Inadmissibility of administrative action seeking suspension of government emergency ordinance lacking legal basis in administrative litigation law
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of a local administrative unit, upholding the lower court's inadmissibility ruling and thereby allowing the initial decision rejecting the request to remain in force. The dispute concerned the attempt by a municipality to seek the suspension of Article V of Government Emergency Ordinance No. 15/2012, which established financial measures in the domains of social health insurance and public finances, arguing that the ordinance violated constitutional requirements for extraordinary circumstances and decision-making transparency laws. The court ruled that the action was inadmissible because, under Article 9 of Law No. 554/2004, administrative litigation against government ordinances is limited to claiming damages, annulling acts issued based on the ordinances, or forcing public authorities to act; consequently, the direct suspension or annulment of an ordinance itself is not permitted through this procedural channel, and such acts can only be challenged via the incidental exception of unconstitutionality.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ, art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of administrative action seeking suspension of government emergency ordinance lacking legal basis in administrative litigation law: The dispute concerned the attempt by a municipality to seek the suspension of Article V of Government Emergency Ordinance No. 15/2012, which established financial measures in the domains of social health insurance and public finances, arguing that the ordinance violated constitutional requirements for extraordinary circumstances and decision-making transparency laws. The court ruled that the action was inadmissible because, under Article 9 of Law No. 554/2004, administrative litigation against government ordinances is limited to claiming damages, annulling acts issued based on the ordinances, or forcing public authorities to act; consequently, the direct suspension or annulment of an ordinance itself is not permitted through this procedural channel, and such acts can only be challenged via the incidental exception of unconstitutionality.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Decizia nr. 587/2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 16 mai 2012, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mădăraş a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta arată că sunt îndeplinite cele două condiţii necesare pentru suspendarea unui act administrativ, respectiv cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente. O.U.G. nr. 15/2012, susţine reclamanta, a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, fără să existe o situaţie extraordinară care să reclame adoptarea sa, fapt de natură a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestui act normativ. De asemenea, au fost încălcate prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Încheierea din 18 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârâtul Guvernul României şi a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare formulată de reclamanta U.A.T. Mădăraş, judeţul Bihor, în contradictoriu cu Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că acţiunile îndreptate împotriva ordonanţelor Guvernului sunt reglementate distinct, prin dispoziţiile speciale ale art. 9 din Legea nr. 554/2004, care reglementează o procedură diferită de cea a contestării legalităţii actelor administrative, în general, aceste prevederi de excepţie (care nu reglementează nici efectuarea procedurilor prealabile, dar nici posibilitatea suspendării efectelor), fiind de strictă aplicare şi interpretare.
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, Curtea de Apel Oradea, în temeiul prevederilor legale menţionate în cuprinsul prezentei sentinţe, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins cererea de suspendare a executării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, formulată de reclamantă ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mădăraş a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a invocat dispoziţiile art. 263 şi 277 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a susţinut că orice act normativ poate face obiectul excepţiei de nelegalitate, chiar dacă legiuitorul român nu a introdus expres ordonanţele de guvern în această categorie.
A reluat criticile privind viciile adoptării O.U.G. nr. 15/2012 şi efectele art. V asupra recurentei şi altor unităţi administrativ-teritoriale.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din Ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, acţiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanţe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.
Formularea textului normativ menţionat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere pe cale principală, aşa cum a procedat reclamanta, suspendarea sau anularea unei ordonanţe sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă, acţiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, invocarea neconstituţionalităţii ordonanţei, pe calea incidentală a unei excepţii, putând reprezenta numai un mijloc de apărare.
Întreaga construcţie a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 ce tratează acţiunile împotriva ordonanţelor de guvern îndreptăţeşte concluzia că ordonanţele de guvern nu pot fi desfiinţate decât pe calea controlului de constituţionalitate, nu, în mod direct, pe calea contenciosului administrativ în anulare.
Din această perspectivă este inadmisibilă şi cererea de suspendare a executării unei ordonanţe de guvern, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Sub acest aspect, criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate.
Se observă, de asemenea, că articolele TCE invocate de către recurentă privesc competenţa Curţii Europene de Justiţie, neputând fi extinse, prin analogie, cadrului instituţional naţional.
În raport de toate cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că este legală şi temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mădăraş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Mădăraş împotriva Încheierii din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2013.
Procesat de GGC - LM