Jurisdiction over annulment of professional chamber fee imposition: distinction between central and local public authorities in administrative disputes

O M Â N I A

Decizia nr. 5222/2013

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 4 august 2011, A. a solicitat în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Camera Executorilor Judecătoreşti Piteşti, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

- revocarea Hotărârii Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Piteşti, ce a constat în pretinderea sumei de 5.000 euro taxă de primire în profesia de executor judecătoresc;

- obligarea pârâtelor la restituirea sumei menţionate;

- obligarea pârâtelor la plata sumei de 50.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin actele şi faptele discriminatorii săvârşite faţă de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că a fost numită executor judecătoresc în raza circumscripţiei Judecătoriei Brezoi, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 480/C din 3 martie 2011, iar în vederea înscrierii la Grefa Curţii de Apel, a solicitat, în temeiul art. 17 din Legea nr. 188/2001, să-i fie acordat avizul care să ateste faptul că spaţiul pe care l-a închiriat în oraşul Brezoi corespunde pentru desfăşurarea activităţii de executor judecătoresc.

Cererea a fost analizată în şedinţa Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Piteşti şi deşi s-a stabilit că spaţiul este corespunzător, i-a fost pretinsă o taxă de primire în profesie de 5.000 euro.

În opinia reclamantei, condiţionarea emiterii avizului pentru spaţiu este un act ilegal, aspect susţinut de prevederile art. 51 alin. (2) şi art. 53 lit. (i) din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, raportat la dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 şi art. 16 din Constituţia României.

Prin întâmpinare, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a solicitat respingerea cererii ca rămasă fără obiect, deoarece prin Hotărârea nr. 1 din 10 mai 2011 adoptată de Congresul U.N.E.J. s-a modificat Statutul profesiei, fiind abrogate dispoziţiile considerate discriminatoare.

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2012, Tribunalul Argeş, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia în complet specializat de contencios administrativ.

La instanţa de contencios administrativ, pârâta U.N.E.J. a completat întâmpinarea, iar Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a formulat întâmpinare invocând excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Argeş, faţă de capete 2 şi 3 din cerere.

La data de 23 mai 2012, reclamanta şi-a precizat cererea, arătând că actul administrativ a cărui nulitate o solicită este Hotărârea Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Piteşti, consemnată în procesul-verbal încheiat în şedinţa din 29 aprilie 2011, prin care i s-a impus plata sumei de 5.000 euro cu titlu de taxă pentru primirea în profesie, în vederea avizării favorabile a spaţiului destinat desfăşurării activităţii de executor judecătoresc.

2. Hotărârile instanţelor aflate în conflict

Prin Sentinţa nr. 1122 din 23 mai 2012, Tribunalul Argeş , secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând că actul administrativ contestat este emis de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti - Camera Executorilor Judecătoreşti Piteşti, care este o autoritate publică centrală.

La rândul său, Curtea de Apel Piteşti , secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 405 din 7 decembrie 2012, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Argeş, complet specializat de contencios administrativ, reţinând, în esenţă, următoarele:

Prin precizarea de acţiune, reclamanta a arătat că obiectul cauzei constă în anularea actului administrativ, reprezentat de hotărârea Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Piteşti, consemnată în procesul-verbal încheiat în şedinţa din 29 aprilie 2011, prin care i s-a solicitat achitarea taxei menţionate.

Capătul principal de cerere este însoţit şi de capete de cerere accesorii, constând în restituirea sumei de 5.000 euro, achitată de reclamantă cu titlu de taxă, iar în situaţia în care cererea principală va fi găsită întemeiată, respectiv acordarea de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin actul discriminatoriu.

Faţă de art. 17 C. proc. civ., competenţa instanţei se determină în raport de capătul principal de cerere, care în speţă este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Piteşti.

Tribunalul a considerat că în speţă se atacă un act administrativ, diferenţa de părere vizând numai rangul autorităţii emitente.

Cu privire la rangul autorităţii emitente, Curtea de apel a reţinut că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data de 29 aprilie 2011, executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat, în circumscripţia fiecărei curţi de apel funcţionează câte o Cameră a executorilor judecătoreşti, cu personalitate juridică, iar potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) din lege, camera executorilor judecătoreşti este condusă de un colegiu director format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3-7 membri, ales potrivit statutului, de adunarea generală a executorilor judecătoreşti, pentru o perioadă de 3 ani, dintre membrii acelei Camere a executorilor judecătoreşti.

Atribuţiile Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti sunt prevăzute în art. 27 din lege, care la lit. g) arată că acesta are şi alte atribuţii prevăzute de lege, de regulamentul de aplicare a acesteia şi de Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

Art. 51 alin. (2) din Statut prevede în competenţa Camerei emiterea avizului pentru persoanele care dobândesc calitatea de executor judecătoresc, indiferent de forma prin care acced, pentru începerea activităţii şi înscrierea biroului executorului judecătoresc la curtea de apel, după ce fac dovada achitării sumei de 5.000 euro, calculată la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, din care 80% se vor vira în contul Camerei în circumscripţia căreia îşi vor desfăşura activitatea şi 20% se vor vira în contul Uniunii.

În acelaşi timp art. 28 din Legea nr. 188/2000, prevede că executorii judecătoreşti din România se constituie în Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, organizaţie profesională cu personalitate juridică, formată din toţi executorii judecătoreşti numiţi potrivit art. 16. Organele de conducere ale Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sunt: congresul, consiliul şi preşedintele.

Aceste organe profesionale reglementate de Legea de organizare şi de Statutul profesiei, îndeplinesc atribuţii administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care se referă la orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, fiind asimilate autorităţilor publice, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Or, cum potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data de 29 aprilie 2011, executorii judecătoreşti sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, rezultă că organele profesiei de executor judecătoresc sunt asimilate autorităţilor administrative şi emit acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Ca atare, Camera Executorilor Judecătoreşti, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege pentru asigurarea aplicării şi executării Legii nr. 188/2000 şi a Statutului profesiei, emite acte administrative, susceptibile de cenzură în contencios administrativ.

Chiar dacă organizarea Camerei se face, potrivit legii, în raport de jurisdicţia teritorială a curţilor de apel, nu se poate reţine că aceasta este o autoritate publică centrală, de vreme ce un asemenea statut îl deţin organele de conducere ale Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti: respectiv congresul, consiliul şi preşedintele.

Într-adevăr cererea de faţă este îndreptată şi împotriva Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, însă, pe de o parte, prin precizarea depusă la dosar la 23 mai 2012, reclamanta a arătat expres că înţelege să solicite nulitatea actului administrativ, hotărârea Colegiului director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Piteşti, iar pe de altă parte cererea faţă de UNEJ are caracter accesoriu, vizând partea de taxă încasată de aceasta.

Ca atare, formularea cererii şi împotriva UNEJ nu atrage competenţa curţii de apel în primă instanţă, de vreme ce aceasta are calitatea de pârâtă numai în raport de un capăt de cerere accesoriu iar art. 17 C. proc. civ. dă aceste cereri în competenţa aceleiaşi instanţe, învestite cu cererea principală.

4. Instanţa competentă să soluţioneze cauza

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Verificând elementele acţiunii judiciare, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii, astfel cum a fost precizat, vizează în principal anularea Hotărârii Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Piteşti, prin care i s-a impus reclamantei suma de 5.000 euro taxă de primire în profesia de executor judecătoresc.

Ambele instanţe aflate în conflict au stabilit în mod corect obiectul litigiului, divergenţa de opinie vizând numai calitatea emitentului.

În calificarea unei autorităţi publice ca fiind centrală sau locală, determinantă nu este subordonarea ierarhică şi nici personalitatea juridică, ci întinderea teritorială a competenţei, autorităţile centrale fiind cele a căror competenţă se exercită la nivel naţional, pe întreg teritoriul ţării.

După cum bine a reţinut judecătorul de la Curtea de Apel Piteşti, în cauză se contestă un act administrativ individual emis de Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti, autoritate publică locală, în sensul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătoreşti, în vigoare la data emiterii actului, şi raportat la atribuţiile stabilite în Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, aşa încât competenţa materială se stabileşte în raport de rangul autorităţii publice emitente, după distincţiile de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de petitul acţiunii, dar şi de poziţia ferm exprimată de reclamantă în precizarea acţiunii din 23 mai 2012, în sensul că înţelege să atacă hotărârea Colegiului director al Camerei Executorilor Judecătoreşti Piteşti, nu există nicio justificare legală pentru atragerea competenţei Curţii de apel, câtă vreme cererea faţă de U.N.E.J. are caracter accesoriu, iar potrivit art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ. şi ale art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti Camera Executorilor Judecătoreşti Piteşti în favoarea Tribunalului Argeş, secţia contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2013.

Procesat de GGC - LM