Tax penalties for construction contract delays: appeals dismissed, appellate partial annulment upheld

Decizia nr. 483/2016

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. x/33/2013 reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj, a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei din 22 februarie 2013 privind soluţionarea Plângerii prealabile formulate împotriva Dispoziţiei obligatorii din 29 noiembrie 2012 şi a Raportului de inspecţie economico-financiară din 29 noiembrie 2012 formulată de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului şi implicit anularea Dispoziţiilor obligatorii din 29 noiembrie 2012 şi a Raportului de inspecţie economico-financiară din 2012 emise de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj, apreciind că actele enumerate sunt nelegale.

Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 574 din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului, fiind anulat în parte Raportul de inspecţie economico-financiară din 29 noiembrie 2012, Dispoziţia obligatorie din 2012 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi Decizia din 22 februarie 2013 emisă de Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului, cu privire la obligaţiile stabilite în sarcina reclamantei de înregistrate în contabilitate şi recuperarea penalităţilor calculate la venituri aferente:

- perioada 20 ianuarie 2010 - 26 iulie 2012 în ceea ce priveşte Contractul nr. X din 1 septembrie 2009 încheiat cu SC A. SA;

- perioada 30 noiembrie 2010 - 27 martie 2012 în ceea ce priveşte contractul nr. Y din 8 iunie 2010 încheiat cu SC A. SA;

- perioada 11 februarie 2010 - 4 septembrie 2012 în ceea ce priveşte contractul nr. Z din 1 septembrie 2010 încheiat cu SC A. SA.

Au fost menţinute celelalte măsuri cuprinse în Raportul de inspecţie economico-financiară din 29 noiembrie 2012, dispoziţia obligatorie din 29 noiembrie 2012, emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj şi Decizia privind soluţionarea plângerii prealabile din 22 februarie 2013 emisă de Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului.

În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că în mod greşit s-a stabilit în cuprinsul raportului de inspecţie economico-financiară, cu încălcarea clauzelor contractuale expuse în contractele nr. X din 1 septembrie 2009, Z din 1 septembrie 2011 şi Y din 8 iunie 2010, încheiate de reclamantă cu SC A. SA, că obligaţiile contractuale principale de realizare a lucrărilor au luat sfârşit doar la momentul recepţiei finale sau ulterior acesteia, întrucât nu există identitate între obligaţiile de efectuare a lucrărilor obiect al contractelor şi cea de garanţie, pentru neîndeplinirea obligaţiei de garanţie de bună execuţie fiind stipulată sancţiunea specifică a dreptului achizitorului de a emite pretenţii asupra fondului de garanţie de bună execuţie în limita prejudiciului creat.

În ceea ce priveşte Contractul nr. W din 22 septembrie 2011 având ca obiect furnizare lemn de foc, s-a apreciat că în mod corect s-a stabilit în sarcina reclamantei prin actele contestate, obligaţiile de înregistrare în contabilitate şi recuperarea penalităţilor calculate la veniturile aferente contractului, având în vedere dispoziţiile art. 11.1 din contract.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 574/2013 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs atât reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA cât şi pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului.

1. Recursul declarat de reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA

Prin recursul declarat de reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 din vechiul C. proc. civ. s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii în totalitate a acţiunii formulate, cu consecinţa anulării Raportului de inspecţie economico-financiare din 29 noiembrie 2012, a Dispoziţiei obligatorii din 29 noiembrie 2013, emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj şi a Deciziei din 22 februarie 2013 emise de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului, raportat la momentul executării obligaţiei principale a contractelor, obligaţii care au încetat la momentul recepţiei la terminarea lucrărilor, conform art. 16 din H.G. nr. 273/1994.

În subsidiar, se solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul aplicării pct. 11.1 din cele trei contracte de lucrări.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu greşita aplicare a legii, fără a se ţine cont de dispoziţiile art. 16 din H.G. nr. 273/1994 şi dispoziţiile art. 11.1 din contractele de lucrări.

Penalităţile contractuale trebuie avute în vedere raportat la executarea obligaţiei principale a contractelor, obligaţii considerate a fi executate, dacă remedierile ce urmează a fi executate "nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrărilor conform destinaţiei", la data recepţiei la terminarea lucrărilor.

Referitor la Contractul de lucrări nr. X din 1 septembrie 2009, încheiat cu SC A. SA, în mod greşit s-a apreciat de prima instanţă că pentru unele lucrări nu au fost respectate termenele de execuţie, acestea fiind lucrări de remediere.

Remedierea unor lucrări nu poate fi interpretată ca lucrări neexecutate care să fie supuse penalităţilor. Ca urmare, nu au existat lucrări nefinalizate, ci doar lucrări ce au necesitat remedieri, motiv pentru care se impune anularea în totalitate a măsurilor dispuse.

Referitor la Contractul nr. Y din 8 iunie 2010, încheiat cu SC A. SA, recurenta arată că nu există lucrări neexecutate şi ca urmare se impune anularea în totalitate a măsurilor dispuse, iar în subsidiar corectarea majorărilor calculate de la data de 16 octombrie 2010 până la 10 noiembrie 2010, de la 1.498 RON la suma de 44 RON.

- Referitor la Contractul de lucrări nr. Z încheiat cu SC A. SA se arată că lucrările au fost finalizate până la întocmirea Procesului-verbal din 18 ianuarie 2010, în care se precizează admiterea la recepţie a lucrărilor, cu recomandarea de remediere a unor lucrări. Neexistând lucrări nefinalizate, ci doar lucrări care necesită remediere se impune anularea în tot a măsurilor dispuse de organele fiscale.

Contractul de furnizare nr. W din 22 septembrie 2011, încheiat cu SC B. SRL, a fost respectat de părţile contractante, durata de execuţie fiind de 75 zile, iar termenul de livrare nu a fost depăşit. În contractul de furnizare la pct. 8.1 a fost omis unul din cuvintele "fiecare", similar cu contractul încheiat în anul 2009, pe care echipa de inspecţie economico-financiară l-a examinat.

Ca urmare, lucrările fiind executate se impune admiterea recursului şi anularea în tot a actelor contestate, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul aplicării dispoziţiilor art. 11.1 din contractul de lucrări.

Recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca

Prin recursul declarat, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând pe fond, să se dispună respingerea în tot a acţiunii formulate de reclamanta SC Compania Naţională Poşta Română SA.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond în mod greşit a stabilit situaţia de fapt şi în mod greşit au fost interpretate clauzele contractuale inserate în cele trei contracte încheiate de reclamante cu SC A. SA.

Referitor la Contractul de lucrări din 1 septembrie 2009, faţă de conţinutul Procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, nu se poate admite că lucrările au fost finalizate atâta timp cât în procesul-verbal se menţionează lucrări nefinalizate.

Procesul-verbal de recepţie finală este singurul document care atestă finalizarea integrală a lucrărilor şi respectarea condiţiilor impuse prin procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor conform cap. II art. 34 lit. b) şi art. 26 din H.G. nr. 273/1994.

Cu privire la Contractul de lucrări nr. Y din 8 iunie 2010 încheiat cu SC A. SA, datorită faptului că nu au fost respectate termenele de executare a lucrărilor, reclamanta avea obligaţia de a deduce din preţul contractului, ca penalitate, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală din preţul contractului, rămas de executat de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

Având în vedere faptul că în procesul-verbal de recepţie încheiat la finalizarea lucrărilor precum şi în procesul-verbal de recepţie finală sunt prevăzute remedieri ale lucrărilor, rezultă că lucrările nu au fost efectiv finalizate. A considera că lucrările au fost finalizate, însemnă a ignora cuprinsul procesului-verbal menţionat unde se precizează completarea sau finalizarea unor lucrări.

Aceleaşi critici vizează şi contractul de lucrări din 1 septembrie 2009 încheiat cu SC A. SA în sensul că prin procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor s-a dispus remedierea unor lucrări cu termen la 10 februarie 2010, dar nu exista nici un înscris din care să rezulte că lucrările au fost remediate.

Faţă de menţiunile din procesul-verbal de recepţie, nu se poate admite că lucrările au fost finalizate în totalitate, procesul-verbal de recepţie finală fiind singurul document care atestă finalizarea integrală a lucrărilor (H.G. nr. 273/1994 ).

Recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului

Recurentul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului, critică sentinţa pronunţată de prima instanţă în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi art. 488 pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea pronunţată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, sentinţa fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta concluzionează că instanţa de fond a stabilit greşit situaţia de fapt rezultată din executarea celor trei contracte, considerentele sentinţei fiind greşite.

În legătură cu Contractul de lucrări nr. X din 1 septembrie 2009 se arată că din probatoriul analizat rezultă că executantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, iar instanţa nu a ţinut cont de faptul că doar prin Adresa din 25 iulie 2012 s-a confirmat că lucrările de remediere consemnate în procesul-verbal de recepţie finală au fost executate.

De asemenea şi pentru Contractul de lucrări din 8 iunie 2010, executantul nu a respectat clauzele contractuale, iar din procesul-verbal de recepţie finală rezultă că s-a recomandat efectuarea unor reparaţii cu termen la data de 30 aprilie 2012.

În legătură cu Contractul de lucrări din 1 septembrie 2009, termenul pentru efectuarea lucrărilor de remediere a fost stabilit la data de 10 februarie 2010, lucrările nefiind finalizate.

Ca urmare în mod greşit a reţinut instanţa de fond că perioadele vizând obligaţiile stabilite în sarcina reclamantei de înregistrare în contabilitate şi recuperare a penalităţilor calculate la veniturile aferente celor trei contacte ar fi "ulterioare datei la care s-a constatat finalitatea lucrărilor".

În opinia recurentei data la care au fost întocmite procesele-verbale de recepţie a lucrărilor nu se confundă cu data "îndeplinirii efective a obligaţiilor".

Recurenta-reclamantă Compania Naţională Poşta Română SA a formulat întâmpinare la recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului arătând că în raport de dispoziţiile art. 16 din H.G. nr. 273/1994 şi art. 15.2 alin. (2) din contracte, etapa recepţiei la terminarea lucrărilor nu poate fi confundată cu etapa recepţiei finale, astfel că se impune respingerea recursurilor declarate de cele două pârâte.

Şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, solicitând în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, hotărârea instanţei de fond fiind legală în raport de contractele de lucrări încheiate de recurenta-reclamantă SC A. SA.

Prin răspunsul la întâmpinare, formulat de reclamanta SC A. SA au fost reiterate motivele de recurs formulate prin cererea iniţială, solicitând în esenţă, admiterea recursului său şi respingerea recursurilor formulate de cele două recurente-pârâte.

Procedura filtru

În procedura filtru reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., instanţa de recurs a verificat îndeplinirea cerinţelor de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ., fiind întocmit şi comunicat părţilor raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate în cauză, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., iar prin Încheierea de şedinţă din data de 11 decembrie 2015, au fost admise în principiu recursurile declarate în cauză, fiind fixat termen pentru judecarea recursurilor, conform art. 493 pct. 7 C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de cele trei recurente, raportat la dispoziţiile legale incidente, se constată că în cauză nu subzistă motive de casare a hotărârii pronunţate în primul ciclu procesual, recursurile urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Se reţine că reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA şi-a întemeiat în drept recursul declarat, pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 din vechiul C. proc. civ. dar în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Noului C. proc. civ., motivele de casare invocate încadrându-se pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., criticile acestei recurente urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile menţionate.

Cei trei recurenţi, respectiv reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului au criticat sentinţa recurată în raport de dispoziţiile art. 488 pct. 8 în sensul că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, iar recurentul Ministerul Finanţelor Publice a criticat sentinţa şi în raport de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 488 pct. 6 vizează atât nemotivarea cât şi motivarea contradictorie a hotărârii pronunţate dar în cauza de faţă, hotărârea pronunţată de prima instanţă îndeplineşte cerinţele impuse de dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., instanţa de fond stabilind pe deplin situaţia de fapt, arătând pe larg, în raport de fiecare contract analizat, care au fost considerentele de fapt şi drept avute în vedere pentru admiterea în parte a acţiunii promovată de reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA, situaţie în care motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

Dealtfel, aceste motiv de recurs a fost invocat formal de recurentul Ministerul Finanţelor Publice, criticile formulate subsumându-se motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la incidenţa în cauză a motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ce vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, urmează a fi analizate în raport de criticile formulate de toţi cei trei recurenţi, având în vedere strânsa legătură dintre criticile formulate şi situaţia de fapt şi drept constatată de instanţă.

Criticile recurenţilor vizează executarea/neexecutarea următoarelor contracte:

- Contractul de lucrări nr. X din 1 septembrie 2009, încheiat între reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA - Direcţia Regională Poştă Cluj şi SC A. SA;

- Contractul de lucrării nr. Z din 1 septembrie 2009 încheiat între reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA şi SC A. SA;

- Contractul de furnizare nr. W din 22 septembrie 2011 încheiat de reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA şi SC B. SRL.

Recurenţii critică modalitatea de interpretare a clauzelor contractuale şi a dispoziţiilor legale incidente; termenele de execuţie; recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală; respectiv interpretarea dispoziţiilor H.G. nr. 273 din 14 iunie 1994 prin care a fost aprobat Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora.

Potrivit art. 3 din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, "Recepţia lucrărilor de construcţii de orice categorie şi instalaţii aferente acestora (...) se realizează în două etape: 1. recepţia la terminarea lucrărilor; 2. recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie."

Potrivit art. 16 din Regulament, "Comisia de recepţie recomandă admiterea recepţiei în cazul în care nu exista obiecţii sau cele care s-au consemnat nu sunt de natură să afecteze utilizarea lucrării conform destinaţiei sale".

De asemenea, potrivit art. 22 din Regulament aprobat prin H.G. nr. 273/1994, în cazul în care admiterea recepţiei se face cu obiecţii, în procesul-verbal de recepţie se vor indica în mod expres lipsurile care trebuie remediate şi termenele de remediere potrivit art. 30 din Regulament, Anexa 1 la H.G. nr. 273/1994, iar după acceptarea recepţiei de către investitor, cu sau fără obiecţii, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remediere lucrări, penalizări, diminuări de valori.

Recepţia finală de expirare a perioadei de garanţie stabilită la art. 3 din Regulament este reglementată ca etapă distinctă la Cap. 3 art. 32 - 39.

Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut în raport de situaţia de fapt vizând executarea contractelor că se identifică două etape de recepţie, respectiv: recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie.

Astfel procesele-verbale de recepţie pentru terminarea lucrărilor au fost întocmite în raport de dispoziţiile art. 16 şi 22 din Regulament, recepţiile fiind admise, stabilindu-se totodată termen pentru remedierea lucrărilor, termene respectate conform proceselor-verbale de recepţie finală încheiate conform art. 36 din Regulament.

Pentru Contractul de lucrări nr. X din 1 septembrie 2009 s-a încheiat Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor în 17 decembrie 2009, iar termenul pentru remedierea lucrărilor a fost stabilit la 20 ianuarie 2010, iar prin Procesul-verbal de recepţie finală din 28 martie 2012 s-a constatat că lucrările au fost terminate la 19 ianuarie 2010, consemnându-se în anexa 2 - lucrări care necesită remediere.

Pentru contractul de lucrări nr. Z din 1 septembrie 2010 a fost încheiat Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 29 noiembrie 2010, stabilindu-se termen pentru remedierea lucrărilor la data de 10 decembrie 2010, iar prin Procesul-verbal de recepţie finală încheiat în raport de dispoziţiile art. 36 din Regulament, s-a constatat că lucrările au fost finalizate complet la data de 29 noiembrie 2010.

Procesul-verbal de recepţie de terminare a lucrărilor vizând contractul nr. Z din 1 septembrie 2009 a fost întocmit la data de 18 ianuarie 2010, fiind recomandată admiterea recepţiei (art. 16 din H.G. nr. 273/1994), stabilind termen pentru remedierea unor lucrări la 10 februarie 2010 conform art. 22 din Regulament, iar prin Procesul-verbal de recepţie finală din 4 septembrie 2010 s-a constatat că lucrările au fost executate complet la data de 10 februarie 2010.

Faţă de situaţia de fapt şi drept expusă, se constată că alegaţiile recurentelor nu pot fi reţinute, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile din Regulamentul de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, lucrările fiind finalizate în termenele menţionate în procesele-verbale de terminare a lucrărilor, termene stabilite în raport de art. 22 din Regulament, fapt confirmat prin procesele-verbale de recepţie finală întocmite în raport de dispoziţiile art. 36 din Regulament.

De asemenea, instanţa de fond a făcut o interpretare corectă a clauzelor contractuale făcând distincţie între obligaţia de executare a lucrărilor şi obligaţia de garanţie a lucrărilor, sancţiunile pentru neexecutarea cele două obligaţii fiind diferite, criticile cu referire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 din H.G. nr. 273/1994 şi art. 11 din contractele de lucrări ce vizează "sancţiunile pentru neîndeplinirea culpabilă a obligaţiilor", neputând fi reţinute.

Recurenta-reclamantă Compania Naţională Poşta Română SA a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond şi cu privire la contractul de lucrări nr. W din 22 septembrie 2011, având ca obiect furnizarea de lemne de foc, contract încheiat de reclamantă cu SC B. SRL, valoarea totală a contractului fiind de 417.238,14 RON, susţinând că termenul de livrare nu a fost depăşit, instanţa interpretând greşit clauzele contractuale.

Susţinerea recurentei în sensul "omisiunii" faţă de contractul din 2009 a menţiunii "fiecare" de la clauza 8.1 din contract nu are un fundament legal, instanţa de fond analizând clauzele contractuale în raport de conţinutul lor concret, voinţa părţilor fiind clar exprimată în contractul care reprezintă legea părţilor conform art. 968 - 969 C. civ.

Faţă de conţinutul clauzelor contractuale se constată că în mod corect s-a reţinut că termenul de livrare a fost depăşit, în raport de dispoziţiile art. 8 din contract termenul de livrare maxim fiind de 15 respectiv 10 zile de la comanda transmisă de achizitor. În condiţiile în care comanda transmisă de achizitor nu este datată şi înregistrată, termenul de livrare începe să curgă de la data încheierii contractelor, respectiv 22 septembrie 2011, penalităţile de întârziere fiind datorate până la data recepţiei.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă motivele de casare întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., context în care, în temeiul art. 496 C. proc. civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA şi de pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta Compania Naţională Poşta Română SA şi de pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului împotriva Sentinţei civile nr. 574 din 26 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2016.

Procesat de GGC - MI