prevăzând totodată la art. 104 C. proc. civ. că actele de procedură trimise prin poştă se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.

În cauză, Decizia de impunere şi Raportul de inspecţie au fost comunicate Societăţii în data de 14 februarie 2011, astfel cum rezultă şi din ştampila aplicată de reclamantă pe aceste documente, iar contestaţia fiscală a fost expediată prin intermediul poştei în data de 11 martie 2011 către AFP şi recepţionată de autoritate în data de 14 martie 2011, înlăuntrul termenului legal de contestare, fiind lipsit de relevanţă aspectul invocat de autoritatea pârâtă referitor la dovada momentului la care contestaţia fiscală a fost înregistrată intern la organul de soluţionare, aspect ce contravine dispoziţiilor legale menţionate anterior.

De asemenea, pe baza actelor aflate la dosar, instanţa de control judiciar apreciază ca fiind nefondate susţinerile recurentei din cadrul cererii de recurs în sensul existenţei unor modificări ale datelor în cuprinsul confirmării de primire şi al recipisei poştale.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat în mod judicios nelegalitatea Deciziei nr. 138 din 15 aprilie 2011, prin care s-a respins ca tardivă contestaţia reclamantei, obligând pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de către aceasta împotriva actelor administrative fiscale emise în urma inspecţiei fiscale generale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 293 din 18 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM