Appeal against peremption ruling dismissed as time-barred for missing 5-day deadline.

Decizia nr. 442/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat anularea deciziei de impunere fiscală nr. 114 din 20 octombrie 2008 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Galaţi şi a Deciziei nr. 34 din 22 decembrie 2008 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi.

În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin decizia de impunere fiscală s-a dispus antrenarea răspunderii sale solidare pentru datoriile fiscale ale SC B. SRL Galaţi în sumă de 900.799 lei. În motivarea acestei măsură, s-a reţinut că reclamanta este răspunzătoare în temeiul art. 27 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 28 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Solidaritatea reclamantei a fost stabilită deoarece în calitatea sa de asociat al societăţii debitoare, ar fi vândut mai multe bunuri cu rea credinţă provocând insolvabilitatea societăţii.

Reclamanta a susţinut că bunurile, respectiv două autoturisme, au fost vândute de către administratorul societăţii, iar vânzările nu au fost făcute cu rea credinţă şi nici nu au provocat insolvabilitatea, nefiind întrunite deci condiţiile art. 27 lit. b) din C. proc. fisc.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 271 din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta A. prin lichidator judiciar C. S.P.R.L. Galaţi, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice, având ca obiect contestaţie împotriva deciziei 34 din 22 decembrie 2008.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa nr. 22 din 26 ianuarie 2010 a admis acţiunea şi a desfiinţat actele de impunere fiscală precum şi măsurile dispuse împotriva reclamantei şi a respins acţiunea îndreptată împotriva pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi.

Recursul declarat de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Galaţi împotriva Sentinţei nr. 22 din 26 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.

Întrucât nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă dosarul a fost suspendat conform dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ. la data de 31 mai 2011, cauza rămânând în nelucrare în perioada 31 mai 2011 - 12 iunie 2012, din vina reclamantei A. mai mult de un an.

Potrivit disp. art. 248 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an.

Recursul

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ. cu referire la art. 19 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, arătând că nu a avut cunoştinţă de hotărârea pronunţată până la data de 30 iunie 2015, aceasta fiind comunicată la o adresă ce nu îi este proprie, fiind primită de un avocat pe care nu recurenta l-a angajat, eludându-se astfel dispoziţiile art. 921 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, recurenta a susţinut că procedura de citare în tot cursul procesului în rejudecare a fost viciată, comunicarea citaţiilor făcându-se la o altă adresă decât cea din Comuna D., judeţul Galaţi.

De asemenea, a arătat că încheierea de suspendare din 31 mai 2011 nu i-a fost comunicată, astfel că nu a avut cunoştinţă de incidentul intervenit.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, iar cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac este neîntemeiată, pentru considerentele în continuare arătate.

Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Prin sentinţa atacată cu recurs s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată.

Conform art. 253 alin. (2) C. proc. civ.,"hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de pronunţare".

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost pronunţată la data de 12 iunie 2012, iar recursul a fost declarat la data de 7 iulie 2015, când cererea a fost depusă la registratură, deşi, conform dispoziţiilor citate, termenul în care legea procedurală permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 18 iunie 2012.

Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei".

Împrejurarea mai presus de voinţa părţii de natură a justifica repunerea în termenul de recurs trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forţei majore, care nu putea fi nici prevăzută şi nici depăşită de recurent.

Motivul invocat de recurenta-reclamantă în susţinerea cererii de repunere în termenul de recurs - vicierea procedurii de comunicare a hotărârii care a condus la neprimirea acesteia de către recurentă - nu poate fi reţinut ca o împrejurare mai presus de voinţa acesteia de a se interesa de soluţia dată în judecata cererii sale şi de a exercita calea de atac în termenul legal.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte mai reţine şi că potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.

Cum în cauză, recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 271 din 12 iunie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV