Enforcement of land restitution judgment: obligation to issue administrative transfer documents despite pending documentary verification

Decizia nr. 57/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. București, a solicitat obligarea pârâtei să pună în executare Hotărârea nr. 122 din 31 mai 2011 a Comisiei Judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - prin predarea scriptică şi faptică a terenului în suprafaţă de 1 ha către Comisia locală Domneşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în scopul punerii în posesie şi eliberării titlului de proprietate.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că iniţial, prin sentinţa civilă nr. 6404 din 14 decembrie 2006 dată de către Judecătoria Buftea în Dosarul nr. x/2006, atât Comisia Locala pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a comunei Domneşti, cât şi D. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov, au fost obligate către reclamant să-i elibereze titlu de proprietate asupra unei suprafeţe de 1,00 ha, pe raza com. Domneşti Judeţul Ilfov.

Aceasta sentinţă a fost pusă în executare, sens în care prin Procesul verbal de constatare încheiat de executorul judecătoresc la data de 23 septembrie 2009, ambele debitoare au fost executate în ce priveşte obligaţia de a face stabilită prin titlu (întocmire acte premergătoare si eliberare titlu de proprietate).

D. Ilfov s-a conformat sentinţei și a emis Hotărârea nr. 122 din 31 mai 2011 prin care a aprobat amplasamentul terenului de 1,00 ha, înscris în anexa nr. 23, anexa validata prin Hotărârea nr. 431/2009 a aceleiaşi Comisii.

Cum terenul identificat se afla în posesia B. (fost teren C.), prin menţionata hotărâre A. a fost obligată la predarea acestei suprafeţe de teren către Comisia locala Domneşti, în vederea finalizării prin predarea fizică şi eliberare titlu de proprietate.

Pârâta B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, excepția prematurității acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

2. Hotărârea Curţii de apel;

Prin sentinţa civilă nr. 184 din 28 octombrie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile privind: necompetenţa materială a Curţii de Apel de soluţionare a cauzei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A. şi excepţia prematurităţii acţiunii, invocate de pârâta A.

Pe fond, a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele D. şi A. şi, în consecinţă, a obligat pârâta D. să emită şi să transmită către pârâta A. întreaga documentaţie privind terenul în suprafaţă de 1 ha, înscris în Anexa 23 pe numele reclamantului, validată prin Hotărârea nr. 431 din 23 iulie 2009 a acestei pârâte şi a obligat pârâta A. să întocmească Protocolul de predare-primire a acestui teren, în suprafaţă de 1 ha, către Comisia Locală de fond funciar a com. Domneşti, judeţul Ilfov, în vederea predării efective, respectiv punerii în posesie, emiterii şi înmânării titlului de proprietate către reclamant.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că litigiul de faţă nu este unul de fond funciar, iar Judecătoria Buftea a pronunţat în anul 2006 sentinţa civilă nr. 6404 din 14 decembrie 2006, rămasă definitivă şi irevocabilă în cadrul unui proces de fond funciar.

Ca atare, litigiul de faţă este o acţiune în contencios administrativ, dictat de refuzul celor două pârâte de a emite acte administrative necesare finalizării dispoziţiilor cuprinse în sentinţa civilă nr. 6404/2001 pusă în executare prin procesul-verbal întocmit de către executorul judecătoresc în Dosarul execuţional nr. x/2009.

Cum pârâta A. Bucureşti are de întocmit un act administrativ prealabil, şi anume Protocolul de predare - primire a suprafeţei de l ha, aflată în prezent la C. Ciorogârla, unitate aflată în subordinea pârâtei A. Bucureşti, finalizarea dipoziţiilor cuprinse în sentinţa civilă nr. 6404/2006, nu poate fi realizată decât prin întocmirea acestui act administrativ.

Instanţa de fond a constat că pârâta A. Bucureşti are calitate procesuală pasivă deoarece, fără întocmirea protocolului de predare-primire a acestei suprafeţe de 1 ha, de la A. Bucureşti la Comisia Locală Domneşti de fond funciar, aceasta din urmă la rândul său nu îşi poate îndeplini obligaţia stabilită prin sentinţa civilă nr. 6404/2006, în sensul: ”întocmirii actelor premergătoare” în vederea eliberări titlului de proprietate de către D. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov.

Numai după primirea efectivă a suprafeţei de 1 ha, în urma întocmirii Protocolului între A. Bucureşti şi Comisia Locală de fond funciar Domneşti, aceasta din urmă nu poate întocmi procesul-verbal de punere în posesie a acestei suprafeţe a reclamantului.

Odată întocmit acest proces-verbal de punere în posesie, D. Ilfov poate trece la întocmirea şi eliberarea titlului de proprietate pe numele reclamantului, finalizându-se, astfel, o hotărâre judecătorească.

În legătură cu excepţia prematurităţii, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantei nu poate fi prematură în condiţiile în care dispoziţiile unei sentinţe definitive din anul 2006 nu pot fi aduse la îndeplinire pentru că terenul în suprafaţă de 1 ha se află şi în prezent în posesia şi administrarea pârâtei A. Bucureşti.

De altfel, această pârâtă recunoaşte că întocmirea Protocolului de predare-primire a acestei suprafeţe se va face imediat ce se va primi documentaţia de retrocedare de la D. Ilfov (conform adresei din 18 februarie 2013, aflată la dosar).

Se reţine că fără întocmirea unor acte administrative concordante (transmitere documentaţie de retrocedare şi respectiv protocol de predare-primire), dispoziţiile sentinţei civile nr. 6404/2006 a Judecătoriei Buftea, nu pot fi aduse la îndeplinire.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat că, deşi a pus în vedere pârâtei D. să perfecteze protocolul de predare-preluare despre care face menţiune în adresa din 29 aprilie 2013, având în vedere că în această adresă se menţionează că protocolul va fi încheiat „în perioada imediat următoare”, precum şi să comunice instanţei o copie conform cu originalul de pe acest protocol, pârâta nu s-a conformat.

Totodată, s-a pus în vedere B. să perfecteze protocolul de predare preluare despre care se face menţiune în adresa din 29 aprilie 2013 emisă de pârâta D., având în vedere că în această adresă se menţionează că protocolul va fi încheiat „în perioada imediat următoare” precum şi să comunice instanţei o copie conform cu originalul de pe acest protocol, nici acest protocol nu s-a depus.

Se reţine că pârâta B. a depus adresa din 12 iunie 2013, prin care şi - a exprimat punctul de vedere referitor la obiectul dosarului, în sensul că nu mai poate întocmi protocoale de predare preluare teren, către Comisiile Locale de Fond Funciar, decât după întocmirea situaţiei centralizatoare a inventarierii terenurilor agricole la nivel local.

În cauză, D. a depus adresa din 26 august 2013, prin care a arătat că a solicitat pârâtei B. să-i comunice protocolul de predare-primire cu privire la terenul solicitat de reclamant, dar acest protocol nu a fost perfectat până la pronunţarea în cauză.

Faţă de înscrisurile depuse la dosar, instanţa de fond a reţinut în fapt şi în drept că reclamantul a făcut dovada cu înscrisuri în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia acţiunii sale, formulate şi precizate, dovadă impusă de prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ.

Prin sentinţa civila nr. 6404 din 14 decembrie 2006, dată de către Judecătoria Buftea în Dosarul de FF nr. x/2006, pârâta D. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov, alături de Comisia locală Domneşti pentru aplicarea legii fondului funciar, a fost obligată să elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru o suprafaţa de 1 ha, pe raza localităţii Domneşti.

Această sentinţă definitivă şi irevocabilă a fost pusă în executare întocmindu-se Dosarul execuţional nr. x/2009, iar prin Procesul verbal de executare din data de 23 septtembrie 2009 s-a consemnat de către executorul judecătoresc următoarele: „ne-am deplasat la sediul D. pentru stabilirea dreptului de proprietate in sediul Prefecturii Ilfov - Bucureşti. Aici am discutat cu d-l consilier juridic E. care ne-a afirmat ca dl. A. in calitate de moştenitor a lui F. a fost validat în anexa nr. 23 cu suprafaţa de 1 ha, conform dispozitivului sentinţei civile nr. 6404/2006, pronunţată de către Judecătoria Buftea, fiind adoptata Hotărârea nr. 431 din 23 iulie 2009 de către D. Ilfov de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, această hotărâre fiind înaintată la B., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară şi Comisia locală.”

Cu toate acestea, pârâtele, deşi aveau obligaţia ca odată cu transmiterea către B. a Hotărârii nr. 431/2009, să întocmească şi sa înainteze şi documentaţia privitoare la terenul în suprafaţa de 1 ha, validat prin Hotărârea nr. 431/2009, pârâta Comisia Locală Ilfov nu a întocmit şi înaintat către B., documentaţia cerută de dispoziţiile legale.

Ca atare, pârâta A. s-a aparat afirmând că îndeplinirea obligaţiilor sale de întocmire a Protocolului de predare primire a acestui teren care este situat în tarlaua nr. 76, are ca posesor C. Ciorogârla (vezi răspunsul din 29 aprilie 2013 al Comisiei Judeţene Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor)nu o disculpă în cauză.

Înscrierea reclamantului pe o anexă sau alta a hotărârii de validare nu poate avea decât consecinţa executării dispozitivului sentinţei civile nr. 6404/2006, în sensul punerii în posesia suprafeţei de 1 ha, şi a eliberării titlului de proprietate pentru această suprafaţă.

Drept urmare, în executarea obligaţiilor legale, cele două pârâte trebuie să întocmească cele doua acte administrative şi anume:

- documentaţia cu privire la terenul de 1 ha şi apoi transmiterea acestei documentaţii către B., iar B., la rândul său;

- protocolul de predare - primire a suprafeţei de 1 ha către Comisia locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 Domneşti.

Fără întocmirea acestor acte administrative, Comisia locală de aplicarea Legii nr. 18/1991 Domneşti nu poate proceda la punerea reclamantului în posesia acestei suprafeţe.

Abia numai după aceea se poate elibera Titlul de proprietate de către D. de aplicare a legilor fondului funciar Ilfov, aşa cum fost obligată prin sentinţa mai sus amintită.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de apel a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:

- hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material. Deşi, prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe a fost invocată necompetenţa materială a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, excepţia a fost respinsă în mod greşit.

În condiţiile în care reclamantul deţine o hotărâre judecătorească obţinută într-un litigiu întemeiat pe dispoziţiile legii fondului funciar, hotărâre care nu îi este opozabilă, rezultă cu evidenţă că pentru completarea hotărârii se poate îndrepta împotriva sa, în acelaşi mod, respectiv în baza legilor speciale de fond funciar.

- în ceea ce priveşte fondul cauzei, hotărârea pronunţată este nelegală, întrucât în cauză nu a fost respectată procedura prevăzută de dispoziţiile H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea B.

Procedura anterioară încheierii protocolului presupune prezentarea către B. a cererii Comisiei Judeţene de Aplicare a Fondului Funciar împreună cu actele care au stat la baza acestuia, precum şi a documentaţiei de predare a terenurilor cu destinaţie agricolă şi verificarea de către direcţiile de specialitate din cadrul B. a legalităţii documentaţiei aprobate.

Recurenta arată că nu se pune în discuţie un refuz de predare din partea instituţiei, ci necesitatea legală ca predarea să aibă la bază o documentaţie conformă cu legislaţia în vigoare, B. având în acest sens, competenţa oferită de legile de fond funciar de a verifica legalitatea documentaţiei.

Susţine recurenta că, atâta timp cât D. de Fond Funciar Ilfov nu îi înaintează o documentaţie legal întocmită se află în imposibilitate de a preda suprafaţa revendicată de către persoana îndreptăţită.

4. Decizia pronunţată în recurs;

Prin Decizia nr. 1280 din 20 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de recurenta-pârâtă B., ca tardiv formulat.

A reţinut instanţa de control judiciar, că sentinţa atacată a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 03 martie 2014, conform dovezii de comunicare aflată la fila 87 dosar fond, iar aceasta a declarat recurs la data de 20 martie 2014 (fila 11 dosar recurs), în cauză fiind depăşit astfel termenul legal de 15 zile.

5. Contestaţia în anulare formulată de A.;

La data de 26 martie 2015, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs, solicitând anularea şi rejudecarea recursului formulat împotriva sentinţei nr. 184 din 28 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea susţinând că decizia pronunţată în cauză este nelegală, întrucât este rezultatul unei erori materiale. În mod greşit instanţa a respins ca tardiv formulat recursul, raportându-se la data înregistrării acestuia la poştă şi nu a observat că a fost comunicat şi prin fax la data de 18 martie 2014, înlăuntrul termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

6. Decizia pronunţată în contestaţia în anulare prin Decizia nr. 3291 din 23 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţia de anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1280 din 20 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. A anulat decizia contestată, fixând termen pentru soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 184 din 28 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Instanţa a reţinut, urmare a verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, că cererea de recurs a fost depusă prin fax la data de 18 martie 2014.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte a apreciat că înregistrarea înscrisurilor în Ecris reprezintă o modalitate de dobândire a datei certe, astfel că la calculul termenului de recurs va fi avută în vedere această dată şi nu cea menţionată pe plicul aflat la fila 25 în dosarul de recurs.

6. Considerentele Înaltei Curţi cu privire la recursul declarat de B. împotriva sentinţei nr. 184 din 28 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov;

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor intimatului, cât şi sub toate aspectele, în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită să se pronunţe asupra legalităţii refuzului celor două pârâte de a emite actele administrative necesare finalizării executării dispoziţiilor sentinţei nr. 6404/2006 pronunţată de Judecătoria Buftea.

Sentinţa mai sus menţionată a fost pusă în executare conform Dosarului nr. x/2009 întocmit de către executorul judecătoresc G., însă pentru finalizarea executării prin predare fizică a terenului şi eliberarea titlului de proprietate este necesară întocmirea protocolului de predare-preluare dintre A. şi Comisia Locală Domneşti, judeţul Ilfov.

În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că prezentul litigiu este unul de contencios administrativ având ca obiect refuzul nejustificat al celor două pârâte - B. şi Comisia Locală de Fond Funciar a com. Domneşti de a emite actele administrative necesare finalizării dispoziţiilor cuprinse în sentinţa nr. 6404/2006 pronunţată de Judecătoria Buftea în Dosarul nr. x/94/2006.

Şi în ceea ce priveşte fondul raportului juridic administrativ, concluziile Curţii de apel sunt întemeiate, reflectând interpretarea şi aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situaţia de fapt ce rezultă din înscrisurile administrate.

Prin sentinţa nr. 6404 din 14 decembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Buftea, definitivă şi irevocabilă, D. Ilfov şi Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a com. Domneşti, au fost obligate să întocmească actele necesare şi să elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru o suprafaţă de 1 ha pe raza com. Domneşti.

Conform Hotărârii nr. 431 din 23 iulie 2009 - Anexa 23 a Comisei Judeţene Ilfov, intimatul-reclamant A., în calitate de moştenitor al numitei F. a fost validat cu suprafaţa de 1 ha, hotărârea fiind înaintată recurentei-pârâte A., precum şi Comisiei Locale de Fond Funciar a Comunei Domneşti, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 6404/2006 pronunţată de Judecătoria Buftea.

Întrucât, odată cu transmiterea Hotărârii nr. 431 din 23 iulie 2009, D. Ilfov nu a înaintat şi documentaţia ce a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha teren, B. a motivat că se află în imposibilitatea de a întocmi protocolul de predare-primire şi va proceda de îndată ce va primi documentaţia de retrocedare la întocmirea protocolului de predare-primire a suprafeţei de 1 ha către Comisia Locală de fond funciar, Domneşti, judeţul Ilfov (adresa din 18 februarie 2013 emisă de A., fila 24).

Aşadar, A. nu se opune întocmirii protocolului de predare-preluare, ci doar susţine că procedura anterioară încheierii acestui protocol presupune înaintarea de către D. de aplicare a Legii fondului funciar a documentaţiei aferentă reconstituirii dreptului de proprietate pentru a fi verificată de către direcţiile de specialitate din cadrul B. (conform H.G. nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001).

De asemenea, prin recursul declarat, B. susţine că în cauză nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de predare a unor suprafeţe de teren, însă nu poate acţiona cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, care impune înaintarea şi analizarea legalităţii documentaţiei aferente Hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Ilfov nr. 431/2009.

Sintetizând, Înalta Curte constată că faţă de poziţia exprimată de pârâtele A. şi D. Ilfov şi în raport de documentele anexate cererii de chemare în judecată, în mod legal şi temeinic judecătorul fondului a apreciat că acţiunea este întemeiată, cu consecinţa obligării celor două pârâte la întocmirea documentelor necesare punerii în posesie şi emiterii titlului de proprietate către reclamant.

Ca atare, în temeiul disp. art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 184 din 28 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2016.