Local council member incompatibility under Law No. 161/2003: extension of contractual ban to authorized natural persons via purposive interpretation

Decizia nr. 581/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 septembrie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 3726/G/II din 06 septembrie 2013, emis de pârâtă, prin care s-a constatat că reclamantul, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Târgu-Mureş, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor în mandatul 2012-2016.

1.2. Soluţia instanţei de fond;

Prin sentinţa nr. 389 din 30 decembrie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat actul contestat.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, şi solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii şi menţinerii raportului de evaluare contestat.

În esență, recurenta a arătat că reclamantul A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Târgu Mureș a încălcat regimul juridic al incompatibilităților în mandatul 2012-2016, deoarece a încheiat un contract de prestare servicii în valoare totală de 35.840 lei cu Primăria Municipiului Târgu Mureș, prin A., fiind aplicabile prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003. Art. 90 din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretat în sensul că legislatorul a înţeles să interzică consilierilor locali şi consilierilor judeţeni care deţin anumite calităţi în cadrul societăţilor comerciale să încheie contracte cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective. Este absurd, susţine recurenta să se accepte situaţia în care consilierii locali au interzis prin lege să încheie contracte cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, dar în schimb să li se permită să încheie aceste contracte în calitate de persoane fizice autorizate.

II. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare;

1. Procedura de filtrare;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Completul de filtru, analizând conținutul raportului întocmit, a constatat că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 1 martie 2016.

2. Analiza motivelor de casare;

Recursul este fondat, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se interzice în termeni categorici consilierilor locali şi consilierilor judeţeni, care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale, să încheie contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.

Chiar dacă enumerarea cuprinsă în art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu include, în mod expres, persoanele fizice autorizate, norma juridică examinată trebuie interpretată ţinând seama că scopul reglementărilor cuprinse în Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 176/2010 a fost acela de asigurare a unui climat de integritate şi de transparenţă în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoanele care ocupă astfel de funcţii ori demnităţi să-şi exercite prerogativele doar în scopul pentru care le-au fost conferite, evitând deturnarea acestora printr-o conduită lipsită de orice fundament juridic şi străină de realizarea interesului public (a se vedea în acest sens Decizia civilă nr. 4554 din 28 noiembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/2/2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Altfel spus, textul legal precitat trebuie interpretat în sensul că norma descurajează orice tip de activitate comercială/economică desfăşurată de către consilierii locali şi consilierii judeţeni având ca parteneri autorităţile unităţilor administrativ teritoriale din care fac parte. Având în vedere regulile de interpretare a normelor juridice, este unanim admis că este validă doar interpretarea care afirmă un sens logic şi rezonabil, respectiv că este fără valoare juridică interpretarea care afirmă un sens absurd sau nerezonabil. Or, este cel puţin nerezonabil să interpretezi art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 în sensul că consilierilor locali şi judeţeni li se interzice, în calitate, printre altele, de acţionar sau asociat la societăţi comerciale să încheie anumite contracte cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, însă să li se permită acest lucru în calitate de persoane fizice autorizate. Cum interpretarea validă a textului legal în discuţie este în sensul că prin acesta se descurajează orice tip de activitate economică desfăşurată de persoane aflate în situaţia reclamantului, iar potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 44/2008 persoanele fizice autorizate sunt comercianţi, desfăşurând activităţi economice, rezultă că reclamantul A., încheind contractul de prestare de servicii din 5 iulie 2012, s-a aflat în stare de incompatibilitate prin încălcarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2013.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, constatând că raportul de evaluare nr. 37262/G/II din 6 septembrie 2012, emis de B., este legal, hotărârea primei instanţe fiind dată cu interpretarea greşită a legii, în temeiul dispoziţiile art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinţei civile nr. 389 din 30 decembrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată. Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2016.